1 FEBRUARIE 2021 SĂRBĂTORIM 160 DE ANI DE LA INFIINȚAREA INTENDENȚEI ARMATEI ROMÂNE ,ÎN ANUL 1861 PRIN ÎNALT ORDIN DE ZI NR. 29 .
PRIN ÎNALT DECRET REGAL 468 ,LA 28 FEBRUARIE 1933 S - A STABILIT ÎNFIINȚAREA UNEI NOI ARME : APĂRAREA PASIVĂ .
SCMD , FILIALA 1 SLOBOZIA UREAZĂ TUTUROR CADRELOR MILITARE ACTIVE , ÎN REZERVĂ ȘI RETRAGERE , UN SINCER ȘI CĂLDUROS LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE CU OCAZIA SĂRBĂTORIRII ZILEI DE ARMĂ .
LA MULȚI ANI DRAGI CAMARAZI .!
Prin Înaltul Ordin nr. 29, emis la 1 februarie 1861, s-a consfinţit înfiinţarea intendenţei militare. Intendenţa militară a reprezentat dintotdeauna un serviciu care se îngrijea de aprovizionarea armatei cu mijloace materiale, alimente, furaje etc. Intendența militară a fost oficializată în România, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Până la înfăptuirea Unirii celor două Principate, încă de pe timpul Regulamentelor Organice, în Ministerele de Război ale Moldovei și Munteniei funcționa câte o secție de intendență, însă atribuțiile acestora nu erau clar definite. Unirea Principatelor Române a accelerat consacrarea intendenței ca specialitate distinctă și indispensabilă a Armatei Române, prin Decretul nr. 417 din 30 august 1860, hotărându-se întrunirea administrațiilor militare și a intendențelor într-o singură administrație, sub ordinele Ministerului de Război din București. Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 29 din 1 februarie 1861, Alexandru Ioan Cuza a consfințit înființarea Corpului de Intendență Militară. Acesta era alcătuit din intendentul general al armatei (asimilat gradului de general de brigadă) și subordonat ministrului de Război, un subintendent clasa I (asimilat gradului de colonel), doi subintendenți clasa a II-a (locotenent-colonel), doi adjuncți clasa I (asimilați gradului de comandanți de batalion — maior) și șase adjuncți clasa a II-a (căpitan) Prin Raportul înaintat domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ministrul de Război, colonelul Ioan Ghica, argumenta necesitatea aprobării unui regulament propriu intendenței. Astfel, prin ”Instrucțiunile asupra funcțiilor Intendenței Militare”, publicate în Monitorul Oastei nr.11 din 16 februarie 1861, se preciza expres că intendenții militari erau numiți de guvern pe lângă trupe ”ca să înlocuiască vegherea ministrului în treburile interioare ale armatei” — solda și subzistența, îngrijirea îmbrăcăminții, a locuinței, sănătății și înlesnirea mișcărilor.
Din inițiativa ministrului de Război, generalul Ion Emanoil Florescu, în 1862 a fost adoptată ”Legea privind întreținerea armatei”, care ulterior a cunoscut o serie de îmbunătățiri.Legea reglementa pensiile militarilor, rațiile alimentare, retragerea din serviciu, standardul de viață în corpuri, transportul și recompensele pentru merite deosebite.În același an au apărut noi reglementări în domeniu. Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 219 din 16 octombrie 1862, s-a constituit Corpul ofițerilor de administrație, însărcinat cu executarea tuturor serviciilor administrative. Nu se poate concepe o acţiune militară fără existenta suportului material, fără implicarea cu responsabilitate a ofiţerului de intendenţă, in soluţionarea sarcinilor complexe, de asigurare oportună a efectivelor cu tehnică și materiale de resort, în condiţii deloc ușoare, cu un cadru legislativ restrictiv și bugete de austeritate. Chiar în aceste condiţii, intendentul, ofiţerul, subofiţerul sau personalul civil contractual care asigură utilizarea eficientă și eficace a fiecărui leu alocat prin buget pentru întreţinerea zilnică a efectivelor, întotdeauna a găsit resursele necesare îndeplinirii în timp și în condiţii optimecât mai bune a sarcinilor incredinţate. După cum se ştie, nu se poate desfășura nici un fel de activitate pe terenul de instrucţie, în tabere, exerciţii, în operaţii în afara teritoriului naţional sau în cazarmă, fără ca personalul din intendenţă să nu-și probeze priceperea.De aceea, în ultimele decenii, intendenţa a cunoscut profunde mutaţii și perfecţionări, acestea ţinând pasul cu transformările survenite in structurile militare.
Procesele reformei și restructurării au vizat atât structura diferitelor eșaloane militare, cât și structurile de intendenţă.Începând cu anul 1990, sistemul de aprovizionare al armatei cu tehnică și materiale de resortul intendenţei a cunoscut, cum era și firesc, mutaţii considerabile. In sfera relaţiilor, acestea s-au aplicat corespunzător, organele și formaţiunile implicate În aprovizionare, pentru indeplinirea atribuţiilor funcţionale, au intrat în contact cu un număr mare de structuri militare și civile, unele care nu au existat inainte de 1990. Au apărut sarcini noi pentru organele de intendenţă in ceea ce priveşte achiziţia, contractarea, negocierea preţului și decontarea tehnicii și materialelor de resort, potrivit cerinţelor economiei de piaţă iar prin aplicarea sistemului de piaţă descentralizat a crescut ponderea activităţilor de recepţie calitativă a bunurilor și efectuarea decontărilor de către fiecare unitate achizitoare, fapt ce a impus şi perfecţionarea continuă a pregătirii structurilor de intendenţă existente în compunerea diverselor structuri militare.
Evoluția ulterioară a intendenței militare a confirmat utilitatea sa pentru bunul mers al oștirii, logistica din zilele noastre preluând multe dintre tradițiile și atributele sale. În aceste momente aniversare pentru intendenţa Armatei României, gândul bun se îndreaptă spre acei repreuentanţi ai intendenţei militare care au dăruire, profesionalism, competenţă, patriotism şi multă dragoste de lucru făcut cu bun simţ şi care, prin pasiune şi muncă, o aşează la locul cuvenit şi respectat de ceilalţi militari.
La mulţi ani tuturor celor ce lucrează sau au activat în acest domeniu!…