JEFUITORII DE SPERANŢĂ
Avem 7 miliarde de vecini pe Planeta Pământ! Politicienii iresponsabili invocă, tot mai des, Teoria lui Malthus care defineşte suprapopularea Planetei ca sursa a tuturor relelor: poluare, încălzire globală ,dispariţia speciilor, criza alimentară, criza globală. Lumea întreagă se află în mare dificultate în ceea ce priveşte asigurarea unui minim de resurse suficiente, pentru hrănirea unei populaţii care creşte constant, de la un an la altul. Deşi în Europa natalitatea este negativă şi nevoile de hrană mult diminuate, suntem avertizaţi asupra unei puternice crize alimentare cu efecte asupra compatrioţilor cu venituri mici, adică a pensionarilor. Nu există niciun semn că această tendinţă se va schimba în curând, ba, dimpotrivă, realităţile se prezintă tot mai sumbre odată cu schimbările climatice care aruncă vremea la extreme. Pământul e tot mai lipsit de apă, are din ce în ce mai puţină energie şi, în plus, va trebui să înfrunte inconsecvenţele actuale: încălzirea planetei, poluarea, eroziunea solurilor şi pierderea biodiversităţii. Thomas Robert Malthus (1766-1834), în prima sa lucrare tiparita "Eseu asupra principiului populatiei in masura în care el influenţează progresul viitor al societatii, impreuna cu observaţii asupra teoriilor d-lui Godwin si M. Condorcet si ale altor autori" (Londra, 1798) enunţă cele trei principii, dintre care, vă reamintesc pe cel mai important: „Populatia este, in mod necesar, limitata de mijloacele de subzistenta”. Să nu înţelegem că Malthus aproba aceste legi, dimpotrivă, propunea introducerea unui sistem mai larg de educatie pentru cei saraci, nevoiţi să înveţe deprinderile prudenţei, curăţeniei şi modului de viaţă regulat. Peste acest avertisment al lui Malthus se suprapun , din când în când, efectele nocive ale guvernărilor iresponsabile printre care remarc dezordinea din sistemele noastre financiare şi economice precum şi colosalul eşec al pieţei. În acest context, deloc favorabil pentru cele 7 miliarde de locuitori, mai marii Planetei nu reuşesc să gestioneze şi coordoneze ieşirea noastră din criză în scopul restabilirii funcţionalităţii sistemului financiar şi economic. Perspectivele pe termen lung asupra economiilor şi societăţilor noastre devin tot mai sumbre iar evenimentele din ultimele luni au pus în stare de alertă unitatea zonei euro. Prin urmare, trăim în contextul european într-o sărăcie crudă, în termeni economici şi financiari, care semnifică oportunităţi mai puţine, vise neîmplinite şi potenţial irosit. Toate guvernele europene sunt preocupate de îmbunătăţirea calităţii guvernării, realizarea coeziunii sociale, crearea locurilor de muncă, limitarea cheltuielilor, reducerea excluziunii, modelarea pieţelor muncii, îmbunătăţirea serviciilor sociale, controlul şi diminuarea deficitelor fiscale excesive şi consolidarea sistemului financiar pe termen lung. În România clasa politica “bălteşte” de 22 de ani. Nimic esenţial nu pare a se fi schimbat. Nicio guvernare nu a reusit să modernizeze România şi să crească nivelul de trai. Din 4 în 4 ani îmi sunt obligat să ascult promisiunile mincinoase ale unor falşi politicieni „jefuitori de bani publici şi prăduitori de avuţie naţională” care pe durata unui mandat adună averi uriaşe şi venituri fabuloase din banii publici. Aceştia sunt liderii pe care fragila noastră democraţie i-a desemnat să gestioneze treburile publice şi să scoată ţara din criză. În timpul regimului Băsescu – Boc ofensiva împotriva crizei a început cu nemiloasele curbe de sacrificiu aplicate celor mai sărace categorii sociale, inclusiv, asupra celor 5,5 milioane de pensionari.
Măsurile aberante, mizeriile şi atacurile iresponsabile asupra vieţii pensionarilor, au fost concepute şi aplicate rapid, după încheierea campaniilor electorale parlamentare şi prezidenţiale. Ele au înlocuit promisiunile mincinoase incluse de guvernarea portocalie în Programul publicat la începutul lunii octombrie 2008, în plină campanie electorală.
Asumându-şi răspunderea în Parlament, Guvernul Boc a trecut, în a doua jumătate a anului 2010, la recalcularea pensiilor anumitor categorii sociale care au beneficiat de prevederile legilor speciale. Invocând principiul solidarităţii sociale şi situaţia de criză, jefuitorii de speranţă au pornit ofensiva împotriva militarilor din armată, de la interne şi din serviciile speciale, aviatorilor, diplomaţilor, grefierilor şi alte categorii de specialişti. Scopul mascat al acestei operaţiuni a fost obţinerea de reduceri substanţiale prin schimbarea modului de calcul. În acest sens a fost adoptată legea 119/2010. “Lista cu iluzii” publicată pe site-ul M.Ap.N. şi “scrisorile frăţeşti” expediate de un colaborator fidel din Braşov, se pare că au motivat pe cei mai mulţi dintre rezervişti să “evadeze” din sfera nedreptăţiţilor. Deşi principiul muschetarilor ”toţi pentru unul şi unul pentru toţi” il recităm declarativ , pentru că pică bine la demnitate, mulţi dintre noi am uitat de nedreptatea socială făcută acelor pensionari cu pensiile diminuate prin acte şi măsuri arbitrare şi abuzive. În această situaţie, nu ne rămâne decât să ne jucăm şansele în justiţie. Se pune însă problema obiectivităţii acesteia. Cum vă explicaţi faptul că unele instanţe locale au declinat cauzele privind deciziile de recalculare la Tribunalul Bucureşti iar altele le-au admis? Cum vă explicaţi faptul că unele instanţe din cadrul Tribunalului Bucureşti au admis acţiuni formulate de militari pe tema interzicerii cumulului salariu pensie la stat, iar alte instanţe din aceeaşi instituţie le-au respins?
În acelaşi timp reprezentanţi de seamă ai CSM se vaită că legislaţia nu este “coerentă şi completă pentru a limita practica neunitară pe care o constatăm la nivelul instanţelor din România, pentru a asigura acea atât de necesară predictibilitate a hotărârii judecătoreşti şi pentru a face dreptate în timp rezonabil”. Însă obiectivitatea justiţiei depinde şi de un factor generat de crizele succesive din realitatea românească şi anume “sufocarea justiţiei”.
Raportul privind activitatea instanţelor în prima jumătate a anului 2011 confirmă faptul că în prima jumătate a acestui an numărul dosarelor a crescut cu 16%, iar numărul cauzelor soluţionate cu 17%. Cele mai multe cauze sunt la Judecătorii, aproape 1,25 milioane, iar dintre acestea 63% sunt cauze noi (procentul e acelaşi cu cel din 2010). Pe întreg sistemul au fost 780.922 dosare noi (faţă de 742.304 în aceeaşi perioadă a anului 2010).
În raport cu acelaşi interval din anul 2010, în primul semestru din 2011, numărul cauzelor din materia litigiilor de muncă a crescut cu aproximativ 90.000 de dosare (în materia contenciosului administrativ cu aproximativ 75.000 de dosare iar în materia insolvenţei cu peste 40.000 de cauze). Reprezentanţii justiţiei spun că aceste cifre „ arată dimensiunea şi impactul crizei economice şi sociale asupra societăţii româneşti, impact ce se reflectă în creşterea foarte mare a numărului de dosare cu aceste speţe pe rolul instanţelor”. Explicaţii sunt ,performanţe, ba! Vedeţi dumneavoastră, pe această sufocare a justiţiei române au mizat guvernanţii portocalii când au ales calea jefuirii buzunarelor, singura capabilă să scoată sistemul neperformant privat din criză. De fapt nu sistemul bugetar este în criză ci sistemul privat. Un sistem care a păgubit bugetul statului prin contracte oneroase, a închis lacătul speranţei de profit şi a plecat pe Coasta de Azur să-şi cheltuiască banii “de zile negre”. În toată această perioadă nefastă vom continua să pierdem timpul prin instanţe având la unele cauze stringente termene băşcălioase aruncate în 2013. Sistemul de deservire justiţiară a cetăţenilor oneşti este saturat şi depăşit, au prioritate borfaşii, evazioniştii şi criminalii. Totuşi , majoritatea dintre noi suntem la ultimul proces, Curtea de Apel, apoi vom merge la CEDO. Se pune însă problema responsabilităţii acelora care ne-au chinuit, îmbolnăvit şi tratat cu dispreţ. Am trecut în rezevă cu gradul de general maior. Nu m-am aşteptat la omagii şi recompense morale din partea puterii în cei 10 ani care au trecut. Citeam undeva că Radu Duda a fost avansat de patru ori în patru ani, de la gradul de locotenent major la gradul de colonel. Anul şi gradul. Mă gândesc la îndelungata şi crâncena mea carieră militară precum şi ale camarazilor mei. Ce pot spune în afara unui regret profund pentru situaţia în care am ajuns. Poate că şi noi am contribuit la falsificarea moralei şi dezvoltarea unei morale de vitrină. Vremurile care vor veni şi greutăţile prin care vom trece ne vor ajuta să înţelegem mai bine unde am greşit cu toţii: politicieni, afacerişti şi “sclavi moderni”. A început pe toate fronturile o campanie electorală nesimţită (pentru că este în afara legii) şi unii dintre noi am îmbrăţişat steagurile colorate ale combatanţilor politici. Partidul domnului Oprea se bazează mult pe aceia care au câştigat la pensia revizuită. Vă asigur domnilor că va avea 0,86%!
Se îngrămădesc cu toţi precum “câinii la porţile măcelăriei”. Am face o greşeală strategică dacă jocurile politice ne vor găsi dezbinaţi. Nu uitaţi “câinele nu pleacă din faţa măcelăriei decât ameninţat cu bâta!” Vom trece mai uşor peste bucurii şi necazuri dacă vom rămâne la posturile noastre de veghe! Pe 7 octombrie vom fi alături de colegii noştri la Bucureşti pe “baricadele democraţiei”!
Preşedintele SCMD, Filiala 1 Braşov
Gl.mr.(r). Prof.univ.dr. Petrişor Mandu
Articol preluat de pe site-ul SCMD filiala BRASOV
Avem 7 miliarde de vecini pe Planeta Pământ! Politicienii iresponsabili invocă, tot mai des, Teoria lui Malthus care defineşte suprapopularea Planetei ca sursa a tuturor relelor: poluare, încălzire globală ,dispariţia speciilor, criza alimentară, criza globală. Lumea întreagă se află în mare dificultate în ceea ce priveşte asigurarea unui minim de resurse suficiente, pentru hrănirea unei populaţii care creşte constant, de la un an la altul. Deşi în Europa natalitatea este negativă şi nevoile de hrană mult diminuate, suntem avertizaţi asupra unei puternice crize alimentare cu efecte asupra compatrioţilor cu venituri mici, adică a pensionarilor. Nu există niciun semn că această tendinţă se va schimba în curând, ba, dimpotrivă, realităţile se prezintă tot mai sumbre odată cu schimbările climatice care aruncă vremea la extreme. Pământul e tot mai lipsit de apă, are din ce în ce mai puţină energie şi, în plus, va trebui să înfrunte inconsecvenţele actuale: încălzirea planetei, poluarea, eroziunea solurilor şi pierderea biodiversităţii. Thomas Robert Malthus (1766-1834), în prima sa lucrare tiparita "Eseu asupra principiului populatiei in masura în care el influenţează progresul viitor al societatii, impreuna cu observaţii asupra teoriilor d-lui Godwin si M. Condorcet si ale altor autori" (Londra, 1798) enunţă cele trei principii, dintre care, vă reamintesc pe cel mai important: „Populatia este, in mod necesar, limitata de mijloacele de subzistenta”. Să nu înţelegem că Malthus aproba aceste legi, dimpotrivă, propunea introducerea unui sistem mai larg de educatie pentru cei saraci, nevoiţi să înveţe deprinderile prudenţei, curăţeniei şi modului de viaţă regulat. Peste acest avertisment al lui Malthus se suprapun , din când în când, efectele nocive ale guvernărilor iresponsabile printre care remarc dezordinea din sistemele noastre financiare şi economice precum şi colosalul eşec al pieţei. În acest context, deloc favorabil pentru cele 7 miliarde de locuitori, mai marii Planetei nu reuşesc să gestioneze şi coordoneze ieşirea noastră din criză în scopul restabilirii funcţionalităţii sistemului financiar şi economic. Perspectivele pe termen lung asupra economiilor şi societăţilor noastre devin tot mai sumbre iar evenimentele din ultimele luni au pus în stare de alertă unitatea zonei euro. Prin urmare, trăim în contextul european într-o sărăcie crudă, în termeni economici şi financiari, care semnifică oportunităţi mai puţine, vise neîmplinite şi potenţial irosit. Toate guvernele europene sunt preocupate de îmbunătăţirea calităţii guvernării, realizarea coeziunii sociale, crearea locurilor de muncă, limitarea cheltuielilor, reducerea excluziunii, modelarea pieţelor muncii, îmbunătăţirea serviciilor sociale, controlul şi diminuarea deficitelor fiscale excesive şi consolidarea sistemului financiar pe termen lung. În România clasa politica “bălteşte” de 22 de ani. Nimic esenţial nu pare a se fi schimbat. Nicio guvernare nu a reusit să modernizeze România şi să crească nivelul de trai. Din 4 în 4 ani îmi sunt obligat să ascult promisiunile mincinoase ale unor falşi politicieni „jefuitori de bani publici şi prăduitori de avuţie naţională” care pe durata unui mandat adună averi uriaşe şi venituri fabuloase din banii publici. Aceştia sunt liderii pe care fragila noastră democraţie i-a desemnat să gestioneze treburile publice şi să scoată ţara din criză. În timpul regimului Băsescu – Boc ofensiva împotriva crizei a început cu nemiloasele curbe de sacrificiu aplicate celor mai sărace categorii sociale, inclusiv, asupra celor 5,5 milioane de pensionari.
Măsurile aberante, mizeriile şi atacurile iresponsabile asupra vieţii pensionarilor, au fost concepute şi aplicate rapid, după încheierea campaniilor electorale parlamentare şi prezidenţiale. Ele au înlocuit promisiunile mincinoase incluse de guvernarea portocalie în Programul publicat la începutul lunii octombrie 2008, în plină campanie electorală.
Asumându-şi răspunderea în Parlament, Guvernul Boc a trecut, în a doua jumătate a anului 2010, la recalcularea pensiilor anumitor categorii sociale care au beneficiat de prevederile legilor speciale. Invocând principiul solidarităţii sociale şi situaţia de criză, jefuitorii de speranţă au pornit ofensiva împotriva militarilor din armată, de la interne şi din serviciile speciale, aviatorilor, diplomaţilor, grefierilor şi alte categorii de specialişti. Scopul mascat al acestei operaţiuni a fost obţinerea de reduceri substanţiale prin schimbarea modului de calcul. În acest sens a fost adoptată legea 119/2010. “Lista cu iluzii” publicată pe site-ul M.Ap.N. şi “scrisorile frăţeşti” expediate de un colaborator fidel din Braşov, se pare că au motivat pe cei mai mulţi dintre rezervişti să “evadeze” din sfera nedreptăţiţilor. Deşi principiul muschetarilor ”toţi pentru unul şi unul pentru toţi” il recităm declarativ , pentru că pică bine la demnitate, mulţi dintre noi am uitat de nedreptatea socială făcută acelor pensionari cu pensiile diminuate prin acte şi măsuri arbitrare şi abuzive. În această situaţie, nu ne rămâne decât să ne jucăm şansele în justiţie. Se pune însă problema obiectivităţii acesteia. Cum vă explicaţi faptul că unele instanţe locale au declinat cauzele privind deciziile de recalculare la Tribunalul Bucureşti iar altele le-au admis? Cum vă explicaţi faptul că unele instanţe din cadrul Tribunalului Bucureşti au admis acţiuni formulate de militari pe tema interzicerii cumulului salariu pensie la stat, iar alte instanţe din aceeaşi instituţie le-au respins?
În acelaşi timp reprezentanţi de seamă ai CSM se vaită că legislaţia nu este “coerentă şi completă pentru a limita practica neunitară pe care o constatăm la nivelul instanţelor din România, pentru a asigura acea atât de necesară predictibilitate a hotărârii judecătoreşti şi pentru a face dreptate în timp rezonabil”. Însă obiectivitatea justiţiei depinde şi de un factor generat de crizele succesive din realitatea românească şi anume “sufocarea justiţiei”.
Raportul privind activitatea instanţelor în prima jumătate a anului 2011 confirmă faptul că în prima jumătate a acestui an numărul dosarelor a crescut cu 16%, iar numărul cauzelor soluţionate cu 17%. Cele mai multe cauze sunt la Judecătorii, aproape 1,25 milioane, iar dintre acestea 63% sunt cauze noi (procentul e acelaşi cu cel din 2010). Pe întreg sistemul au fost 780.922 dosare noi (faţă de 742.304 în aceeaşi perioadă a anului 2010).
În raport cu acelaşi interval din anul 2010, în primul semestru din 2011, numărul cauzelor din materia litigiilor de muncă a crescut cu aproximativ 90.000 de dosare (în materia contenciosului administrativ cu aproximativ 75.000 de dosare iar în materia insolvenţei cu peste 40.000 de cauze). Reprezentanţii justiţiei spun că aceste cifre „ arată dimensiunea şi impactul crizei economice şi sociale asupra societăţii româneşti, impact ce se reflectă în creşterea foarte mare a numărului de dosare cu aceste speţe pe rolul instanţelor”. Explicaţii sunt ,performanţe, ba! Vedeţi dumneavoastră, pe această sufocare a justiţiei române au mizat guvernanţii portocalii când au ales calea jefuirii buzunarelor, singura capabilă să scoată sistemul neperformant privat din criză. De fapt nu sistemul bugetar este în criză ci sistemul privat. Un sistem care a păgubit bugetul statului prin contracte oneroase, a închis lacătul speranţei de profit şi a plecat pe Coasta de Azur să-şi cheltuiască banii “de zile negre”. În toată această perioadă nefastă vom continua să pierdem timpul prin instanţe având la unele cauze stringente termene băşcălioase aruncate în 2013. Sistemul de deservire justiţiară a cetăţenilor oneşti este saturat şi depăşit, au prioritate borfaşii, evazioniştii şi criminalii. Totuşi , majoritatea dintre noi suntem la ultimul proces, Curtea de Apel, apoi vom merge la CEDO. Se pune însă problema responsabilităţii acelora care ne-au chinuit, îmbolnăvit şi tratat cu dispreţ. Am trecut în rezevă cu gradul de general maior. Nu m-am aşteptat la omagii şi recompense morale din partea puterii în cei 10 ani care au trecut. Citeam undeva că Radu Duda a fost avansat de patru ori în patru ani, de la gradul de locotenent major la gradul de colonel. Anul şi gradul. Mă gândesc la îndelungata şi crâncena mea carieră militară precum şi ale camarazilor mei. Ce pot spune în afara unui regret profund pentru situaţia în care am ajuns. Poate că şi noi am contribuit la falsificarea moralei şi dezvoltarea unei morale de vitrină. Vremurile care vor veni şi greutăţile prin care vom trece ne vor ajuta să înţelegem mai bine unde am greşit cu toţii: politicieni, afacerişti şi “sclavi moderni”. A început pe toate fronturile o campanie electorală nesimţită (pentru că este în afara legii) şi unii dintre noi am îmbrăţişat steagurile colorate ale combatanţilor politici. Partidul domnului Oprea se bazează mult pe aceia care au câştigat la pensia revizuită. Vă asigur domnilor că va avea 0,86%!
Se îngrămădesc cu toţi precum “câinii la porţile măcelăriei”. Am face o greşeală strategică dacă jocurile politice ne vor găsi dezbinaţi. Nu uitaţi “câinele nu pleacă din faţa măcelăriei decât ameninţat cu bâta!” Vom trece mai uşor peste bucurii şi necazuri dacă vom rămâne la posturile noastre de veghe! Pe 7 octombrie vom fi alături de colegii noştri la Bucureşti pe “baricadele democraţiei”!
Preşedintele SCMD, Filiala 1 Braşov
Gl.mr.(r). Prof.univ.dr. Petrişor Mandu
Articol preluat de pe site-ul SCMD filiala BRASOV