Treceți la conținutul principal

Eliminarea elitei militare româneşti formată din generali aflaţi în funcţii de conducere în Ministerul de Război


În 1944 Armata Română avea efective de 454.972 militari, din care 19.462 erau ofiţeri activi. Elita militară era formată din generali aflaţi în funcţii de conducere în Ministerul de Război, în Ministerul de Interne, în Jandarmerie, în Statul Major General sau la comanda Armatelor, Corpurilor de Armată, Diviziilor şi Brigăzilor. Majoritatea acestor generali, formaţi în cultul onoarei şi demnităţii, participaseră la Primul Război Mondial, având o contribuţie remarcabilă la realizarea României Mari. Deasemenea participaseră la luptele pentru eliberarea Basarabiei, Bucovinei şi pe Frontul de Est. Urmare a vitejiei şi spiritului de sacrificiu de care au dat dovadă pe câmpurile de luptă, o mare parte dintre ei au fost decoraţi cu ordinul militar de război „Mihai Viteazul”, dar şi cu ordine germane, franceze, sârbe, ruseşti, cehe. Imediat după 23 august 1944, elita militară românească s-a găsit într-o situaţie extrem de dificilă, fiind divizată în mai multe grupuri cu interese total diferite.

Un prim grup era format din generalii apropiaţi mareşalului Antonescu care organizaseră şi conduseseră războiul împotriva U.R.S.S. în alianţă cu Germania şi care, imediat după actul de la 23 august 1944 au fost arestaţi.
Al doilea grup era format din generalii care participaseră la acţiunile militare împotriva U.R.S.S., dar care acum participau la acţiunile împotriva Germaniei, cot la cot cu forţele ruseşti, făcându-şi datoria faţă de ţară.
Un alt grup era format din dizidenţii împotriva mareşalului Ion Antonescu, din generalii care complotaseră pentru înlăturarea acestuia şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei. Aceştia, împreună cu reprezentanţi ai partidelor istorice şi ai comuniştilor, au ocupat funcţiile importante în stat, participând la guvernarea României, sub o strictă supraveghere a reprezentanţilor militari ai Forţelor Aliate – de fapt ai Armatei Roşii -, în cadrul cărora cuvântul cel mai important îl aveau sovieticii. Putem aprecia că unitatea de grup a elitei militare a fost spartă, acest lucru având consecinţe dramatice în perioada imediat următoare, când noul aliat, va declanşa procesul de epurare a Armatei Române, ce se va finaliza cu transformarea armatei regale în armată populară. La terminarea acestui proces, au rămas activi doar 700 ofiţeri din cei 19.462 care luptaseră în cel de Al Doilea Război Mondial.[1] 
Mai exita un grup de militari, fără grade prea mari, care s-au înrolat în cele două diviziile de voluntari, formate pe teritoriul U.R.S.S. din foştii prizonieri de război. Acest grup, căruia nu i se dădea prea mare atenţie, va juca un rol deosebit de important în perioada imediat următoare.
Imediat după 23 august 1944 a fost elaborat un set de legi care a permis arestarea celor „vinovaţi de crime de război sau împotriva păcii şi umanităţii, precum şi de dezastrul ţării şi al armatei”.[2] Ulterior, în funcţie de evoluţia situaţiei politice interne, legislaţia a fost completată cu alte reglementări, care permiteau „arestarea şi condamnarea celor care se opuneau clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare, care primejduiau sau îngreunau construirea socialismului, ori defăimau puterea de stat sau organele sale, sau care puteau deveni eventuali duşmani ai noii orânduiri”.[3]
Această perioadă poate fi caracterizată ca cea în care au loc cele mai mari abuzuri din istoria României. „Tribunalul poporului”, iniţial, Tribunalul Capitalei – Secţia I Penală, începând cu 22 iunie 1946 şi „Curţile de Apel”, după 7 august 1947, au pronunţat sentinţe de condamnare a mii de români. Printre ei numeroşi generali şi ofiţeri care nu au putut afla mult timp „motivul privării de libertate”.[4] Uneori, listele militarilor care urmau să fie arestaţi şi condamnaţi erau întocmite de Înaltul Comandamentul Sovietic. [5] În baza acestei legislaţii 160 de generali au fost condamnaţi, 4 dintre ei în contumacie.
Generali decedaţi în închisori sau pe timpul anchetei:
Aiud
1 Aurel Aldea – mort la 17 octombrie
2 Constantin Anton – mort 1950,
3 Constantin Antohie – 1952,
4 Emanoel Barzotescu – 1951
5 Ion Carlont – 1950
  1. Vasile Creţoiu –
  2. Constantin Eftimiu – 1950
  3. Iosif Iacobici – 11 martie 1952
  4. Gheorghe Koslinski – 30 aprilie 1950
  5. Gheorghe Macici – 1952
  6. Nicolae Macici – 15 iunie 1950
  7. Gabriel Negrei – 1951
  8. Socrat Mardari – 9 februarie 1954
  9. Constantin Petrovicescu – 8 septembrie 1949
  10. Nicolae Samsonovici – 15.10.1950
  11. Ioan Sichitiu – 29 aprilie 1952
  12. Gheorghe Stavrescu – 10 ianuarie 1951
  13. Ion Topor – 22 iunie 1950,
  14. Alexandru Vatamanu – 1951

Botoşani 
  1. Ion Petrovan – 1963

Canal Dunăre – Marea Neagră
  1. Gheorghe Giosan – 1953,
  2. Alexandru Nicolici – 20.01.1953, Poarta Albă
  3. Emil Palangeanu –   23.01.1953, Capul Midia-Năvodari
  4. Nicolae Stoenescu – 02.03.1959, Culmea
  5. Constantin Voiculescu – 1953.

Dej 
  1. Traian Teodorescu – 1951

Făgăraş 
  1. Emanoil Leoveanu – 26.05.1959
  2. Gheorghe Ştefan Liteanu – 17.02.1959
  3. Gheorghe Linteş – 1955
  4. Ion Popescu – 1954
  5. Vasile Zorzor – 1952

Galaţi 
  1. Petre Vasilescu – 1959

Gherla
  1. Vasile Pascu – 06.08.
  2. Mihail Voicu – 17 .08.1961
  3. Constantin Voiculescu – 17 septembrie 1955

Jilava 
  1. Ion Antonescu – 01.06.
  2. Radu Băldescu – 02.12.1953
  3. Sergiu Enulescu – 1949,
  4. Constantin Iordănescu – 18.11.1950
  5. Gheorghe Iliescu – 1957
  6. Ion Mihăilescu – 1949,
  7. Ion Negulescu – 01.04.1949
43.Romanescu Mihai -1952
  1. Radu Rosetti – 02.06.1949
  2. Constantin Teodorescu –  1950
  3. Dumitru Teodorescu – 1957
  4. Constantin Piky Vasiliu – 01.06. 1946

Ocnele Mari
  1. Arthur Popescu – 1952

Piteşti 
  1. Mihail Kiriacescu – 1960

Râmnicul Sărat
  1. Gheorghe Dobre –  26.03. 1959
  2. Constantin Pantazi – 23.01.1958

Sighet 
  1. Henri Cihoski – 18.05.
  2. Grigore Georgescu – 1952
  3. Alexandru Glatz – 1955
  4. Gheorghe Marinescu -1952
  5. Nicolae Marinescu – 1953
  6. Nicolae Paiş – 1952
  7. Alexandru Popovici – 1953
  8. Epure Popovici – 1953
  9. Mihai Cehan Racoviţă – 14.08.1954
  10. Mihail Racoviţă – 28.06.1954
  11. Ion Răşcanu – 25.02.1952
  12. Radu Roşculeţ -1952
  13. Nicolae Tataranu – 1952
  14. Alexandru Tătărăscu – 1951,
66.Gheorghe Vasiliu – 20.09.1954
  1. Aurel Vlad, – 1953.
  2. Anton Zwiedinek – 1953.
Târgu Ocna
  1. Constantin Tobescu – 1951

Văcăreşti 
  1. Ioan Arbore – 25.12.1954
  2. Nicolae Ciuperca – 25.05.1950
  3. Constantin Constantin – 29.02.1948
  4. Grigore Cornicioiu – 16.09.1952
  5. Constantin Ilasievici – 06.10.1955
  6. Radu Korne – 28.04.1949
  7. Vasile Mainescu – 13.05.1953
77 .Ioan Mihaiescu – 22.10.1957
  1. Gheorghe Rozin – 16.01.1961.
Generali decedaţi în detenţie, pe timpul anchetei:                                                                              
  1. Generalul Alexandru Orăşanu a murit în detenție, la două zile după arestare, în 1950. Familia presupune că s-a sinucis cu cianură.
  2. Generalul Balosin Gheorghe, mort în timpul anchetei la Securitate
  3. Viceamiral Eugeniu Roşca a murit în 1950, în închisoare, care nu a putut fi identificată pe timpul documentării.

Executaţi la Jilava:
Mareşalul Ion Antonescu – 1 iunie 1946
Generalul Constantin Piky Vasiliu – 1 iunie 1946
Generalul Romanescu Mihai – 8 februarie 1952

Foşti miniştri în perioada interbelică sau în guvernarea Ion Antonescu decedaţi în închisoare:
– Pantazi Constantin – ministru de război, 1942-1944, arestat la 23 august 1944. Iniţial a fost condamnat la moarte, dar i s-a comutatat pedeapsa la închisoare pe viaţă . A murit la 70 ani, dupa 14 ani detentie, la Râmnicul Sărat . Încarcerat iniţial la abatorul uman Aiud, a fost transferat la Râmnicul-Sărat unde a murit orb, celula din subteran neavând fereastră. Diabetul şi scleroza vaselor renale, precum şi bătaia cumplită i-au pus punct vieţii la 23 ianuarie 1958.[6]
– Iosif Iacobici – ministru apărării, 1941-1942, arestat în 1946, mort la vârsta de 68 ani, dupa 6 ani detenţie , la Aiud, suferind de TBC pulmonar şi osos.[7]
– Ion Negulescu – ministru de război, 1944-1945, arestat în 1948, mort la vârsta de 62 ani , dupa 1 an detenţie, la Jilava.[8]
– Nicolae Stoenescu – ministru de finanţe, 1941-1942, arestat în 1945, mort la vârsta de 69 ani, dupa 14 ani detenţie, la 2 martie 1959, la Culmea, cu diagnosticul de dublă pneumonie şi insuficienţă cardiacă.[9]
– Radu Rosetti- ministru educaţiei naţionale în 1941, arestat în 1945, mort la vârsta de 72 ani, dupa 4 ani detenţie la Jilava.[10]
– Nicolae Samsonovici – ministru al apărării, 1933, arestat în luna mai 1950, mort la vârsta de 82 ani, dupa 6 luni de detenţie , la Sighet, [11] 
– Aldea Aurel – ministru de interne, 1944-1945, arestat în1946, mort la vârsta de 62 ani, dupa 3 ani de detenţie , la Aiud, bătut crunt, măcinat de boli şi foamete. Avea artrită, diabet şi scleroză cardio-renală. [12]
– Mihail Racoviţă – ministru de razboi, 1944, arestat în 1950, mort la vârsta de 65 ani, dupa 4 ani de detenţie, la 28 iunie 1954, în închisoarea Sighet, cu diagnosticul de miocardită cronică.[13]
– Ion Sichitiu – ministru al agriculturii, 1941-1942, arestat în 1946, mort la vârsta de 74 ani, după 6 ani de detenţie, la Aiud.[14]
– Henri Cihoschi – ministru al apărării, 1928-1930, mort în1950 în închisoarea Sighet
– Constantin Ilasievici – ministrul al apărării , 4 aprilie -27 decembrie 1937, arestat în 1950, mort, pe timpul anchetei în închisoarea Malmaison, la vîrsta de 74 ani , după 5 ani detenţie, [15]
– Nicolae Ciupercă – fost ministru al apărării, 1938-1939, a fost arestat în 1948, a murit în 1950, în vârstă de 68 ani, fiind bolnav de scleroză cerebrală, sindrom Parkinson, miocardită şi azotemie.[16]
– Grigore Georgescu – fost ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor , pentru o perioadă de doar 5 luni în anul 1941, a fost arestat în 1946, eliberat din cauza stării precare de sănătate în 1948, reîncarcerat în anul 1949, moare în anul 1952 la vârsta de 66 de ani.[17]

Generali care au supravieţuit detenţiei în închisorile comuniste:
  1. Almăjan Ion
  2. Anton Marin
  3. Barbu Vasile
  4. Barozzi Gheorghe
  5. Batcu Alexandru
  6. Bădescu Constantin
  7. Bădulescu Florea
  8. Bîrzotescu Emanoil
  9. Carlaonţ Dumitru
  10. Calotescu Cornel
  11. Carp Corneliu
  12. Cămăraşu Gheorghe
  13. Ceauşu Gheorghe
  14. Cialâk Gheorghe
  15. Constantinescu Claps
  16. Constantinescu Vladimir
17.Coroamă Dumitru
  1. Dăscălescu Nicolae
  2. Diculescu Achile
  3. Dragomir Nicolae
  4. Dumitrache Ion
  5. Eremia Ion
  6. Filip Agricola
  7. Fîlfănescu Radu
  8. Fundăţeanu Preda
  9. Ghenevan Nicolae
  10. Georgescu Grigore
  11. Georgescu E. Ioan
  12. Gheorghe Mihail
  13. Gheorghiu Ermil
  14. Ghorghiu R.Gheorghe
  15. Ghineraru Nicolae
  16. Iliescu Mihail
  17. Iliescu Victor
  18. Iosipescu Modest
  19. Jienescu Gheorghe
  20. Laţea Constantin
  21. Macellariu Horia
  22. Manoliu Gheorghiu
  23. Marinescu D. Gheorghe
  24. Marinescu Ghe. Gheorghe
  25. Marinescu Nicolae
  26. Marinescu Ştefan
  27. Mociulschi Leonard
  28. Mosiu Gheorghe
  29. Nasta Alexandru
  30. Negrei Gabriel
  31. Nicolau Grigore
  32. Nicolescu Constantin
  33. Panaitiu Constantin
  34. Poenaru Alexandru
  35. Popovici Ion
  36. Popescu cu David
  37. Popescu Dumitru
  38. Potopeanu Gheorghe
56.Pretorian Septimiu
  1. Saidâc Alexandru
  2. Săvoiu Gheorghe
  3. Seracia Ghedeon
  4. Siminel Victor
  5. Stavrat Olimpiu
  6. Stănescu Traian
  7. Stoika Grigore
  8. Şova Nicolae
  9. Şteflea Ilie
  10. Teodorescu Gheorghe
  11. Teodorescu Iosif
  12. Teodorescu Paul
  13. Tobescu Constantin
  14. Trestioreanu Constantin
  15. Trincu Atanase
  16. Tudose Dumitru
74.Tudosie Dumitru
  1. Zwiedinek Eugen
Generali condamnaţi în contumacie:
  1. Chirnoagă Platon
  2. Ion Gheorghe
  3. Mihăescu D. Ioan
  4. Rădescu Nicolae
Lista acestor generali poate fi completată şi cu generalul de armată Gheorghe Avramescu care a fost asasinat, la 3 martie 1945, de către agenţii N.K.V.D., în condiţii neelucidate nici pînă astăzi.
[1] Mirela Corlatan, „Elita militara: o epurare perfecta”, cotidianu.ro,12 Octombrie 2006
[2] Dr. Alesandru Duţu, Florica Dobre – „Drama generalilor români(1944-1964)”, Editura Enciclopedică, Bucureşti,1997, p.11
[3] Col. Petre Otu – „Armata în vizorul broului politic(1945-1960)”, Revista Document nr. 3(11)-2000, p.54-59
[4] Dr. Alesandru Duţu, Florica Dobre – op.citate, p.15
[5] Mircea Bălan – „Istoria trădării la români”, vol II,Ed. Eurostampa,Timişoar, 2012, p.427
[6] Ibidem – pag..204
]7]7 Ibidem, pag.140
[8] xxx, Wikipedia, Generalul Ion Negulescu
[9] Dr. Alesandru Duţu, Florica Dobre – op.citate, p252
[10] xxx, Wikipedia, Generalul Radu Rosseti
[11] xxx, Wikipedia, Generalul Nicolae Samsonovici
[12] Dr. Alesandru Duţu, Florica Dobre – op.citate, p19
[13]Ibidem, p.224
[14]xxx, Wikipedia, Generalul Mihail Racoviţă
[15] xxx,Wikipedia, Generalul Henri Cihoschi
[16] Dr. Alesandru Duţu, Florica Dobre – op.citate, p.75
[17] Liana Mihai, Cantemir Moşoiu – „Eroiii nu mor niciodată”. General Grigore Georgescu
 col. (r) Remus Macovei

Postări populare de pe acest blog

Generalul SRI (r) Aurel Rogojan afirmă că protestele anti Guvern sunt folosite într-un război hibrid împotriva României de către „rețele secrete”, care s-ar afla în mâinile președintelui Iohannis


DE ANDREI NICOLAE  /   ȘTIRI, POLITIC  /   Publicat: Vineri, 10 februarie 2017, 15:53  /   Actualizat: Vineri, 10 februarie 2017, 16:04  /   11 comentarii
ARTICOLE RELAȚIONATERăzboiul intern ne sparge granițeleRomânia dezmembrată. Spre un alt 1940? (România izolată) România este ținta unui război informațional hibrid, dus prin intermediul unor structuri secrete paralele ale serviciilor de informații, afirmă Generalul (r) Aurel Rogojan, în ultimul său articol din Cotidianul.
„După Ucraina și Republica Moldova, România pare a fi teatrul extins al operațiunilor de război hibrid. Nu pun la îndoială informațiile de care dispune Traian Băsescu, în acest sens, și la care s-a și referit public. De asemenea, nu pot să nu observ că la cinci ani de la avertismentele și numeroasele noastre exemple, Dan A…
CU PERMISIUNEA DOMNULUI Comandor (r), Prof. univ. dr. ing. Tănase SUSANU POSTEZ MATERIALUL DE MAI JOS : Domnule deputat Mihai Cătălin Botez, Spre știința, domnilor senatori și deputați din toate partidele. Eu vă mulțumesc pentru răspuns. Dar nu-i suficient. Noi, militarii, nu mai vrem vorbe. Vrem fapte. Militarii - într-o țară ca România în care politicienii sunt slugile Occidentului, Orientului, Nordului sau Sudului, numai poporului român nu - refuză să fie cârpa cu care unii politicieni își lustruiesc bocancii. O țară care se vrea în rândul țărilor de luat în seamă, are nevoie de-o armată dotată și cu moral ridicat, pe timp de pace ca și pe timp de război. Iar mirosul de război se simte în aer. Îl simțiți? Cine va pleca la luptă? Tinerii politicieni autiști sau coloneii și generalii avansați în grad fraudulos din Parlamentul României? Ar fi o idee….! Am spus că vrem fapte de la dumneavoastră. N-am văzut încă nici un parlamentar pe care să-l doară măcar în cot(!?) de soarta și nedreptăți…
Art. 40 din proiectul cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice . ,pe o perioadă destul de lungă ,nouă rezerviștilor ,ne pune capac. 

 Probabil că și noua putere ,preia obiceiul guvernului boc, privind pierderile naturale.

Un calcul simplu . 250 de pierderi pe lună M.Ap.N ( rezerviști ) x 12 luni = 3000 cadre decedate.

4 ani x 3000 / an  decese =  12.000 decese.  


Dăle DOAMNE , mintea cea de pe urmă  , că nu este bine.


A fost înregistrat în Parlament proiectul oficial al Legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice! Și care lovește în plin, în drepturile de pensie ale personalului militar! Proiectul de Lege-cadru privind salarizarea personaului plătit din fonduri publiceemanat de actuala coaliție de guvernare, a fost înregistrat la Senatul României, astăzi 24.04.2017 cu nr. B161/2017Traseul legislativ poate fi urmărit aici. Forma inițiatorului este aceasta.
Prevederea perversă care lovește în plin, în drepturile de pensie ale personalul…