joi, 30 august 2018
APEL
DEȘTEPTAȚI-VĂ REZERVIȘTI MILITARI !
APEL
Acest îndemn, care parafrazează versul din imnul national,a fost, este și din păcate va fi de o actualitate înspăimântătoare. Îl folosim de fiecare dată când alte argumente către societete nu generează inițiative pentru rezolvarea unor situații de importanță majoră. De multe ori acest îndemn emoțional este inutil, căzând invariabil în desuetitudine. Dar credem, că a venit momentul să ieșim din letargia în care ne autocomplacem, să ne unim în idei, să ne recâștigăm drepturile confiscate de către guvernanți în ultimii ani. Numai uniți, și nu este o expresie caducă, hotărâți și fermi în acțiuni, folosind toate mijloacele legale și democratice, bine organizați și tenace în susținerea perpetuă a demersurilor noastre vom putea avea câștig de cauză, altfel scenariile vis-a-vis de viitorul nostru social, vor fi în continuare sumbre.
A venit vremea să oprim batjocura, umilința, exhibarea pseudoproblemelor noastre în zona emoțională a opiniei publice, în speranța că vom fi blamați, înjosiți, anatemizați de către aceasta! Gata cu tratamentul nedemn cu care ne “gratulează” guvernanții de aproape 10 ani încoace! Însă trebuie să le readucem aminte acestora, că, în procesul accederii la actualele funcții, au fost inițial niște insignifianți, au pornit de la zero, moment în care s-au arătat mai umani, înțelegători, au mimat compasiunea, au clamat că vor elimina inechitățile, au promis reforme structurale, masterplanuri, etc. Iar noi, cei mulți și naivi, indiferent de zona politică pe care am simpatizat-o, am crezut în promisiunile lor, am sperat într-o nouă justiție socială. Iar acum, avem amenințări de genul “vor vedea domnii colonei la toamnă”! Niciodată nu am dus demersurile noastre într-o zonă a unei răfuieli personale. Chiar dacă am fi fost un segment marginal al societății, nu meritam aceste săgeți otrăvite la adresa noastră. Iată, însă, până unde pot merge disprețul și superioritatea afișate de politicieni în raport cu pensionarii militari.
Dacă în timpul guvernului Boc s-a creat un precedent printr-o siluire a legii pensiilor militare, urmașii lui nu au făcut decât să aprobe tacit, ani la rând, un astfel de demers. Au fost mimate măsuri reparatorii, iar prin diverse ordonanțe s-au alterat alte prevederi ale legii, discriminând de fiecare dată diferite segmente ale pensionarilor militari. Astfel că legea a ajuns astăzi mai ambiguă pe acele segmente ce ne interesează și nedreaptă, prin plafonarea ei ca urmare a OUG 59/2017. Nu este normal ca în fiecare an să-ți faci calcule pentru a vedea care este momentul cel mai avantajos spre a ieși la pensie (chiar la o vârstă mai mică, aici vorbind de militarii activi), în loc să te preocupe doar cariera militară.
În cinismul afișat de guvernanți, credeți că aceștia știu ceva despre noi, despre specificul nostru militar și, mai ales, despre haosul legislativ din zona pensiilor militare? Credeți că le pasă de problemele noastre, din moment ce am fost considerați o entitate ca oricare alta, o ”problemă” care trebuia rezolvată rapid și pentru totdeauna? Noi, pensionarii militari, devenisem inutili, „paraziți, rozători de bugete, reformați”, buni de aruncat la lada de gunoi a istoriei.
Trebuie să facem în așa fel încât să le aducem aminte că mulți dintre noi le-am fost alături de la început, că le-am sprijinit demersurile politice, altfel ne vor considera, în continuare, în ciuda evidențelor istorice și contemporane, niște paria ai societății.Trebuie depășite și eradicate fatalismul și resemnarea, caracteristici ale etosului nostru românesc, care ne-au însoțit de-a lungul istoriei și ne-a făcut atâta rău (destinul predestinat), astfel că trebuie mers înainte, să luptăm cu optimism și demnitate pentru viitorul nostru.
După cum știți, domnii guvernanți ne vor servili, tăcuți și divizați, iar existența unui număr mare de asociații ale rezerviștilor, care mai de care reprezentative, cu diverse interese lipsite de unitate și solidaritate, nu fac decât să ii ajute pe guvernanți să ne domine, să ne impună regulile lor. De asemenea, se constată la unii din rezerviști o blamare, o negare a tot și a toate, sub lozinci ca: “n-a făcut nimic”, “ n-are rost să mai încercăm”, “n-ai cu cine ”, n-ai de ce”. Sunt atitudini ale unor oameni fără voință, blazați, neputincioși, care descurajează și molipsesc, la rândul lor, pe alții. Noi înșine ne arătăm micimea, îndoiala, lipsa de coeziune, atitudini ce ne fac ușor de manipulat. Nu ar trebui să se întâmple asta la niște oameni ce au exersat, în decursul carierei, actul curajului, al demnității, al spiritului întreprinzător.
Este momentul să fim solidari și nu dezbinați, să nu ne mai discredităm unii pe alții, să nu ne invidiem, să nu mai fim subordonați unor interese meschine, marcate de orgolii mărunte, care ne fac să devenim vulnerabili. Este timpul să ne trezim, să ne scuturăm de lașități, de comodități, de indiferență și platitudine.
O situație anormală și deosebit de periculoasă o constituie lipsa totala a interacțiunii dintre militarii activi și rezerviștii militari. Aceasta este cu atât mai gravă cu cât, se pare, este încurajată de la nivel înalt. Ori, militarii activi ar trebui să se implice mai mult în demersurile rezerviștilor militari, să le pese mai mult de problemele acestora, ei putând depune mai multe diligențe pe lângă instituțiile din care fac parte. Colaborând, sprijinindu-ne și informându-ne reciproc, putem fi mai persuasivi și performanți în a pune bariere încercărilor guvernului de a tergiversa, de a apela la subterfugii, aparent legale, pentru a opri rezolvarea problemelor noastre. De asemenea, ei pot, implicit, să se protejeze pe ei înșiși, prevenind surprize neplăcute într-un viitor din care vor face parte la un moment dat.
Nu dorim mărirea pensiilor militare, așa cum se acreditează ideea, ci repunerea aceastei legi pe principiile solide, initiale, care să rezolve toate inechitățile, să fie predictibilă și inatacabilă pe o perioadă lungă de timp. Atfel, unele demersuri ale sindicatului nostru au avut un impact madiatic și social major, încercări permanente de a ține treaz spiritul viu în lupta cu cei care, cu orice preț, vor să ne pună bețe în roate.
Domnilor rezerviști, trebuie să ne recâștigăm respectul și să înțeleagă toată lumea că Armata română nu este marota nimănui, că această instituție a fost, este și va fi vitală pentru neamul românesc. Ea și-a câștigat respectul în luptele pentru reintregirea si apărarea Țării, actiuni facute cu sacrificii umane și materiale enorme, alături de marii oameni politici și de stat ai vremii.
Astăzi avem o mare oportunitate ce trebuie valorificată dacă vrem să avem câștig de cauză. Mai mulți politicieni de la vârful politicii românești au dat semnale pozitive că se vor implica în reanalizarea ordonantelor care au anihilat Legea 223/2015 a pensiilor militare, pensii care, precizăm încă odată, nu sunt speciale. Nu este prima data când politicienii transmit mesaje de acest fel și au rămas la stadiu declarativ. Tocmai de aceea trebuie să monitorizăm acțiunile lor, să fim parte activă a acestor demersuri până la finalizarea lor. Știm că poate ați obosit de atâtea promisiuni, de atâta luptă searbădă, de sloganuri mincinoase, de fățărnicie, dar revitalizați-vă energiile interne pentru, sperăm, o ultimă bătălie. Mai mult ca oricând, trebuiesc purtate negocieri, cu puncte de vedere comune și argumentate logic și legal ca o condiție sine qua non a rezolvării lor, cu persuasiune, purtate de buni cunoscători ai legislației militare, fără orgoliii și interese divergente, urmărindu-se un singur obiectiv comun: liniștea și recunoașterea unor drepturi inalienabile ale acelora care și-au servit Țara cu demnitate și devotament.
Deci, deșteptați-vă rezerviști militari, acționați acum, când este momentul oportun pentru că, dacă vom lăsa răul să se producă, va fi mult mai greu să-l reabilităm!
Honor et Patria! Vae Victis!
Col.(r). Munteanu Vasile
Președintele Filialei Tg-Jiu a SCMD
Col.(r). Nemulescu Victor
Vicepreședintele Filialei Tg-Jiu a SCMD