SLOBOZIA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, FILIALELE 1 si 2

LA MULȚI ANI , ROMÂNIA .!  LA MULȚI ANI , ROMÂNI .! 1 DECEMBRIE , ziua NAȚIOANALĂ A ROMÂNIEI  , sărbătorim 101 ani  de la MAREA UNIRE 1918 .   Cu acest prilej aniversar , Biroul  Filialei SCMD SLOBOZIA , urează membrilor de sindicat ,  foștilor colegi de suferință , tuturor cadrelor militare  active , în rezervă și retragere din cadrul  SNAOP  și familiilor ,multă sănătate ,pace ,prosperitate , înțelepciune , spor în toate și fericire alături de cei dragi .  De 1 Decembrie Filiala SCMD Slobozia , va depune ocoroană de flori , la monumentul luiMIHAI VITEAZUL ,în memoria  celor căzuți pe câmpul de luptă și care au dat jertfa supremă pentru ROMÂNIA .  Activitatea începe la orele 11.00 cu depunerea coroanelor de flori  11.00 - 11.20 . De la 11.30 activitățile  se desfăsoară pe Bld .Matei Basarab .Alocuțini și defilarea  formațiunilor încolonate .  Cu  deosebită stimă și respect  ,   Biroul Operativ al Filialei SCMD Slobozia 

ISTORIA SAȘILOR ÎN ARDEALUL ISTORIC Stefan Rezmives 3 ore ploatate mai rău decât nişte cete de robi. ” (Vasile Stoica, „Suferințele din Ardeal”) Cât de mult ne-au iubit sașii de-a lungul zbuciumatei istorii a Transilvaniei? Ne spune scriitorul Vasile Stoica (1889-1959), un mare patriot român din Avrig (Sibiu), un intelectual ardelean care a fugit din imperiul austro-ungar ca să lupte cu arma în mână alături de frații români pentru Marea Unire, fiind și rănit pe front. După terminarea Războiului de Reîntregire Națională, Vasile Stoica a devenit diplomat român în SUA, ambasador în diverse țări și în final a murit în temnițele comuniste, în 27 iulie 1959 la Jilava. Colonişti aduşi din Germania în veacul XII şi XIII, Saşii fură aşezaţi în ţinuturile pe care le ocupă astăzi, dându-li-se întru toate aceleaşi libertăţi pe care le aveau Românii şi punându-li-se la îndemână de către regele Andrei II în 1224 câmpuri şi păduri, pe care aveau să le întrebuinţeze deop

SOMNUL DE MOARTE AL UNEI RAȚIUNI ÎN METASTAZĂ Gheorghe Văduva De la o vreme, datorită ticăloșiei aberante a celor care conduc țara, ducând-o pas cu pas spre dez astru, m-a cuprins o revoltă teribilă, o scârbă imensă și o greață amară, ai căror embrioni există însă în mine încă de pe vremea anilor ’57-60’, când eram elev în școala militară de ofițeri activi. Astăzi, însă, s-a ajuns la paroxism. De aceea, de ceva vreme, am decis să nu mai bag în seama mocirla, scursura și antiromânismul politichiei româneşti, ci să mă ocup doar de proiectele mele: redactarea și tehnoredactarea a trei reviste, finalizarea romanului în lucru „Ancore pe nori” – cel de al zecelea –, a volumelor de versuri viitoare, câte or mai fi, și a tratatului de strategie, la care lucrez de multă vreme. Sunt proiecte grele, care necesită mult efort creativ și de documentare, analiză și sinteză, precum și asumarea unor responsabilități necesare pentru vremurile în care trăim. Dar eu fac asta de o viață.  Totuș