Povestea impresionantă a lui Constantin Muşat. Cum a
ajuns un ţăran muntean cu o singură mână erou al
Primului Război Mondial 24 octombrie 2015,
Constantin Muşat este unul dintre cei mai importanţi eroi ai Primului Război Mondial. Caporalul ilfovean a rămas în memoria colectivă, după ce, rămas fără o mână în timpul luptelor din munţi, a refuzat să fie lăsat la vatră. Soldatul cu un singur braţ a continuat războiul aruncând grenade cu braţul rămas.
Unul dintre cei mai importanţi eroi ai Primului Război Mondial a fost, cu siguranţă, caporalul Constantin Muşat, un ţăran ilfovean, care a uimit şi motivat mii de soldaţi pe câmpul de luptă. Soldatul român a luptat pe front încă din 1916, adică chiar din momentul intrării Regatului României în război.
Adversarii direcţi erau Germania, Austro-Ungaria şi Bulgaria. Caporalul Muşat a fost în prima linie în cei mai grei ani ai războiului, cu aproape tot teritoriul ţării ocupat de trei armate.
Voinţa şi atitudinea militarului român în acele vremuri de restrişte a rămas legendară. Mai mult decât atât în semn de preţuire pentru curajul şi dăruirea sa au fost ridicate mai multe statui în România, reprezentându-l pe ostaş aruncând ultima grenadă asupra inamicului.
Un copil de ţăran mobilizat pe front În anul 1914 în Europa izbucnea primul război mondial, un conflict armat nemaintâlnit până atunci în istoria omenirii. Marile puteri mondiale au ajuns să se înfrunte pentru putere şi supremaţie transformând lumea cunoscută într-un uriaş câmp de luptă. Războiul s-a dus pe un teritoriu extrem de vast între două mari blocuri de alianţe.
Pe de o parte, Puterile Centrale, format din Austro-Ungaria, Germania, Turcia,Bulgaria şi alte stătuleţe satelit din Orientul Apropiat sau Africa.
De cealaltă parte se aflau statele care făceau parte din Antanta în principal Franţa, Imperiul Britanic, Imperiul Rus,Italia, Serbia, Statele Unite şi o mulţime de alte state aliate. România a participat şi ea la război începând cu 1916, după o perioadă de neutralitate în care a oscilat între Puterile Centrale şi Antanta. Scopul declarat al Regatului României era obţinerea provinciilor Transilvania şi Bucovina de Nord.
Trupele au fost mobilizate şi pe data de 27 august 1916 a fost deschisă ofensiva în Transilvania. Trei armate cu 420.000 de soldaţi au înaintat în Transilvania. Printre aceştia se afla şi soldatul Constantin Muşat, copil de plugar din satul Domneşti, comuna Clinceni judeţul Ilfov.
Avea 26 de ani şi dorea să fie croitor. A fost recrutat însă în Batalionul 1 al Regimentului 2 Grăniceri şi a intrat în focul luptelor, pe frontul de est al primul război mondial.
A luptat în Carpaţi, în Defileul Predeal şi la Câineni în Vâlcea într-o cumplită bătălie care a luat vieţile multor soldaţi români, inclusiv generalului Praporgescu.
Soldatul Muşat a trăit cea mai neagră perioadă a armatei române în primul război mondial. Atacată din toate părţile, armata română slab dotată faţă de armata germană, pierdea bătălie după bătălie.
Era un adevărat măcel. Comandanţii se bazau mai mult pe eroismul soldaţilor. Constantin Muşat era exact ce le trebuia. Ilfoveanul s-a distins aproape în fiecare acţiune militară la care a luat parte.
Lupta în ariergardă, acoperind mai mereu retragerea trupelor române. Cele mai puternice lupte au fost date pe muntele Susai, acolo unde 3000 de ostaşi români au fost ucişi de artileria şi de ofensiva germană.
Tragedia soldatului Muşat Constantin Muşat a fost rănit de mai multe ori atât în Valea Oltului dar şi Câineni, dar refuză să fie trimis la un spital.
După bătălia de la Câineni a fost transferat în Moldova cu ceea ce a mai rămas din regiment, batalionul de grăniceri fiind completat. Aici va lupta la Râpa Roşie, o altă bătălie cumplită, de această dată în Munţii Vrancei.
Ambulanţe româneşti din primul război mondial
Aici trupele române resping pe generalul von Arz şi reuşesc să apere drumul către Moldova, ultima redută a României în acel an fatidic. Soldatul Muşat nu s-a putut bucura de victorie. A fost rănit grav în bătălie, iar o schijă practic i-a retezat braţul. Braţul stâng i-a fost amputat la un spital de campanie, iar Constantin Muşat, proaspăt avansat la gradul de caporal, pentru vitejie, este transferat la Iaşi pentru refacere.
Războinicul fără o mână de pe frontul de est Războiul se încheiase pentru caporalul Muşat. Urma să fie lăsat la vatră şi decorat. Decizia militarului i-a uluit pe medici dar mai ales pe cei de la comandament.
Constantin Muşat a refuzat trimiterea la vatră şi a solicitat expres să fie lăsat să lupte în continuare pe front. A fost reîncadrat în batalionul în care luptase. Nu putea să ţină o puşcă, dar nu era inutil.
Devenise grenadier. Scotea ”cuiul” cu dinţii şi arunca puternic. Ofiţerii apreciau forţa plugarului.
Fără o mână, caporalul Constantin Muşat s-a distins ca erou în luptele ce opreau armatele inamice să cucerească şi ultimul teritoriu românesc, adică Moldova.
Deşi era ciung, caporalul din Ilfov arunca grenadele cu o forţă şi o precizie extraordinară. Soldatul devenit legendă Grenadierul Muşat, lupta mereu în prima linie, mărturiseua ofiţerii regimentului său. Era o sursă de inspiraţie pentru majoritatea soldaţilor, soldatul fără mână, care arunca grendade şi alerga alături de ei, cu o bocea plină. Soldaţii şi-l aminteau stând cu un picior fixat în faţă, aruncând mereu grenade.
Era cunoscut şi în liniile inamice. Pe data de 8 august 1917, caporalul Muşat intră în luptele de la Oituz. Bătălii cumplite ale primul război mondial şi care au reuşit să stăvilească înaintarea germană şi austro-ungară.
Atacul trupelor române la Oituz
Pe Dealul Coşna la cota 789 s-a dat cele mai cumplite lupte. Era 14 august 1917 când armata română a dat un nou asalt sub conducerea lui Dimitrie Dimăncescu. Printre combatanţi se afla bineînţeles şi caporalul Muşat cu tot cu grenadele. Ceea ce s-a întâmplat în aceea zi, este imprimat astăzi pe o placă comerativă sub statuia caporalului în apropierea Gării Buşteni. ” În ziua de 14 august 1917, pe frontul de pe Valea Oituzului, prin răpăitul arsurzitor al armelor se auzea, mereu, ca o îmbărbătare, glasul caporalului grenadier Muşat: Grenade, băieţi, daţi grenade!”. În timp ce arunca o grenadă, caporalul a fost împuşcat în piept.
A rămas în picioare fiind împuşcat de mai multe ori. A tras ”cuiul” şi a azvârlit ultima sa grenadă. A fost găsit mort.
Este citat prin Înaltul Ordin de Zi nr. 32 din 12 februarie 1917 al Regelui Ferdinand pentru curaj şi vitejie deosebită. În perioada interbelică, au fost ridicate mai multe statui pentru a-l omagia pe grenadierul român. În 1923, soldaţii din regimentul 2 Grăniceri au ridicat o cruce pe locul unde a murit la Coşna, caporalul Muşat, iar sculptorul Ion Dimitriu Bârlad a primit comandă, trei statui care să-l imortalizeze pe caporal aruncând ultima sa grenadă. Statuile se află la Bârlad, Brăila şi Buşteni, ultima fiind amplasată în 1928, la dezvelire participând şi regina Maria.
Citeste mai mult: adev.ro/nwphv6
ajuns un ţăran muntean cu o singură mână erou al
Primului Război Mondial 24 octombrie 2015,
Constantin Muşat este unul dintre cei mai importanţi eroi ai Primului Război Mondial. Caporalul ilfovean a rămas în memoria colectivă, după ce, rămas fără o mână în timpul luptelor din munţi, a refuzat să fie lăsat la vatră. Soldatul cu un singur braţ a continuat războiul aruncând grenade cu braţul rămas.
Unul dintre cei mai importanţi eroi ai Primului Război Mondial a fost, cu siguranţă, caporalul Constantin Muşat, un ţăran ilfovean, care a uimit şi motivat mii de soldaţi pe câmpul de luptă. Soldatul român a luptat pe front încă din 1916, adică chiar din momentul intrării Regatului României în război.
Adversarii direcţi erau Germania, Austro-Ungaria şi Bulgaria. Caporalul Muşat a fost în prima linie în cei mai grei ani ai războiului, cu aproape tot teritoriul ţării ocupat de trei armate.
Voinţa şi atitudinea militarului român în acele vremuri de restrişte a rămas legendară. Mai mult decât atât în semn de preţuire pentru curajul şi dăruirea sa au fost ridicate mai multe statui în România, reprezentându-l pe ostaş aruncând ultima grenadă asupra inamicului.
Un copil de ţăran mobilizat pe front În anul 1914 în Europa izbucnea primul război mondial, un conflict armat nemaintâlnit până atunci în istoria omenirii. Marile puteri mondiale au ajuns să se înfrunte pentru putere şi supremaţie transformând lumea cunoscută într-un uriaş câmp de luptă. Războiul s-a dus pe un teritoriu extrem de vast între două mari blocuri de alianţe.
Pe de o parte, Puterile Centrale, format din Austro-Ungaria, Germania, Turcia,Bulgaria şi alte stătuleţe satelit din Orientul Apropiat sau Africa.
De cealaltă parte se aflau statele care făceau parte din Antanta în principal Franţa, Imperiul Britanic, Imperiul Rus,Italia, Serbia, Statele Unite şi o mulţime de alte state aliate. România a participat şi ea la război începând cu 1916, după o perioadă de neutralitate în care a oscilat între Puterile Centrale şi Antanta. Scopul declarat al Regatului României era obţinerea provinciilor Transilvania şi Bucovina de Nord.
Trupele au fost mobilizate şi pe data de 27 august 1916 a fost deschisă ofensiva în Transilvania. Trei armate cu 420.000 de soldaţi au înaintat în Transilvania. Printre aceştia se afla şi soldatul Constantin Muşat, copil de plugar din satul Domneşti, comuna Clinceni judeţul Ilfov.
Avea 26 de ani şi dorea să fie croitor. A fost recrutat însă în Batalionul 1 al Regimentului 2 Grăniceri şi a intrat în focul luptelor, pe frontul de est al primul război mondial.
A luptat în Carpaţi, în Defileul Predeal şi la Câineni în Vâlcea într-o cumplită bătălie care a luat vieţile multor soldaţi români, inclusiv generalului Praporgescu.
Soldatul Muşat a trăit cea mai neagră perioadă a armatei române în primul război mondial. Atacată din toate părţile, armata română slab dotată faţă de armata germană, pierdea bătălie după bătălie.
Era un adevărat măcel. Comandanţii se bazau mai mult pe eroismul soldaţilor. Constantin Muşat era exact ce le trebuia. Ilfoveanul s-a distins aproape în fiecare acţiune militară la care a luat parte.
Lupta în ariergardă, acoperind mai mereu retragerea trupelor române. Cele mai puternice lupte au fost date pe muntele Susai, acolo unde 3000 de ostaşi români au fost ucişi de artileria şi de ofensiva germană.
Tragedia soldatului Muşat Constantin Muşat a fost rănit de mai multe ori atât în Valea Oltului dar şi Câineni, dar refuză să fie trimis la un spital.
După bătălia de la Câineni a fost transferat în Moldova cu ceea ce a mai rămas din regiment, batalionul de grăniceri fiind completat. Aici va lupta la Râpa Roşie, o altă bătălie cumplită, de această dată în Munţii Vrancei.
Ambulanţe româneşti din primul război mondial
Aici trupele române resping pe generalul von Arz şi reuşesc să apere drumul către Moldova, ultima redută a României în acel an fatidic. Soldatul Muşat nu s-a putut bucura de victorie. A fost rănit grav în bătălie, iar o schijă practic i-a retezat braţul. Braţul stâng i-a fost amputat la un spital de campanie, iar Constantin Muşat, proaspăt avansat la gradul de caporal, pentru vitejie, este transferat la Iaşi pentru refacere.
Războinicul fără o mână de pe frontul de est Războiul se încheiase pentru caporalul Muşat. Urma să fie lăsat la vatră şi decorat. Decizia militarului i-a uluit pe medici dar mai ales pe cei de la comandament.
Constantin Muşat a refuzat trimiterea la vatră şi a solicitat expres să fie lăsat să lupte în continuare pe front. A fost reîncadrat în batalionul în care luptase. Nu putea să ţină o puşcă, dar nu era inutil.
Devenise grenadier. Scotea ”cuiul” cu dinţii şi arunca puternic. Ofiţerii apreciau forţa plugarului.
Fără o mână, caporalul Constantin Muşat s-a distins ca erou în luptele ce opreau armatele inamice să cucerească şi ultimul teritoriu românesc, adică Moldova.
Deşi era ciung, caporalul din Ilfov arunca grenadele cu o forţă şi o precizie extraordinară. Soldatul devenit legendă Grenadierul Muşat, lupta mereu în prima linie, mărturiseua ofiţerii regimentului său. Era o sursă de inspiraţie pentru majoritatea soldaţilor, soldatul fără mână, care arunca grendade şi alerga alături de ei, cu o bocea plină. Soldaţii şi-l aminteau stând cu un picior fixat în faţă, aruncând mereu grenade.
Era cunoscut şi în liniile inamice. Pe data de 8 august 1917, caporalul Muşat intră în luptele de la Oituz. Bătălii cumplite ale primul război mondial şi care au reuşit să stăvilească înaintarea germană şi austro-ungară.
Atacul trupelor române la Oituz
Pe Dealul Coşna la cota 789 s-a dat cele mai cumplite lupte. Era 14 august 1917 când armata română a dat un nou asalt sub conducerea lui Dimitrie Dimăncescu. Printre combatanţi se afla bineînţeles şi caporalul Muşat cu tot cu grenadele. Ceea ce s-a întâmplat în aceea zi, este imprimat astăzi pe o placă comerativă sub statuia caporalului în apropierea Gării Buşteni. ” În ziua de 14 august 1917, pe frontul de pe Valea Oituzului, prin răpăitul arsurzitor al armelor se auzea, mereu, ca o îmbărbătare, glasul caporalului grenadier Muşat: Grenade, băieţi, daţi grenade!”. În timp ce arunca o grenadă, caporalul a fost împuşcat în piept.
A rămas în picioare fiind împuşcat de mai multe ori. A tras ”cuiul” şi a azvârlit ultima sa grenadă. A fost găsit mort.
Este citat prin Înaltul Ordin de Zi nr. 32 din 12 februarie 1917 al Regelui Ferdinand pentru curaj şi vitejie deosebită. În perioada interbelică, au fost ridicate mai multe statui pentru a-l omagia pe grenadierul român. În 1923, soldaţii din regimentul 2 Grăniceri au ridicat o cruce pe locul unde a murit la Coşna, caporalul Muşat, iar sculptorul Ion Dimitriu Bârlad a primit comandă, trei statui care să-l imortalizeze pe caporal aruncând ultima sa grenadă. Statuile se află la Bârlad, Brăila şi Buşteni, ultima fiind amplasată în 1928, la dezvelire participând şi regina Maria.
Citeste mai mult: adev.ro/nwphv6