DOCUMENT DESECRETIZAT. Ce scria un agent CIA despre N. Ceaușescu și rețelele teroriste ale studenților arabi din România comunistă
Relațiile privilegiate pe care Nicolae Ceaușescu le avea cu Orientul Mijlociu au făcut ca România să devină pentru mulți tineri din țările arabe, în anii 1980, un fel de paradis studențesc. Potrivit cifrelor neoficiale, în ultima decadă a epocii ceaușiste prin țară s-au perindat circa o jumătate de milion de studenți arabi, veniți aici din Iordania, Irak sau Liban.
La sfârșitul anilor 1970, dictatorul Nicolae Ceaușescu, pornit în călătoriile sale de „pacificator al popoarelor” prin colbul Orientului Mijlociu, devenise o mică vedetă în regiune. Lăudat pentru calitățile sale de nogociator înnăscut, Ceaușescu avea să joace un rol-cheie în negocierile de pace între Israel și Egipt, acționând totodată și ca un agent de imagine al liderului Yasser Arafat în promovarea intereselor palestiniene în zonă.
Acest balet diplomatic a adus un val de studenți arabi în centrele universitare din București, Craiova, Timișoara sau Cluj. Mulți dintre aceștia aveau să devină viitori întreprinzători în România post-comunistă, unii făcând bani cinstiți, alții lăsându-se prinși în vâltoarea frauduloasă a tranziției.
Nu toți studenții care se aflau în Republica Socialistă România veniseră doar la studii, aflăm dintr-un raport desecretizat al CIA, din 24 mai 1985, ci aveau misiuni secrete.
Agenții americani susțineau că „studenții au cauzat probleme de securitate regimului”. Aceștia „dezvoltă sentimente ostile față de autoritățile române” și nu de puține ori au avut loc „ciocniri cu milițiile locale”. În raport se mai menționează că studenții arabi făceau des „afaceri pe piața neagră” (RAPORTUL - aici)
Răspunsul blând al Securității
CIA scria că disensiunile politice din țările natale se resimțeau și în campusurile universitare românești, unde studenții arabi erau împărțiți în „diverse facțiuni”. Autorul raportului face referire la asasinarea în 1984 a viceconsulului Ambasadei Iordaniei la București, Azmi Al-Mufti. Diplomatul fusese ucis de către Ahmad Mohamed Ali-Hersh, un iordanian de origine palestiniană care studia în România. Atacul fusese comandat de organizația teroristă palestiniană Abu Nidal.
Acesta a fost doar un episod sângeros în care studenții arabi fuseseră implicați. Un an mai târziu, adepți ai organizației sunnite Frații Musulmani încercau să îl ucidă pe liderul studenților sirieni din România, care era considerat un acolit al regimului lui Hafez al-Assad, tatăl actualului președinte sirian Bashar al-Assad. Aceștia plantaseră bombe improvizate la două mașini din complexul studențesc Grozăvești. Încercarea de asasinat a eșuat.
În raport, CIA sublinia că autoritățile comuniste aveau o procedură nu tocmai eficientă în stingerea focarelor de violență: „De exemplu, când Ministerul de Interne află de activitățile problematice ale studenților, pune în general presiune prin intermediul Ministerului Educației, în loc să folosească forțele de securitate. În unele cazuri, liderul activităților ilegale este expulzat silențios din România (...) Foarte rar se întâmplă ca regimul să recurgă la folosirea forței”.
Întâlnirea Ceaușescu-Gaddafi
Încercarea lui Ceaușescu de a împăca toate părțile aflate în conflict în Orientul Mijlociu nu i-a furnizat „decât bătăi de cap”. CIA recunoștea abilitățile deosebite ale dictatorului român de a jongla cu dosarele complexe de politică externă din lumea arabă, care aveau să aducă României și contracte avantajoase în exporturile de utilaje de foraj, sisteme de irigat, infrastructură de transporturi.
„Activitățile lui Ceaușescu de la începutul acestui an au atras, fără îndoială, multe critici din partea arabilor radicali din România și din străinătate. În februarie (1985 – n.r.), a avut la București întâlniri intens mediatizate cu Arafat, premierul israel Peres (Shimon Peres – n.r.) și cu un trimis special al președintelui egiptean Mubarak (Hosni Mubarak – n.r.) (...) În timpul unei întâlniri din luna martie a lui Ceaușescu la Tripoli, liderul libian Gaddafi (Muammar Gaddafi – n.r.) a respins acordul de Aman ca pe o capitulare în fața Israelului și a reproșat României relațiile pe care le are cu Israelul, avertizând că aceste politici vor avea «consecințe» asupra relației României cu țările arabe”, se mai arată în raportul CIA.
Care ar fi fost consecințele? În primul rând, restricții la livrările de petrol ale Libiei către România și, implicit, o majorare a prețului de export. Însă, nota CIA, temerea cea mai mare a lui Nicolae Ceaușescu era că România ar fi putut deveni ținta directă a unui atentat terorist de proporții, chiar dacă Securitatea îi ținea sub o monitorizare strictă pe studenții arabi.
Autorul raportului mai scria că era posibil ca rolul lui Ceaușescu politica din Orientul Mijlociu să declanșeze, mai devreme sau mai târziu, o rebeliune a studenților radicali arabi, determinându-i să-și aleagă „ținte românești”.
Rețeaua studențească din România ar fi putut reprezenta o cale de acces a grupărilor teroriste pentru a ataca reprezentanțele diplomatice occidentale de la București, mai atrăgea atenția CIA.