Telegrama oprită. Averescu îi scrie inamicului Mackensen
Telegrama oprită. Averescu îi scrie inamicului Mackensen (septembrie 1916)
Una dintre primele consecințe ale intrării României în Primul Război Mondial a fost bombardarea Bucureștiului de către aeronautica Puterilor Centrale. Inițial, pe cerul Capitalei au apărut dirijabilele de tip zeppelin, care veneau de la Yambol (Bulgaria) sau de la Timișoara (pe atunci, în Austro-Ungaria).
După patru săptămâni, dirijabilelor (care bombardau pe timp de noapte) li s-au adăugat avioanele, care veneau ziua. Primul bombardament al aeroplanelor germane (venite din Bulgaria) a avut loc la 12 septembrie 1916. În urma acestuia, numărul de victime a fost foarte mare, fiind vorba de sute de morți și răniți (sursele civile și militare nu concordă asupra cifrelor), printre aceștia fiind, în special, femei și copii.
Cum bombardamentele au continuat, numărul de victime a crescut, iar presa românească s-a făcut ecoul neputinței, disperării și furiei bucureștenilor. Era relevat, astfel, încă un aspect al nepregătirii țării pentru un război de anvergură: artileria antiaeriană era ineficientă, fiind formată doar din câteva baterii de tunuri de câmp sau de cetate, adaptate rudimentar pentru trageri antiaeriene, iar aviația de vânătoare tocmai atunci începea să se încropească.
În acest context, a avut loc un episod ciudat. Generalul Alexandru Averescu, la momentul respectiv comandant al diviziilor române și ruse de la Dunăre, a hotărât să-i scrie comandantului inamic, mareșalul August von Mackensen, care avea în subordine trupele bulgare, turce și germane din nordul Bulgariei.
Averescu miza pe faptul că se cunoșteau de mult timp și că între ei exista o relație bazată pe respect reciproc. În virtutea acestui fapt, a redactat o telegramă prin care i-a sugerat oprirea bombardamentelor aeriene.
Averescu miza pe faptul că se cunoșteau de mult timp și că între ei exista o relație bazată pe respect reciproc. În virtutea acestui fapt, a redactat o telegramă prin care i-a sugerat oprirea bombardamentelor aeriene.
Marele Cartier General român a considerat însă gestul lui Averescu ca fiind exagerat: dialogul cu inamicul, indiferent de subiect, era exclus! De aceea, telegrama nu a primit avizul pentru expediere.
Dacă ar fi fost expediată, aceasta ar fi avut următorul text:
Telegramă adresată Excelenței Sale generalului feldmareșal von Mackensen
Repetatele atacuri ale dirijabilelor și aeroplanelor germane asupra Bucureștiului nu au făcut așezămintelor militare de acolo nici cea mai mic, stricăciune. Dimpotrivă, ele au omorât și rănit sute de persoane civile, cea mai mare parte femei și copii.
Unele din bombe au nimerit atât de bine spitalele, încât s-ar putea presupune că, cu toate crucea roșie destul de vizibilă, ele au fost luate drept punct de țintă. Mai mulți soldați răniți, printre care și un bulgar, au fost omorâți; de asemenea, mai mulți îngrijitori de bolnavi și o soră de caritate.
Mă îndoiesc foarte mult că Excelența Voastră, prin aceste atacuri, a avut în vedere tocmai aceste evenimente. După cât cunosc pe Excelența Voastră, sunt convins că și Excelența Voastră este de aceeași părere cu mine, că astfel de fapte sunt în strigătoare antiteză cu semnul distinctiv ce onorează aeroplanele. Acest semn distinctiv – Crucea de Fier – trebuie să fie simbolul virtuților creștine și vitejiei ostășești.
A omorî însă femei, copii și răniți nu este nici virtute, nici bravură.
Cu deosebită stimă, al Excelenței Voastre, întotdeauna devotat,
ss/ General Averescu.
Cu deosebită stimă, al Excelenței Voastre, întotdeauna devotat,
ss/ General Averescu.