UN RIL CU TRIL
Este vorba despre recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care se solicita pronuntarea unei decizii in conditiile in care nu exista un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010.
Titlul ar vrea sa sugereze ca este un RIL cu cantec. Si nu poate fi altfel daca avem in vedere declaratiile si comentariile aparute sau punctele de vedere exprimate ca urmare a numeroaselor neclaritati si suspiciuni generate de procedura si momentul promovarii si de motivele-unele cel putin neconvingatoare-invocate pentru sustinerea orientarii jurisprudentiale pe care Procurorul General, doamna Kovesi, o considera ca fiind “in litera si spiritul legii”.
Textul prin care Procurorul General cere Inaltei Curti de Casatie si Justitie admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii, incepe astfel:
„În temeiul art. 329 din Codul procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.32 din Legea nr. 202/2010, formulez prezentul RECURS ÎN INTERESUL LEGII.
În practica judiciară, nu există un punct de vedere unitar cu privire la „aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 14 din Convenţie, referitor la recalcularea pensiilor prevăzute de art.1 din lege".
Urmare sesizării din oficiu, precum şi în considerarea sesizărilor nr. 1719/25 A din 21 aprilie 2011 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, nr. 19667 din 6 mai 2011 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Craiova, nr. 1106/35 din 13 mai 2011 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Braşov şi nr. 1318 din 3 mai 2011 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Cluj, transmise prin adresele nr. 5/S.U/2011 din 28 aprilie 2011 şi nr. 7/S.U/2011 din 10 mai 2001 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a verificat jurisprudenţa la nivelul întregii ţări în problema de drept enunţată anterior, constatându-se următoarele:[...]”
Fragmentul trebuie citit cu atentie. Sunt cateva “curiozitati” si “ciudatenii”.
Faptul ca in textul original pasajul „aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 14 din Convenţie, referitor la recalcularea pensiilor prevăzute de art.1 din lege” este scris intre ghilimele si cu caractere diferite de restul frazei, denota importanta acestuia. Numai ca, in mod curios, nu avem nicio explicatie sau trimitere la explicatiile de subsol ale textului din care sa intelegem de ce este intre paranteze. Este o greseala sau este un citat, un text de referinta, o prevedere ? Sau este preluat din textele adreselor nr. 5/S.U/2011 si nr. 7/S.U/2011 ale ICCJ, ori din textul uneia din sesizarile formulate de colegiile de conducere ale celor patru curti de apel la care se face referire in RIL-ul doamnei Kovesi?
Pentru ca, daca este preluat din sesizarile colegiilor de conducere ale curtilor de apel, devine ciudat cum nicio sesizare din cele 4 nu a fost considerata de ICCJ o cerere pentru un recurs in intelesul legii.
RIL-ul a fost formulat in temeiul art. 329 C.pr.civ. care prevede: “Pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, colegiile de conducere ale curtilor de apel, precum si Avocatul Poporului au indatorirea sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra problemelor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.”
Conform acestor prevederi, au indatorirea sa ceara RIL:
-procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei;
-colegiul de conducere al ICCJ;
-colegiile de conducere ale curtilor de apel;
-Avocatul poporului.
Asa stand lucrurile, care sunt motivele pentru care ICCJ a transmis Procurorului General cele patru sesizari care i-au fost adresate de colegiile de conducere ale Curtilor de Apel Galati, Craiova, Brasov si Cluj? Acest fapt are un temei legal? Care este acesta atat timp cat art. 329 C.pr.civ., in mod evident, nu este?
In ipoteza ca cele patru sesizari sunt expresia indeplinirii indatoririi colegiilor de conducere ale curtilor de apel de a cere RIL, ICCJ -mai precis presedintele sau vicepresedintele acesteia- nu cumva a incalcat prevederile art. 330^6 alin. (3) si (10)? Aceste prevederi sunt extrem de clare:
“(3) Dupa sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele sau, dupa caz, vicepresedintele acesteia va lua masurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecatorilor din cadrul sectiei in a carei competenta intra problema de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti, precum si a judecatorilor din celelalte sectii ce intra in alcatuirea completului prevazut la alin. 1. “
“(10) Recursul in interesul legii se judeca in cel mult 3 luni de la data sesizarii instantei, iar solutia se adopta cu cel putin doua treimi din numarul judecatorilor completului. Nu se admit abtineri de la vot.”
Curios, nu? Sau ciudat?! Sau ambele, avand in vedere ca -ramanand in aceeasi ipoteza si tinand cont ca sesizarile colegiilor de conducere ale celor patru curti de apel au fost formulate intre 21 aprilie 2011 si 13 mai 2011 si au fost in cunostinta ICCJ, cu certitudine, intre 28 aprilie 2011 si 10 mai 2011, fiecare din ultimile doua putand fi considerate data sesizarii instantei in acceptiunea art. 330^6 alin. (10)- nu s-a respectat termenul de 3 luni prevazut de acest articol si s-a ajuns la o modalitate de cerere care excede prevederilor legale. Adica, cererea pentru RIL este formulata de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, “DIN OFICIU, PRECUM SI IN CONSIDERAREA SESIZARILOR” a patru colegii de conducere ale curtilor de apel, SESIZARI CARE SUNT TOT CERERI PENTRU RIL.
Nicio prevedere din Cartea II, Titlul VI-Recursul in interesul legii din C.pr.civ. nu permite trimiterea sesizarilor/cererilor pentru RIL formulate de colegiilor de conducere ale curtilor de apel catre Procurorul General.
Daca ipoteza este adevarata, devine curios faptul ca Procurorul General-PROCURORUL GENERAL INSUSI !!!-nu a sesizat, in executarea atributiilor pe care le are, cel putin incalcarile prezentate mai sus. Mai mult, nu cred ca doamna Kovesi, in calitate de procurer general, poate fi indiferenta fata de situatia creata: formuleaza o cerere pentru RIL, cerere care poate ascunde incalcari ale prevederilor legale si neindeplinirea obligatiilor de catre cei responsabili cu judecarea RIL-ului. (Nu ma pot abtine sa nu intreb: este cumva ceva asemanator cu ce s-a vrut prin emiterea si aprobarea prin legi a OUG. 1/2011 si OUG. 59/2011 care au ca obiect revizuirea pensiilor recalculate in baza Legii nr. 119/2011 ale carei norme de aplicare, respectiv HG. 735/2010 si HG. 737/2010, au fost suspendate si apoi abrogate pentru ca au creat un adevarat haos in practica judiciara si pe rolul instantelor de judecata, cu zeci de mii de cauze si de pensionari ca reclamanti ?). Cum nu poate fi indiferenta in conditiile in care instantele ar fi putut avea un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010 inca din luna iulie, cel tarziu august, 2011.
O ciudatenie este si faptul ca doamna Kovesi testeaza vigilenta ICCJ. Afirm ca TESTEAZA vigilenta pentru ca altfel ar trebui sa spun ca este ori greseala, neatentie sau superficialitate, ori poate ceva si mai grav.
Conform prevederilor art. 330^5, “recursul in interesul legii este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod diferit prin hotarari judecatoresti irevocabile, care se anexeaza cererii.” Prin urmare, aplicand cerintele Codului de procedura civila referitoare la continutul cererilor, cererea formulata de Procurorul General ar fi trebuit sa aiba o parte de text care sa precizeze hotararile judecatoresti irevocabile care sunt anexate.
Si cum cererea nu are nici asa ceva si nici alte elemente/date privind anexele impuse de articolul amintit, se naste firesc intrebarea: este admisibil recursul in interesul legii formulat de doamna Kovesi? Raspunsul este de competenta completului care va judeca RIL-ul. Personal, tinand cont de cele 23 de decizii in interesul legii pronuntate in intervalul ianuarie-octombrie 2011, am motive sa cred ca va fi o solutie temeinica. Spun aceasta pentru ca sunt si decizii contrare solutiilor propuse de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie.
Cei interesati pot accesa mpublic.ro/recurs_civil.htm unde vor gasi ca data promovarii recursului in interesul legii in discutie este 13.10.2011, precum si textul integral. Se poate constata si faptul ca, din cele 21 de recursuri in interesul legii promovate in acest an de Procurorul General, au fost solutionate 15, din care 13 admise si 2 respinse.
Anexez la acest material un articol preluat de pe lumeajustitiei.ro, considerandu-l util pentru intelegerea cadrului structural in care exista recursul in interesul legii. Interesante sunt considerentele referitoare la problematica practicii neunitare.
Lt.col.(r) Lesnic Costel, departamentul juridic SCMD filiala Slobozia
Georgiana Iorgulescu, membru al CSM din partea societatii civile, previzioneaza adancirea problemelor de practica unitara din sistemul judiciar
Luni, 7 noiembrie 2011
„In data de 31 octombrie Senatul Romaniei a respins Proiectul de lege privind promovarea practicii unitare. Respingerea are caracter definitiv, Senatul fiind camera decizionala. Propunerea normativa este rezultatul grupului de lucru constituit la Consiliul Superior al Magistraturii in cadrul proiectului Phare „Unificarea jurisprudentei instantelor si parchetelor din Romania”. Motivele care au stat la baza acestei respingeri, cel putin asa cum apar acestea prezentate in Rapotul Comisiei Juridice din Senat, au in vedere modificarile aduse de Legea nr. 202/2010, intitulata Legea Micii Reforme. In considerentele raportului de respingere se considera ca fiind suficiente mecanismele prevazute de acest act normativ in vederea realizarii practicii unitare precum si cele prevazute in noile coduri. Guvernul a propus, de asemenea, respingerea proiectului.
Cu toate acestea, Asociatia Magistratilor din Romania, in solicitarea de reexaminare a proiectului de lege transmisa anterior pronuntarii Plenului, arata ca, nici Legea nr. 202/2010 nici noile coduri de procedura, nu rezolva problematica practicii neunitare, ba din contra, exista riscul transmiterii in derizoriu al acestei institutii, din urmatoarele considerente:
- Titularii dreptului de a solicita recursul in interesul legii sunt extrem de numerosi: 16 colegii de conducere ale curtilor de apel, colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, procurorul general si avocatul poporului, rezultand un total de 19 entitati
- Nu rezulta de unde vor putea cunoaste deciziile de practica neunitara de pe cuprinsul tarii, curtile de apel ori Avocatul Poporului?
- Cat de eficient va fi acest instrument in conditiile in care, in compunerea completului care urmeata sa solutioneze recursul in interesul legii, intra 21 de judecatori?
- Judecatorul poate sa nu ia in considerare jurisprudenta ICCJ, dupa cum poate sa nu ia in calcul jurisprudenta propriei sectii
- Judecatorul are facultatea si nu obligatia de a solicita hotarari preliminare ICCJ atunci cand este chemat sa dezlege o problema noua de drept ori doreste sa devieze de la jurisprudenta consacrata pana la acel moment
Se pare ca, desi Guvernul reclama inexistenta practicii unitare, mecanismul pe care il propune este greoi si potential ineficace. Guvernul critica felul in care magistratii inteleg conceptul de independenta, in sensul ca solutioneaza dosarele fara sa tina cont de jurisprudenta propriei curti ori cea a ICCJ, dar tot Guvernul propune respingerea proiectului de lege de promovare a practicii unitare pe considerentul ca incalca principiul independentei si impune alinierea la jurisprudenta ICCJ. In schimb proiectul de lege respins de catre Senat continea mecanisme obligatorii pentru magistrati pentru orice insemna o potentiala deviere de la jurisprudenta ICCJ ori a chestiunilor asupra carora ICCJ s-a pronuntat, nu numai in recursuri in interesul legii ori chestiuni prejudiciale ci si in ceea ce priveste deciziile adoptate de catre completele specializate de unificare a practicii judiciare (vezi expunerea de motive a initiatorilor). In aceasta logica rasturnata, desigur, Guvernul, in propunerea sa de respingere, nu a pomenit nimic de Mecanismul de Cooperare si Verificare.
In concluzie, in lipsa unor parghii reale de preintampinare a situatiilor de practica neunitara, intrarea in vigoare a noilor coduri, cu multitudinea de institutii noi, va adanci si mai mult aleatoriul.” - Georgiana IORGULESCU - membru al CSM
Este vorba despre recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care se solicita pronuntarea unei decizii in conditiile in care nu exista un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010.
Titlul ar vrea sa sugereze ca este un RIL cu cantec. Si nu poate fi altfel daca avem in vedere declaratiile si comentariile aparute sau punctele de vedere exprimate ca urmare a numeroaselor neclaritati si suspiciuni generate de procedura si momentul promovarii si de motivele-unele cel putin neconvingatoare-invocate pentru sustinerea orientarii jurisprudentiale pe care Procurorul General, doamna Kovesi, o considera ca fiind “in litera si spiritul legii”.
Textul prin care Procurorul General cere Inaltei Curti de Casatie si Justitie admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii, incepe astfel:
„În temeiul art. 329 din Codul procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.32 din Legea nr. 202/2010, formulez prezentul RECURS ÎN INTERESUL LEGII.
În practica judiciară, nu există un punct de vedere unitar cu privire la „aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 14 din Convenţie, referitor la recalcularea pensiilor prevăzute de art.1 din lege".
Urmare sesizării din oficiu, precum şi în considerarea sesizărilor nr. 1719/25 A din 21 aprilie 2011 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, nr. 19667 din 6 mai 2011 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Craiova, nr. 1106/35 din 13 mai 2011 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Braşov şi nr. 1318 din 3 mai 2011 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Cluj, transmise prin adresele nr. 5/S.U/2011 din 28 aprilie 2011 şi nr. 7/S.U/2011 din 10 mai 2001 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a verificat jurisprudenţa la nivelul întregii ţări în problema de drept enunţată anterior, constatându-se următoarele:[...]”
Fragmentul trebuie citit cu atentie. Sunt cateva “curiozitati” si “ciudatenii”.
Faptul ca in textul original pasajul „aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 14 din Convenţie, referitor la recalcularea pensiilor prevăzute de art.1 din lege” este scris intre ghilimele si cu caractere diferite de restul frazei, denota importanta acestuia. Numai ca, in mod curios, nu avem nicio explicatie sau trimitere la explicatiile de subsol ale textului din care sa intelegem de ce este intre paranteze. Este o greseala sau este un citat, un text de referinta, o prevedere ? Sau este preluat din textele adreselor nr. 5/S.U/2011 si nr. 7/S.U/2011 ale ICCJ, ori din textul uneia din sesizarile formulate de colegiile de conducere ale celor patru curti de apel la care se face referire in RIL-ul doamnei Kovesi?
Pentru ca, daca este preluat din sesizarile colegiilor de conducere ale curtilor de apel, devine ciudat cum nicio sesizare din cele 4 nu a fost considerata de ICCJ o cerere pentru un recurs in intelesul legii.
RIL-ul a fost formulat in temeiul art. 329 C.pr.civ. care prevede: “Pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, colegiile de conducere ale curtilor de apel, precum si Avocatul Poporului au indatorirea sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra problemelor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.”
Conform acestor prevederi, au indatorirea sa ceara RIL:
-procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei;
-colegiul de conducere al ICCJ;
-colegiile de conducere ale curtilor de apel;
-Avocatul poporului.
Asa stand lucrurile, care sunt motivele pentru care ICCJ a transmis Procurorului General cele patru sesizari care i-au fost adresate de colegiile de conducere ale Curtilor de Apel Galati, Craiova, Brasov si Cluj? Acest fapt are un temei legal? Care este acesta atat timp cat art. 329 C.pr.civ., in mod evident, nu este?
In ipoteza ca cele patru sesizari sunt expresia indeplinirii indatoririi colegiilor de conducere ale curtilor de apel de a cere RIL, ICCJ -mai precis presedintele sau vicepresedintele acesteia- nu cumva a incalcat prevederile art. 330^6 alin. (3) si (10)? Aceste prevederi sunt extrem de clare:
“(3) Dupa sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele sau, dupa caz, vicepresedintele acesteia va lua masurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecatorilor din cadrul sectiei in a carei competenta intra problema de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti, precum si a judecatorilor din celelalte sectii ce intra in alcatuirea completului prevazut la alin. 1. “
“(10) Recursul in interesul legii se judeca in cel mult 3 luni de la data sesizarii instantei, iar solutia se adopta cu cel putin doua treimi din numarul judecatorilor completului. Nu se admit abtineri de la vot.”
Curios, nu? Sau ciudat?! Sau ambele, avand in vedere ca -ramanand in aceeasi ipoteza si tinand cont ca sesizarile colegiilor de conducere ale celor patru curti de apel au fost formulate intre 21 aprilie 2011 si 13 mai 2011 si au fost in cunostinta ICCJ, cu certitudine, intre 28 aprilie 2011 si 10 mai 2011, fiecare din ultimile doua putand fi considerate data sesizarii instantei in acceptiunea art. 330^6 alin. (10)- nu s-a respectat termenul de 3 luni prevazut de acest articol si s-a ajuns la o modalitate de cerere care excede prevederilor legale. Adica, cererea pentru RIL este formulata de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, “DIN OFICIU, PRECUM SI IN CONSIDERAREA SESIZARILOR” a patru colegii de conducere ale curtilor de apel, SESIZARI CARE SUNT TOT CERERI PENTRU RIL.
Nicio prevedere din Cartea II, Titlul VI-Recursul in interesul legii din C.pr.civ. nu permite trimiterea sesizarilor/cererilor pentru RIL formulate de colegiilor de conducere ale curtilor de apel catre Procurorul General.
Daca ipoteza este adevarata, devine curios faptul ca Procurorul General-PROCURORUL GENERAL INSUSI !!!-nu a sesizat, in executarea atributiilor pe care le are, cel putin incalcarile prezentate mai sus. Mai mult, nu cred ca doamna Kovesi, in calitate de procurer general, poate fi indiferenta fata de situatia creata: formuleaza o cerere pentru RIL, cerere care poate ascunde incalcari ale prevederilor legale si neindeplinirea obligatiilor de catre cei responsabili cu judecarea RIL-ului. (Nu ma pot abtine sa nu intreb: este cumva ceva asemanator cu ce s-a vrut prin emiterea si aprobarea prin legi a OUG. 1/2011 si OUG. 59/2011 care au ca obiect revizuirea pensiilor recalculate in baza Legii nr. 119/2011 ale carei norme de aplicare, respectiv HG. 735/2010 si HG. 737/2010, au fost suspendate si apoi abrogate pentru ca au creat un adevarat haos in practica judiciara si pe rolul instantelor de judecata, cu zeci de mii de cauze si de pensionari ca reclamanti ?). Cum nu poate fi indiferenta in conditiile in care instantele ar fi putut avea un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010 inca din luna iulie, cel tarziu august, 2011.
O ciudatenie este si faptul ca doamna Kovesi testeaza vigilenta ICCJ. Afirm ca TESTEAZA vigilenta pentru ca altfel ar trebui sa spun ca este ori greseala, neatentie sau superficialitate, ori poate ceva si mai grav.
Conform prevederilor art. 330^5, “recursul in interesul legii este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod diferit prin hotarari judecatoresti irevocabile, care se anexeaza cererii.” Prin urmare, aplicand cerintele Codului de procedura civila referitoare la continutul cererilor, cererea formulata de Procurorul General ar fi trebuit sa aiba o parte de text care sa precizeze hotararile judecatoresti irevocabile care sunt anexate.
Si cum cererea nu are nici asa ceva si nici alte elemente/date privind anexele impuse de articolul amintit, se naste firesc intrebarea: este admisibil recursul in interesul legii formulat de doamna Kovesi? Raspunsul este de competenta completului care va judeca RIL-ul. Personal, tinand cont de cele 23 de decizii in interesul legii pronuntate in intervalul ianuarie-octombrie 2011, am motive sa cred ca va fi o solutie temeinica. Spun aceasta pentru ca sunt si decizii contrare solutiilor propuse de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie.
Cei interesati pot accesa mpublic.ro/recurs_civil.htm unde vor gasi ca data promovarii recursului in interesul legii in discutie este 13.10.2011, precum si textul integral. Se poate constata si faptul ca, din cele 21 de recursuri in interesul legii promovate in acest an de Procurorul General, au fost solutionate 15, din care 13 admise si 2 respinse.
Anexez la acest material un articol preluat de pe lumeajustitiei.ro, considerandu-l util pentru intelegerea cadrului structural in care exista recursul in interesul legii. Interesante sunt considerentele referitoare la problematica practicii neunitare.
Lt.col.(r) Lesnic Costel, departamentul juridic SCMD filiala Slobozia
Georgiana Iorgulescu, membru al CSM din partea societatii civile, previzioneaza adancirea problemelor de practica unitara din sistemul judiciar
Luni, 7 noiembrie 2011
„In data de 31 octombrie Senatul Romaniei a respins Proiectul de lege privind promovarea practicii unitare. Respingerea are caracter definitiv, Senatul fiind camera decizionala. Propunerea normativa este rezultatul grupului de lucru constituit la Consiliul Superior al Magistraturii in cadrul proiectului Phare „Unificarea jurisprudentei instantelor si parchetelor din Romania”. Motivele care au stat la baza acestei respingeri, cel putin asa cum apar acestea prezentate in Rapotul Comisiei Juridice din Senat, au in vedere modificarile aduse de Legea nr. 202/2010, intitulata Legea Micii Reforme. In considerentele raportului de respingere se considera ca fiind suficiente mecanismele prevazute de acest act normativ in vederea realizarii practicii unitare precum si cele prevazute in noile coduri. Guvernul a propus, de asemenea, respingerea proiectului.
Cu toate acestea, Asociatia Magistratilor din Romania, in solicitarea de reexaminare a proiectului de lege transmisa anterior pronuntarii Plenului, arata ca, nici Legea nr. 202/2010 nici noile coduri de procedura, nu rezolva problematica practicii neunitare, ba din contra, exista riscul transmiterii in derizoriu al acestei institutii, din urmatoarele considerente:
- Titularii dreptului de a solicita recursul in interesul legii sunt extrem de numerosi: 16 colegii de conducere ale curtilor de apel, colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, procurorul general si avocatul poporului, rezultand un total de 19 entitati
- Nu rezulta de unde vor putea cunoaste deciziile de practica neunitara de pe cuprinsul tarii, curtile de apel ori Avocatul Poporului?
- Cat de eficient va fi acest instrument in conditiile in care, in compunerea completului care urmeata sa solutioneze recursul in interesul legii, intra 21 de judecatori?
- Judecatorul poate sa nu ia in considerare jurisprudenta ICCJ, dupa cum poate sa nu ia in calcul jurisprudenta propriei sectii
- Judecatorul are facultatea si nu obligatia de a solicita hotarari preliminare ICCJ atunci cand este chemat sa dezlege o problema noua de drept ori doreste sa devieze de la jurisprudenta consacrata pana la acel moment
Se pare ca, desi Guvernul reclama inexistenta practicii unitare, mecanismul pe care il propune este greoi si potential ineficace. Guvernul critica felul in care magistratii inteleg conceptul de independenta, in sensul ca solutioneaza dosarele fara sa tina cont de jurisprudenta propriei curti ori cea a ICCJ, dar tot Guvernul propune respingerea proiectului de lege de promovare a practicii unitare pe considerentul ca incalca principiul independentei si impune alinierea la jurisprudenta ICCJ. In schimb proiectul de lege respins de catre Senat continea mecanisme obligatorii pentru magistrati pentru orice insemna o potentiala deviere de la jurisprudenta ICCJ ori a chestiunilor asupra carora ICCJ s-a pronuntat, nu numai in recursuri in interesul legii ori chestiuni prejudiciale ci si in ceea ce priveste deciziile adoptate de catre completele specializate de unificare a practicii judiciare (vezi expunerea de motive a initiatorilor). In aceasta logica rasturnata, desigur, Guvernul, in propunerea sa de respingere, nu a pomenit nimic de Mecanismul de Cooperare si Verificare.
In concluzie, in lipsa unor parghii reale de preintampinare a situatiilor de practica neunitara, intrarea in vigoare a noilor coduri, cu multitudinea de institutii noi, va adanci si mai mult aleatoriul.” - Georgiana IORGULESCU - membru al CSM