miercuri, 11 decembrie 2013
Ţarcul
de la Alba Iulia
Anul acesta am participat la
festivităţile organizate la Alba Iulia pentru aniversarea a 95 de ani de la Marea Unire. Cu această
ocazie am constatat cu amărăciune cât de departe ne aflăm de entuziasmul înaintaşilor care la 1
decembrie 1918 au realizat cea mai importantă pagină din istoria poporului
nostru. Pentru a înţelege dezamăgirea mea voi prezenta în antiteză desfăşurarea
celor două evenimente.
1 decembrie 1918
100.000 de români din Banat, Crişana,
Maramureş şi Transilvania, împreună cu reprezentanţi ai locuitorilor din
Basarabia, Bucovina şi din „ţară” s-au întrunit în cetatea istorică a neamului
românesc la 1 decembrie 1918 pentru a pune “temeliile
unui viitor mai bun şi mai fericit pentru întreg neamul românesc”.
În
frunte cu preotul, învăţătorul şi primarul, zeci de mii de români îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, cu
steaguri tricolore în frunte, cu tabele indicatoare a comunelor ori a
ţinuturilor, s-au adunat pe “Câmpul lui Horea”.
Gărzile
naţionale române au acţionat pentru a
asigurara siguranţa transporturilor pe calea ferată, ordinea în gări, paza
podurilor, întreaga circulaţie spre Alba Iulia şi desfăşurarea în ordine a
marii adunări populare.Pentru a preveni un atac din afară, clădirea Adunării Naţionale a fost înconjurată de trei cordoane de
avanposturi.
Cei
1228 de delegaţi, reprezentând toate cele 130 de cercuri
electorale din cele 27 comitate românești, au fost
desemnaţi în adunări deschise, fiind aleşi ţărani, învăţători, preoţi, avocaţi,
studenţi, ofiţeri , soldaţi, muncitori şi meseriaşi, care se afirmaseră în
lupta pentru unire. Spre exemplificare, din comitatul Satu Mare au participat
81 de delegaţi, din care 32 au fost ţărani, 18 preoţi, 27 intelectuali, 2 meseriaşi şi 2
comercianţi.
La
ora 12.00 , vestea votării Rezoluției Unirii
Transilvaniei cu România a
declanşat un entuziasm de nedescris.
“Se
zvonea, din gură în gură, ca vin aleşii poporului cu hotărârea cea mare,
asteptată de când îi lumea. De undeva mai de departe s-o auzit un cântec care
s-o întins ca flăcările bătute de vânt, peste toată adunarea. Era cântecul
“Desteapta-te, române”, care ne era cunoscut nouă la toţi.
Deodată, de cătră sală o pornit un vuiet care curjea ca un potop de ape spre noi. Am înţăles că s-o hotărât unirea, naduhul din moşi-strămoşi a românilor de peste tot. Nu se poate imajina şi nici povesti bucuria. Mulţi plânjeau, multi să îmbrăţişau chiar dacă nu se cunoşteau, nu puţini păreau înlemniţi în tacere.” Este mărturia doamnei Rafila Bălută , care deşi avea doar 18 ani a facut parte din cei care au reprezentat satul Ghirbom .
Deodată, de cătră sală o pornit un vuiet care curjea ca un potop de ape spre noi. Am înţăles că s-o hotărât unirea, naduhul din moşi-strămoşi a românilor de peste tot. Nu se poate imajina şi nici povesti bucuria. Mulţi plânjeau, multi să îmbrăţişau chiar dacă nu se cunoşteau, nu puţini păreau înlemniţi în tacere.” Este mărturia doamnei Rafila Bălută , care deşi avea doar 18 ani a facut parte din cei care au reprezentat satul Ghirbom .
La rândul lui Lucian Blaga aflat printre zecile de mii de participanţi
remarca:”În ziua aceea am
cunoscut ce înseamnă entuziasmul naţional, sincer, spontan,
irezistibil,organic, masiv.”
Cei
care au avut o implicare deosebită în realizarea actului de la Alba Iulia spre
eternă neuitare, au busturi amplasate în
faţa Muzeului Unirii – Vasile Goldiş, Iuliu Maniu, Gheorghe Pop de Băseşti, ,
Miron Cristea, Iuliu Hossu, Alexandu Vaida Voievod, Ştefan Cicio Pop, Ion Flueraş, Iosif Jumanca, Emil
Haţieganu, Vasile Lucaciu.
1 decembrie 2013
Momentul considerat a fi cel mai important al manifestărilor de la Alba
Iulia a fost depunerea de coroane la
statuia lui Mihai Viteazu. La această activitate au participat aproximativ 2000 de persoane.
În
jurul monumentului jandarmii au realizat un spaţiu protejat prin garduri
metalice în care să se dispună
reprezentanţii autorităţilor centrale şi locale , ai partidelor politice şi ai
diferitelor organizaţii neguvernamentale .În continuare îmi voi permite să
denumesc acest spaţiu”ţarc”.
Dintre
politicieni au fost prezenţi Titus Corlăţean, Mihnea Costoiu, Vasile Blaga, Dan
Diaconescu, Eugen Tomac,Victor Ciorbea, Mihai Răzvan Ungureanu, Teodor Atanasiu
şi Miron Cozma, însoţiţi de delegaţii mai mult sau mai puţin
numeroase. De parcă nu erau suficiente gardurile metalice, politicienii erau protejaţi şi de un numeros dispozitiv
realizat de jandarmi şi reprezentanţi ai
diverselor servicii secrete.
Politicienii
de la putere s-au aşezat în partea dreaptă a monumentului, iar cei ai opoziţiei
actuale în partea stângă. Toţi purtau la gât fulare tricolore. Unii dintre ei,
printre care şi un fost ministru al apărării naţionale, au venit îmbrăcaţi în blugi, că tot era sărbătoarea
naţională a României.
Până
la începerea ceremonialului dintre participanţii
situaţi dincolo de gardurile metalice s-au remarcat următoarele grupuri:
-
Peste 300 de tineri
entuziaşti din Basarabia, purtând steaguri tricolore şi diferite pancarte cu următoarele mesaje: “Vrem Unire”,
”Basarabia
e România”, ”Basarabia , pământ românesc”.
Aceştia scandau pentru unirea Basarabiei
cu România.
-
Un grup de susţinători ai
monarhiei purtând însemnele regale şi
portretele familiei regale scandau: “Monarhia salvează România”şi
“Trăiască
regele”.
-
Peste 300 de persoane
contestatare ale proiectului Roşia Montană au afişat un banner pe care scria “Mineritul
cu cianuri înseamnă moarte”,
au purtat steaguri tricolore şi steaguri cu mesajul”Salvaţi Roşia Montană”.
Reprezentanţii acestui grup scandau:”DNA,
DNA, rezolvaţi corupţia”.
La intonarea imnului naţional ”Deşteaptă-te,
române” fanfara militară a fost acompaniată doar de militarii din garda de onoare.
Pe
timpul depunerii coroanelor de către reprezentanţii Preşedinţiei, Guvernului, Parlamentului
şi ai tuturor partidelor politice grupul
contestatarilor proiectului Roşia Montană au huiduit permanent şi au scandat:”Trădarea
de ţară, în aur se măsoară”, ”Uniţi salvăm Roşia Montană’, ”Trădătorii”,
”Hoţii”.
Am
mai remarcat două delegaţii ale unor
elevi, din Medgidia şi Rovinari, care în frunte cu nişte inimoşi profesori au
participat la acest ceremonial.
Semnificativ,
în premieră , la acest ceremonial toate asociaţiile militarilor în rezervă şi
în retragere, Asociaţia Naţională a
Cadrelor în Rezervă şi în Retragere, Sindicatul Cadrelor Militare
Disponibilizate şi Asociaţia Naţională Cultul Eroilor”Regina Maria” au depus coroane împreună.
Concluzii
În 1918 românii au venit la Alba Iulia să facă istorie şi au făcut-o. În 2013 mare
parte din cei prezenţi au venit doar pentru fasolea cu cârnaţi, pentru ţuica sau vinul fiert, oferit de
autorităţi.
Ceremonialul
depunerii coroanelor de
flori a scos în evidenţă ruptura enormă existentă între clasa
politică românească şi oamenii obişnuiţi ai acestei ţări. Dacă în
1918 cei 1228 de delegaţi erau cei mai reprezentativi membri ai
comunităţii
româneşti, politicienii protejaţi de “ţarcul” de la Alba Iulia în 2013,
nu mai
reprezintă de mult interesele nimănui,
nici măcar ale celor care le-au dat votul. Ei nu mai sunt ţărani,
muncitori sau
intelectuali, ei sunt politicieni. Politica , în perioada
postdecembristă, a
devenit cea mai importantă şi
profitabilă profesie. Cu cât le este mai greu românilor, cu atât le
este mai bine politicienilor. Vezi
conturile în bănci, vilele, maşinile de lux şi
mai nou suprafeţele de pământ achiziţionate. Politicienii români cu
fularul tricolor la
gât,din” ţarcul “de la Alba Iulia, ca şi cei care în alte locuri
protejate din
ţară unde au participat la ceremonialele prilejuite de ziua naţională,
au ca principale caracteristici
comportamentale aroganţa
şi cinismul faţă de români şi obedienţa faţă de străini.Prioritatea lor numărul
unu a fost , este şi va fi câştigarea încrederii
şi sprijinului străinilor, chiar dacă
preţul este afectarea interesele
României. Cazurile Roşia Montană şi Pungeşti sunt elocvente în acest sens.
Dacă în
1918 gărzile naţionale apărau participanţii împotriva unor eventuale atacuri ale maghiarilor, după 95 de ani
conducătorii politici din “ţarcul” de la Alba Iulia, erau protejaţi de gardurile
metalice şi cordoanele de jandarmi,
împotriva nemulţumirii propriilor
concetăţeni.
Ar
mai fi de reţinut un fapt semnificativ privind periculozitatea politicienilor
români actuali. Tânăra Sabina, “fetiţa cu bentiţa tricoloră”, un simbol al
românilor din Harghita şi Covasna, care
prin gestul său excepţional, a sensibilizat întreaga Românie,atrăgându-şi
simpatia a milioane de români, în loc să
depună singură o coroană de flori şi să primească aplauzele asistenţei , a fost
flancată de Titus Corlăţean şi Mihnea Costoiu, doi politicieni avizi de imagine pozitivă. Mare ruşine ,
domnilor miniştri! Voi şi colegii din “ţarcul “de la Alba Iulia aţi permis
iredentiştilor maghiari să îşi bată joc de români! Nu aveaţi dreptul să
întinaţi un simbol!
Nu
ştiu
dacă politicienii din “ţarcul” de la Alba Iulia au înţeles ceva după
desfăşurarea
acestui ceremonial. Nu am văzut pe nici unul dintre ei marcat de acest
eveniment. Au plecat zâmbitori ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Personal sunt convins că nici unul dintre cei din” ţarcul “de la Alba
Iulia, la
terminarea carierei politice nu va avea
un bust, care să amintească românilor marile lor fapte. Titus Corlăţean,
Mihnea
Costoiu, Vasile Blaga, Dan Diaconescu, Eugen Tomac,Victor Ciorbea, Mihai
Răzvan
Ungureanu, Teodor Atanasiu şi Miron Cozma sunt simpli epigoni ai
corifeilor
Marii Uniri,. Ei vor rămâne în istoria
României ca cei care au contribuit la
distrugerea a ceea ce generaţii
întregi de români, prin mari sacrificii, au realizat.
Documentul
intitulat “Convocarea Adunării Naţionale de la Alba Iulia” începea cu
cuvintele:”Istoria ne cheamă la fapte”. Cei din” ţarcul” de la Alba Iulia au uitat acest îndemn al
înaintaşilor şi pentru aceasta de 1
decembrie , la Alba Iulia, au fost huiduiţi şi vor fi huiduiţi în continuare
de un număr din ce în ce mai mare de români.
Ei sunt
responsabili de faptul că la Alba Iulia , la 95 de ani de la Marea Unire,
văzduhul dimineţii a fost zguduit de
huiduieli şi nu de de vocile a mii de
români care să intoneze cu mândrie “Deşteaptă-te,
române”, ca în 1918.
În
dimineaţa zilei de 1 decembrie 1918 zeci de mii de români au
străbătut încrezători drumul spre cetatea istorică a neamului
românesc. După amiază au coborât mulţumiţi de ceea ce înfăptuiseră,
grăbiţi să
ajungă acasă şi să comunice celorlaţi românii ce se realizase în
acea zi istorică la Alba Iulia.
În
dimineaţa
zilei de 1 decembrie 2013, împreună cu prietenii mei am urcat şi noi
plini de entuziasm drumul spre cetate. După câteva ore am coborât pe
acelaşi drum dezamăgiţi şi îngrijoraţi
de răul imens pe care cei din
“ţarcul “de la Alba Iulia îl reprezintă pentru România.
Col.(r.) Remus Macovei
Documentarul a fost preluat de pe pagina principala a SCMD
Publicat de secretariatul Filialei SCMD Slobozia
