Armata română în Al Doilea Război Mondial (1941-1945)!
DIVIZIA 1 GRĂNICERI. Câteva repere!
• Pierderi (22 iunie-16 octombrie 1941): 10 064 militari (286 morţi, 6 642 răniţi şi 1 366 dispăruţi), din care 328 ofiţeri, 69 subofiţeri şi 9 667 trupă.
Comandant: generalul Gheorghe Potopeanu (22 iun. 1941 – 20 mart. 1943). Compunere: regimentele 1, 2, 5 grăniceri, 1, 2 artilerie grăniceri. Efective: 10 603 militari, din care 302 ofiţeri, 204 subofiţeri şi 10 097 trupă. 22 iunie 1941-9 iulie. A fost dispusă la flancul drept al Armatei 4, la S de Vadul lui Isac, executând până la 1 iul. 1941, când a fost subordonată Corpului 11 armată, foc asupra obiectivelor inamice de pe malul stâng al Prutului. Trecută în rezerva Armatei 4, în zona Popeni, Băseşti, Văleni, Zorleni, a intervenit prin foc de artilerie în sprijinul Diviziei 1 gardă în capul de pod de la Țiganca.• 3 iulie 1941. Generalul Gheorghe Potopeanu: ,,Să se ia notă: unitățile de grăniceri care nu vor înainta cu toată vigoarea câtă vreme au în fața lor foc de artilerie amică, vor fi împinse de la spate de propriile noastre obuze”.
• 9 - 10 iul. 1941. A trecut Prutul, în subordinea Corpului 3 armată, primind misiune de siguranţă pe aliniamentul Cioara, Cărpineni, podul de la Albiţa.
• 13 iulie 1941. A acţionat ofensiv spre SE, eliberând localităţile Cazangic, Bestemac, Voşniceni, Sărăţica Nouă, Cenac, Comrat, Cimişlia ş.a. Concomitent; a respins contraatacurile executate de inamic la Tomai, Bestemac şi Voşniceni.
• 20 iulie 1941. După ce trupele sovietice au început să se retragă, generalul Gheorghe Potopeanu a constituit un detaşament înaintat, format din Regimentul 5 grăniceri, Divizionul 41 artilerie moto, Compania 2 care de luptă şi Grupul 36 cercetare, care a trecut la urmărire, a înfrânt trupele sovietice de la Cleisstliz, Leipzig, Bereizna, Plahleevka şi Bairamcea, ajungând (24 iul.) pe aliniamentul Bairamcea, Caira, la 20 km V de Nistru.
• 24 iulie 1941. A atacat trupele sovietice de la N de Cetatea Albă, apoi a trecut la apărare (27 iul.) în zona Purcari.
• În luptele din S Basarabiei a pierdut 1 481 militari (311 morţi, 924 răniţi şi 246 dispăruţi).
13 spre 14 august 1941. A trecut la E de Nistru, fiind introdusă pe frontul de la Odessa. Iniţial, a acţionat pe direcţia Conac Tolmacev – Vakarjani (18 – 23 aug.), apoi pe direcţia Freudenthal – Dalnik.• 18 aug. 1941. După un marş de circa 100 km parcurşi în trei nopţi, a atacat pe un front de 1,5 km, înălţimea cu cota 86, situată la 6,5 km S Kagarlîk, înaintând peste 20 km în patru zile.
• 21 aug. 1941. A ajuns pe aliniamentul Dubinovo, Vakarjani, unde a respins toate contraatacurile executate de trupele sovietice.
• 31 aug. spre 1 sept. 1941. Regimentele 1 şi 5 grăniceri au înlocuit Divizia 21 infanterie, între Vakarjani şi Krasn. Pereseleneţ, pierzând, în zilele de 1 şi 2 sept., 41 ofiţeri şi 739 trupă (morţi şi răniţi).
• 12 sept. 1941. La ora 5,30, a atacat la S de şoseaua Vakarjani – Dalnik, spre liziera situată la V de Dalnik. Unităţile de la flancul stâng au înfrânt rezistenţele inamice şi au înaintat, în legătură cu Divizia 7 infanterie, ocupând înălţimea cu cota 76,5 pe care au menţinut-o în zilele următoare.
• 17 sept. 1941. A atacat, în legătură cu Divizia de gardă, spre înălţimile cu cotele 68,5 şi 65,7 în intrândul de la E Hutor Dalniţki, respingând inamicul spre Dalnik.
• 21 sept. 1941. După lupte grele în care a înregistrat mari pierderi, a primit ordin să treacă la apărare la NV de Dalnik, unde a fost contraatacată puternic de forţe sovietice superioare numeric (2 oct.), care au străpuns dispozitivul regimentelor 2 şi 3 grăniceri, pătrunzând până în dispozitivul artileriei. Contraatacul executat la 6 oct., împreună cu diviziile 7 şi 21 infanterie, a dus la recucerirea poziţiei.
• Ion Antonescu ia atitudine faţă de înfrângerile înregistrate la începutul lunii octombrie 1941: ,,Atacurile din zona Corpului 5 armată și Diviziei 1 grăniceri au produs la unele unități de ale noastre repetarea unor greșeli pentru că nu au fost la timp și sever sancționate. O acțiune de câteva care de luptă la Corpul 5 armată a produs retragerea pe adâncime de 7 km și o pierdere destul de importantă de material. Acțiunea inamică din ziua de 2 octombrie a produs Diviziei 1 grăniceri o retragere de câțiva km în fața unui atac ce normal trebuia să fie stânjenit. Intențiunile de atac ale inamicului se cunoșteau, pregătirea lui de artilerie de 30 de minute avizase pe comandanți, totuși unele unități ale Diviziei 1 grăniceri s-au retras în panică pe o adâncime de câțiva km. S-a permis astfel adversarului să progreseze adânc și rapid, pe când noi, în condițiuni similare, nu reușim să înaintăm decât câteva sute de metri într-o zi. Divizia 1 grăniceri nu este
la prima defecțiune a unora din unitățile sale, dovedește că nu a luat măsuri destul de eficace pentru remedierea unor grave abateri. Dacă divizia ar fi reprimat cu severitate, așa cum dădusem dispozițiuni, defecțiunile constatate, atacul inamic nu ar fi avut un succes nemeritat. În ambele atacuri, inamicul a realizat o înaintare în timp record, cu trupe și comandamente ce nu au în niciun caz o valoare superioară alor noastre. Deosebirea constă numai în aceea că am lăsat o slăbiciune să se ridice de jos în sus, în vreme ce la ruși o tenacitate perseverentă se imprimă de sus în jos. Pe viitor, acțiunile de lașitate vor fi reprimate cu ultima energie. Cine nu o face dovedește o slăbiciune și pregătește înfrângerea unităților ce comandă”.
• 6 octombrie 1941. Regrupată în zona Beleaevka, Dobrojani, D. 1 Gr. a fost trecută la V de Nistru, la N de Cetatea Albă, ajungând la Bucureşti (20 oct. 1941), unde a fost desconcentrată, cu excepţia Regimentului 1 artilerie grăniceri.
De la începutul războiului a pierdut 10 064 militari (286 morţi, 6 642 răniţi şi 1 366 dispăruţi), din care 328 ofiţeri, 69 subofiţeri şi 9 667 trupă. • 1 mai 1943. A fost contopită cu Divizia 4 infanterie (Regimentul 5 grăniceri cu Regimentul 21 infanterie, Regimentul 1 grăniceri cu Regimentul 20 dorobanţi, Regimentul 2 grăniceri cu Regimentul 5 dorobanţi, Regimentul 2 artilerie grăniceri cu regimentele 2 şi 10 artilerie).
Poate foloseşte cuiva! Cine dispune de informaţii/fotografii suplimentare le poate posta la Comentarii (fără elogii sau denigrări). Denumirile localităţilor sunt cele din documentele epocii. În fotografie: generalul Gheorghe Potopeanu.
Pe larg: Alesandru Duţu, Florica Dobre, Leonida Loghin, Armata română în Al Doilea Război Mondial (1941-1945). Dicţionar, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2017.