Document dezvăluit: România, menționată într-un plan de război nuclear al SUA împotriva Chinei și URSS
O poveste de groază cât se poate de reală din vremea Războiului Rece, scrie publicația The National Interest, citată de Rador.
Pe pagina de Facebook Universul.net găsiți cele mai importante știri ale momentului, opinii și analize. Dați-ne LIKE!
Ideea principală: indiferent de superioritatea forțelor tale, un război cu o altă putere nucleară este o idee proastă.
„Bombardați-i până ajung înapoi în Epoca de Piatră”, se spune că ar fi zis odată fostul general de aviație Curtis LeMay, pledând pentru o modalitate de a înfrânge Vietnamul de Nord în Războiul din Vietnam.
Se dovedește însă că, dacă la începutul anilor ’60 ar fi izbucnit un război nuclear global, rușii și chinezii ar fi fost cei care urmau să revină la un trai similar cu al familiei Flinstone.
Planurile de război americane prevedeau distrugerea Uniunii Sovietice și a Chinei în calitate de „societăți viabile”, conform unor documente dezvăluite de asociația non-profit National Security Archive.
Documentul în cauză privește Planul Operațional Integrat Unic (SIOP), care se afla la baza numeroaselor planuri de război și a opțiunilor asociate acestora ce stabileau cum urma să lupte America într-un război nuclear. În 1964 unor înalți comandanți militari (inclusiv șefului de stat major al forțelor aeriene, LeMay) li s-a remis o evaluare a experților privind SIOP-ul de la acea dată, mai scrie publicația.
Raportul includea întrebări și răspunsuri privind diverse opțiuni de ținte ale bombardamentului nuclear. Acestea variau de la atacarea forțelor nucleare și convenționale inamice cu minimalizarea pagubelor colaterale asupra orașelor inamice până la atacarea deliberată a orașelor, pe lângă forțele inamice. Această ultimă opțiune ar fi putut fi adoptată „pentru a distruge voința și abilitatea Blocului Sino-Sovietic de a purta război, a scoate inamicul din categoria marilor puteri industriale și a asigura o balanță a puterii postbelică favorabilă SUA”.
„Ar trebui aceste opțiuni să pună un mai mare accent pe populație în calitate de țintă principală?”, suna una dintre întrebări.
Răspunsul era acela că planurile de război ale Pentagonului includeau deja distrugerea orașelor drept modalitate de a anihila coloana vertebrală urbană și industrială. „Acest fapt ar trebui să ducă la pierderi mai mari în rândul populației, prin aceea că un segment mai mare al populației urbane ar putea fi supus riscului.”
Într-o altă analiză a Pentagonului „privind efectul plasării unui accent mai mare pe atacarea țintelor urbane/industriale pentru a distruge URSS și China în calitate de societăți viabile”, se arăta că atingerea unei rate a mortalității de 30% (adică 212,7 milioane de oameni) în rândurile populației totale a Chinei (la acea vreme 709 milioane) ar necesita „o cantitate exorbitantă de efort”, menționează The National Interest.
Iar asta pentru că la acea vreme societatea chineză era predominant rurală. „În consecință, atacarea unui număr mare de nume de locuri [localități mai mici] ar distruge doar o mică parte din populația totală a Chinei. Rata randamentului pentru o armă [nucleară] utilizată se diminuează după epuizarea primelor 30 de orașe de prioritate maximă.”
Remarcați că, în vreme ce anihilarea unei treimi din populația Chinei era considerată nerentabilă economic, armata americană lua ca dat faptul că URSS și China urmau să fie distruse în calitate de societăți viabile.
Interesant, Rusia și China urmau să fie reduse la nivelul lui Conan Barbarul – dar nu și Albania. „Ar trebui să existe capacitate pentru a se evita toate atacurile în Albania, Bulgaria și România?”, întreba documentul.
Răspunsul era că „ar trebui să existe capacitatea de a se opri atacurile contra sateliților sovietici (fie individual, fie colectiv)” [conform site-ului asociației menționate, motivul cruțării sateliților sovietici ținea de implicațiile geopolitice ale tensiunilor deja existente între URSS și China – n.trad.]. Din alte documente reiese că țintele nucleare potențiale includeau blocul sino-sovietic – dar nu și Iugoslavia.
CITIȚI ȘI: