GLORIE EROILOR NEAMULUI ROMANESC. In data de 29 MAI 2014 de INALTAREA DOMNULUI sarbatorim ZIUA EROILOR.

Operațiune „Steag Fals”: Hermann Goering a incendiat Reichstagul

SCRIS DE 

DEPARTAMENTUL ZAMOLXE ROMÂNIA (DZR)

 PE LUNI, 23 IANUARIE 2017PUBLICAT ÎN: CONSPIRAȚII, ILUMINAȚI, NOUA ORDINE MONDIALĂ, MASONERIE, OPERAȚIUNI "STEAG FALS", TERORISM

Ce este o operatiune „Steag Fals”?

„Operațiunile cu steaguri false sunt operațiuni sub acoperire, care sunt concepute pentru a induce în eroare publicul, în așa fel încât operațiunile par ca și cum acestea sunt efectuate de către alte entități. Numele este derivat din conceptul militar de zbor cu culori false, și anume, nava arborează pavilionul unei alte țări, altul decât propria țară.

Operațiunile cu steag fals nu sunt limitate la operațiuni de război și contra-insurgență și au fost utilizate și pe timp de pace; de exemplu operațiunea Strategia tensiunii din Italia, care a avut loc în anii 1970-1980. Al Doilea Război Mondial a fost precedat de o asemenea operațiune sub steag fals: Incidentul Gleiwitz din 1939.

Operațiunile cu steaguri false sunt operațiunile secrete conduse de guverne, corporații sau alte organizații, care sunt concepute pentru a apărea că sunt efectuate de către alte entități. Numeroase teorii conspirative s-au dezvoltat sugerând că operațiunile cu drapel fals au fost efectuate pe parcursul secolului al XX-lea, precum și secretul despre natura reală a evenimentelor a fost menținut cu succes de operațiuni de mușamalizare.

Iată o listă de astfel de operațiuni:

– Scufundarea vasului RMS Lusitania (1915) – se presupune că a fost torpilată în zona coastei Irlandei de un submarin german în timp ce se întorcea de la New York. Dar o altă ipoteză susține că a fost o înscenare.
– Incendierea Reichstag-ului (1933) – comisă de naziști pentru a da vina pe comuniști. Incendierea Reichstag-ului a dus la proclamarea luptei Germaniei împotriva terorismului comunist prin proclamarea Verordnung des Reichspräsidenten zum Schutz von Volk und Staat, decret care a anulat unele drepturi civile cheie ale cetățenilor germani
– Incidentul Gleiwitz (Operațiunea Tannenberg) (1939) – forțe naziste care s-au dat drept polonezi au atacat pe 31 august 1939 stația radio germană Sender Gleiwitz. În baza acestui pretext, după o lună Germania atacă Polonia
– Operațiunea Ajax (1953) – prim-ministrul iranian Mohammad Mosaddegh este demis printr-o lovitură de stat sub steag fals organizată de Occident
– Operațiunea Gladio din Italia, prin organizarea de forțe paramilitare. Dar NATO rămâne în spatele acestor organizații care nu au fost niciodată chemate să reziste unei invazii sovietice, dar structurile lor au continuat să existe după prăbușirea Uniunii Sovietice. Ele au fost cele care au contribuit la Strategia tensiunii din Italia.
– Incidentul cu nava USS Liberty (1967)
– Zborul 103 Pan Am (1988)
– Bombele din apartamentele rusești
– Bombele din Oklahoma City (1995)
– Masacrul din Port Arthur (Australia) (1996)
– Zborul 800 TWA (1996)
– Teoriile conspirației atentatelor din 11 septembrie 2001 (2001). Atentatele din 11 septembrie 2001 au dus la proclamarea luptei Statelor Unite împotriva terorismului (musulman) și anularea unor drepturi civile cheie ale cetățenilor (înregistrarea convorbirilor telefonice de exemplu)
– Controverse asupra atentatului cu bombă de la Madrid (2004)
– Controverse asupra atentatului cu bombă de la Londra (2005)”[1]

Incendierea Reichstagului

„Exista multa variante de operatiuni sub Steag Fals, insa una dintre cele mai frecvente este inscenarea unui atac terorist sau a unui incident cumplit de care sa ii invinuiesti pe inamicii politici.

Una dintre cele mai cunoscute operatiuni sub steag fals a fost realizata de proaspat-alesul Adolf Hitler pe 27 februarie 1933. Documentele naziste descoperite la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, precum si marturiile celor implicati in procesul de la Nurnberg, reveleaza ceea ce multi istorici banuiau deja, si anume ca Hermann Goering a incendiat Reichstagul, parlamentul german.

Nazistii au scos apoi tapul ispasitor, Marinus van der Lubbe, un tanar handicapat mintal, care fusese gasit plimbandu-se pe o alee in spatele Reichstagului, gol pusca. Lui van der Lubbe i s-a inscenat atunci de catre nazisti un proces ridicol, a fost gasit vinovat si condamnat la moarte. A fost decapitat pe 1o ianuarie 1934.

Folosindu-se de criza creata chiar de el pentru a aproba legi similare lui Patriot Act din SUA, Hitler a devenit dictator si a luat in vizor intreaga lume.”[2]

„Incendierea Reichstagului a fost un moment cheie în consolidarea Germaniei naziste. În seara zilei de 27 februarie 1933, după ora 21, pompierii berlinezi au fost alertați că edificiul parlamentului german Reichstag era în flăcări. Incendiul a izbucnit în sala dezbaterilor și, până la sosirea pompierilor, flăcările au cuprins și Camera Deputaților.

În clădire a fost găsit Marinus van der Lubbe, un revoluționar comunist olandez, un cărămidar șomer, sosit recent în Germania pentru a-și continua ostentativ activitățile politice. Naziștii s-au folosit de incendiu ca să-i învinuiască de complot antiguvernamental pe comuniști. Ca urmare, 4.000 de comuniști au fost arestați. Cu mai puțin de o lună mai devreme, Adolf Hitler, cancelar prin numire, a insistat pe lângă președintele Germaniei, Paul von Hindenburg, să promulge un decret împotriva partidului comunist.

Între timp, ancheta împrejurărilor incendiului de la Reichstag continua, național-socialiștii (naziștii) fiind nerăbdători să-i „deconspire” pe comuniști. La începutul lui martie 1933 au fost arestați trei bărbați, urmând a face parte din lotul de inculpați în intens mediatizatul „proces Leipzig”. Cei trei erau bulgarii Gheorghi Dimitrov, Vasil Tanev și Blagoi Popov. Poliția prusacă avea anumite informații că aceștia ar fi fost membri marcanți în Partidul Comunist. Ulterior s-a aflat că Dimitrov era coordonatorul operațiunilor Cominternului pe plan european.”[3]

Cine a fost Hermann Goring?

„Hermann Wilhelm Göring, adesea doar Hermann Göring sau Hermann Goering, (n. 12 ianuarie 1893, Rosenheim, Bavaria, d. 15 octombrie 1946, Nürnberg) a fost un aviator militar german, politician, comandant militar, al doilea în ierarhia partidului național-socialist (nazist) și a celui de-al Treilea Reich, după Adolf Hitler, și comandantul aviației militare, Luftwaffe, a Germaniei naziste. „[4]