La ceas aniversar, B.Op.SCMD filiala SLOBOZIA urează tuturor celor care şi-au făcut şi îşi fac datoria sub tricolor, în astfel de unitaţi si subunitati, multă sănătate, prosperitate şi depline împliniri în întreaga activitate!

 

ZIUA ARMELOR :

 

Ziua MUZICILOR MILITARE  - 1 IULIE

    Prin transpunerea in fapt a Regulamntului organic din 1 / 13 iulie 1831 .in compunerea nou nacutelor bataioane de " militii ", ale Armatei Nationale permanente , intrau si isi incepeau slujba sub drapel " ostasii muzicanti " , (ofanfara era formata din ,conform prevederior vremii , din  "1 tambur , 24 muzicanti si 8 tobosari "

 

 La implinirea celor 183 de ani de existenta a specialitatii militare, B.Op.al SCMD filiala Brăila urează tuturor celor care şi-au făcut şi îşi fac datoria sub tricolor, în muzica militară, multă sănătate, prosperitate şi depline împliniri în întreaga activitate!

 

 Ziua  SPECIALITATII MILITARE  " RAZBOI ELECTRONIC " - 13 IULIE 

 

 

Razboiul radio-electronic din 1989, creat si dirijat de conducerea aviatiei militare impotriva propriilor subordonati!

   22 decembrie 2011 | Sebi

• 1. Premise:

In dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 Comandamentul Aviatiei Militare ( C.Av.M ) si cel la Apararii Antiaeriane a Teritoriului (C.A.A.T), au creat 2 echipe de lupta mixte care coordonau supravegherea si apararea spatiului aerian al Romaniei din punctul sau principal de comanda ( P.C.P.). Prima care a intrat in tura, era compusa din gen. mr. Gheorghe Negosanu – seful de stat major al CAAT, gen. mr. Radu Vlasceanu – seful Trupelor de radiolocatie din CAAT, col. Magdalena Ion – seful Artileriei AA din CAAT ( devenit secretar al CSAT sub presedintia Emil Constantinescu ), seful Trupelor de rachete AA din CAAT, col. Ivanescu – seful Cercetarii CAAT si col. Budiaci Mircea – inspector-sef responsabil de Aviatia de vanatoare din CAvM.

Ambele echipe se subordonau gen. lt. Rus Iosif, comandantul C.Av.M si gen. lt. Mircea Mocanu seful CAAT. Conducerea C.Av.M & Ap.AA.T isi putea exercita actul de conducere atit din  sediul C.Av.M & Ap.AA.T de la Baneasa, cit si din punctul de comanda principal ( P.C.P.) amenajat la Balotesti, in imediata apropiere a Bucurestiului. Ambele fiind echipate cu elementele de comanda ale sistemul automatizat ALMAZ -2, de productie sovietica. Rolul lui ALMAZ -2 era unul de interfata necesara monitorizarii componentelor sale aflate in dotarea unitatilor si marilor unitati de aviatie si de aparare A.A. a Teritoriului.

Odata cu descoperirea unei tinte aeriene de catre o subunitate de radiolocatie, ALMAZ -2 facea ca informatia sa fie imediat afisata tuturor radarelor de descoperire si dirijare ale aviatiei si rachetelor/artileriei A.A. subordonate. Aceasta operatiune era vitala aviatiei de vinatoare si divizioanelor de lansare inzestrate cu rachete A.A, pentru a-si trece succesiv echipajele si rachetele existente pe rampele de lansare, in starile de pregatire pentru lupta, ce precedau decolarea avioanelor sau lansarea rachetelor. Asadar, chiar daca informatia primara, oferita de unele subunitati de radiolocatie care deserveau nemijlocit fiecare regiment de aviatie si fiecare divizion ( baterie ) de rachete A.A., nu indicau existenta vreunei tinte aeriene, totusi sistemul automatizat de conducere o introducea, via P.C. Principal sau sediul C.Av.M & Ap.AA.T . Interfata ALMAZ asigura la nivelul tactic, conectarea in retea a fiecarui regiment de aviatie vinatoare, unitate ( subunitate ) R.A.A. sau artilerie A.A., unitate ( subunitate ) radar printr-o componenta esentiala numita VOZDUH 1M. Acesta era in fapt un computer integrator a carui memorie inmagazina mai intii toate tintele aeriene introduse si repartizate pe unitati si mari unitati de catre Comandamentul Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriului de la displayul comandantului acestei categorii de forte armate. Apoi fiecare componenta VOZDUH 1M, instalata la regimentele de aviatie vinatoare extrapola traiectoria tintelor repartizate, facind calculele de navigatie tactica pentru stabilirea aliniamentelor de introducere in lupta, pentru fiecare avion de vinatoare disponibil in serviciul de lupta. Dupa decolarea avionului de vinatoare, incepea dirijarea acestuia instrumentala, utilizind un echipament distinct ( sistemul de calcul CASCAD APN-1) existent si el in Punctul de Comanda al unitatii de aviatie vinatoare ) cu scopul introducerii acestuia pe aliniamentul de interceptare al tintei aeriene repartizate. Acelasi lucru se intimpla si cu fiecare racheta A.A. lansata, la P.C. al divizionului de rachete AA existind un sistem de calcul al traiectoriei similar lui CASCAD. Transmiterea comenzilor de dirijare a avionului de vinatoare era realizata printr-o linie de date imposibil de bruiat numita LAZUR-ARL. Prin aceasta linie de date erau transmise neintrerupt la bordul avionului de vinatoare viteza adevarata si numarul Mach, pe care pilotul trebuia sa o asigure, inaltimea de zbor, afisa distanta fata de tinta si alte elemente de navigatie tactica. Odata introdus in lupta pe aliniamentul de interceptare, pilotul avionului de vinatoare trebuia sa descopere tinta, s-o identifice ca fiind inamica si sa o incadreze folosind radarul sau aparatura optica/ infrarosu de conducere a focului de la bord. Rachetele A.A. erau dirijate de calculator pina in apropierea tintei, la distanta la care intra in parametrii focosul de proximitate al acestora. Radarul, aparatura optica/ infrarosu de conducere a focului de la bordul avionului si focosul de proximitate al rachetei aer-aer functionau in mod autonom. Nefiind prevazute cu componenta VOZDUH 1M ca rachetele AA si artileria AA, nu inmagazinau tintele introduse de seful Comandamentului Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriului prin intermediul interfatei ALMAZ – 2. Acest amanunt explica faptul ca niciunul din cei peste 60 de pilotii decolati la interceptare incepind cu noaptea de 23 decembrie 1989, nu a descoperit tintele pe ecranele radar de bord si nici nu a raportat vreun contact vizual cu tintele aeriene pe care ar fi trebuit sa le combata.

• 2.  Razboiului radio-electronic din 1989

Razboiul radio-electronic a inceput pe 22 decembrie 1989, la ora 17:28, cind aceasta prima echipa de lupta era in tura si se intuneca, astfel incit cercetarea spatiului aerian cu dispozitivele optice era inoperanta. Mai intii 10-15 tinte aeriene evoluind cu viteza mica, la joasa altitudine, au aparut pe radare, in interiorul teritoriului maghiar, in apropierea granitei cu Romania. Dupa 30-50 de minute, tinte similare au aparut si in apropierea granitei cu Bulgaria si celei cu URSS. Manevrele acestor tinte erau identice, constind in ridicarea in aer, apoi constituirea mai multor formatii de lupta care apoi zburau in zone de serviciu in aer bine, delimitate din apropierea granitei cu Romania pentru ca in final sa dispara brusc de pe ecranele radar. Intrucit aceste manevre i-au sugerat un atac pe mai multe directii spre interiorul Romaniei, respectiv inceputul unei interventii aeropurtate, care preceda atacul terestru, prima masura luata de generalul Negosanu, seful echipei de lupta a C.Av.M & Ap.AA.T, a fost contactarea sefilor fortelor aeriene din tarile vecine, care au infirmat orice activitate de zbor in apropierea granitelor cu Romania. A doua masura ordonata a fost inchiderea spatiului aerian pentru aeronave, inclusiv pentru cursele civile. Pe 22 decembrie 1989 de la orele 19:00 nici o aeronava militara sau civila nu mai era autorizata sa decoleze de pe teritoriul Romaniei. Incepind cu ora 19:00 pe radarele CAAT au reaparut tintele, numai ca de data aceasta, ele au patruns in spatiul aerian romanesc dinspre Ungaria, pe mai multe directii, una dintre acestea fiind orasul Timisoara.

Trebuie facuta precizarea ca la acea data, la Timisoara se afla comandamentul unei divizii de aparare AA, care avea in responsabilitate jumatatea de vest a spatiului aerian al Romaniei. Cea de-a treia masura luata de gen. mr. Negosanu, din punctul de comanda principal al C.Av.M & Ap.AA.T, a fost sa ordone diviziei AA de la Timisoara, sa execute foc de baraj asupra tintelor aeriene, intrate in zonele de foc ale regimentului 17 rachete AA de la Resita si a divizioanelor artileriei AA subordonate. Rezultatul primei salve de tragere a fost zero, tintele continuindu-si nestingherite traiectul in adincimea teritoriului romanesc.

Citeva luni mai tirziu, MApN de comun acord cu Parchetul Militar, a expus ca proba materiala a razboiul radio-electronic, resturile unui balon meteorologic, prevazut cu un reflector poliedric ( un schelet de lemn invelit in foita de staniol ), menit sa induca radarele in eroare, prin reflectarea undelor electromagnetice emise de statiile de radiolocatie. Pe cutia de lemn gasita in apropiere de Timisoara, era inscriptionat in limba rusa “fabricat în URSS”. Ceea ce a ascuns MApN, e faptul ca acel balon fusese in inzestrarea sa, in perioada 1950-1968 fiind importat din URSS, intrucit acesta era furnizorul nostru unic de tehnica militara la vremea aceea si ca in 1989 nu-l mai folosea nimeni. Imediat dupa iesirea din zona de foc ale divizioanelor de artilerie AA din Banat, din grupul compact de tinte care evoluau initial pe directia sud-est, s-a desprins sub-grupul Transilvania care a inceput sa se deplaseze pe directia nord-est. El a fost luat in primire de regimentul 15 rachete AA de la  Hunedoara inzestrat cu S-75 Volhov si care a primit ordin de lansare.

In apropiere de Alba Iulia, in jurul orei 21:00 grupul de tinte ramas intact, a intrat in zona de foc a altui divizion de artilerie AA. Nici focul executat de acesta n-a condus la doborirea vreunei tinte, sub-grupul mai sus-amintit ajungind in apropiere de orasul Tirgu Mures, de unde a disparut subit de pe radar inainte de ora 22:00. De mentionat ca la Tirgu Mures era comandamentul Diviziei 6 Tancuri, cea mai puternica mare unitate a Armatei a 4-a “Transilvania”.

Tragind concluzia ca formatia de elicoptere agresoare ar fi disparut de pe radar, intrucit a aterizat si a lasat desantul aerian la sol, la una din fostele case de vinatoare ale lui Ceausescu, gen. mr. Negosanu a raportat situatia la gen. lt. Mocanu, seful CAAT, acesta cerind Comandamentului Trupelor de Uscat, ca divizia 6 tancuri sa trimita acolo o unitate de interventie. Grupul principal de tinte si-a continuat deplasarea spre sud-est survolind masivul Retezat in jurul orelor 21:00, de unde si-a schimbat o vreme directia zburind spre est. De pe aliniamentul pasului Vulcan, in apropiere de localitatea Petrosani, un sub-grup de tinte ( Oltenia ) s-a desprins de grupul principal, urmind cursul spre sud, pe valea riului Jiul catre Craiova. De mentionat ca la Craiova era comandamentul Armatei a 3-a care avea ca zona de responsabilitate Banatul si Oltenia. Tot la Craiova avea comandamentul si Divizia 2 Mecanizata, subordonata Armatei a 3-a. Din acest motiv, la marginea Craiovei era dispus regimentul 51 rachete AA/KUB, care in jurul orei 22:00 a deschis focul impotriva tintelor aeriene, fara a dobori nimic. De remarcat faptul ca in cazul rachetelor KUB, motorul lor nu porneste doar cind comandantul bateriei da comanda de lansare, mai e nevoie si ca pe ecranul radar de dirijare sa existe semnalul electronic al unei tinte aeriene reale.

Pe aliniamentul Turnu Rosu-Cozia, alte 2 sub-grupuri de tinte ( Muntenia si Arges ) s-au desprins din grupul principal, unul continuind deplasarea spre sud pe valea riului Oltul, altul zburind pe directia sud-est, urmind traiectul Curtea de Arges, Pitesti, Bucuresti. Sub-grupul Oltenia a disparut de pe radar timp de 30 de minute, in zona Resca, in apropierea altei cabane de vinatoare a lui Ceausescu. Cunoscind raza de actiune a tuturor elicopterelor din tratatul de la Varsovia, gen. Negosanu a tras concluzia ca ar fi vorba de o escala pentru realimentarea cu carburant. Numai ca el a reaparut ulterior si si-a continuat nestingherit traiectul spre sud. Al doilea sub-grup de tinte a disparut de pe radar in jurul orei 02:00, la sud de Bucuresti, dupa ce in prealabil asupra sa a deschis focul un divizion al regimentului 4 Ra.A. de la Ploiesti si divizionul 3 rachete AA de la Boteni apartinind brigazii 1 rachete, ambele inzestrate cu S-75 Volhov.

In total, 50 de rachete AA de diferite tipuri si citeva zeci de mii de proiectile de artilerie AA de diferite calibre, au fost lansate în noaptea de 22/23 decembrie 1989 de CAAT, asupra tintelor descoperite cu mijloacele de radiolocatie. Ultimele coordonate de pozitie ale grupurilor de tinte au fost inregistrate si transmise trupelor de uscat. La fata locului au fost dirijati militarii pe transportoare blindate, apartinind trupelor de uscat, pregatiti sa duca lupta si sa captureze echipajele si desantul aerian agresor. Numai ca militarii nu au gasit nici o urma de aeronava. Cu totii ne amintim imaginile transmise de TVR in seara de 22 decembrie 1989, cind generalul Stefan Gusa, seful Marelui Stat Major, vorbea la telefon cu generalul Mircea Mocanu, seful CAAT. Acesta ii raporta ca doborise 8 elicoptere si ca acestea nu decolasera din afara granitelor ci de pe piste subterane, de care armata nu stiuse pina atunci. Circa 1.300 de tinte aeriene cu caracteristici de zbor asemănătoare elicopterelor au fost depistate si urmarite pe radar de CAAT.

• 3. Marina militara saboteaza “lovilutia”

Simultan cu grupul de tinte aparut la granita de vest, pe ecranele radar a mai aparut un alt grup de tinte aeriene, pornit din marea Neagra, din afara apelor teritoriale romanesti. Acest grup survola spatiul aerian al Dobrogei, trecea peste fluviul Dunarea pe la Giurgeni-Vadu Oii, facea viraj de 180 de grade la verticala Sloboziei, dupa care se intorcea in marea Neagra si pentru un timp disparea, ca si cind ar fi aterizat la bordul unei nave maritime de tip portelicopter. Pentru ca ulterior sa reia acelasi traiect. Coordonatele presupusului portelicopter au fost transmise Comandamentului marinei militare, caruia Marele Stat Major i-a repartizat lovirea obiectivului.  Marinarii au verificat autorizatiile pe ruta maritima care corespundeau coordonatelor tintei si si-au dat seama de faptul ca la acel moment in zona se gasea un vas comercial sovietic, ale carui dimensiuni nu-i permitea sa ia la bord nici macar un elicopter. Asa ca au refuzat sa trimita nave de lupta inarmate cu rachete pentru a lovi obiectivul.

• 4. Cine a realizat razboiul radio-electronic

In cadrul aplicatiilor desfasurate incepind cu anul 1986, introducerea tintelor de catre comandament ( C.Av.M & Ap.AA.T ), prin sistemul automatizat ALMAZ, constituia un procedeu utilizat curent, in vederea verificarii capacitatii combative a trupelor, care nu implica consumuri de munitie, carburanti si resursa de aviatie. Proiectanctul sovietic a creat suplimentar o schema de blocaj a lansarii accidentale de pe rampa a rachetelor A.A. Astfel, in absenta unei tinte aeriene primare descoperite de radarul de urmarire al bateriei sau divizionului R.A.A. si identificate in prealabil ca fiind inamica, nu se putea deschide focul. Singura varianta de inselare a blocajului de lansare a rachetei AA o constiuia transferul unei tinte aeriene, considerate ca descoperita in prealabil de alta subunitate radar si transmisa prin linia de date, cu toate coordonatele sale, catre esalonul superior.

Spre deosebire de acesta, comandantul Aviatiei si Apararii AA apasa pe un singur buton si ALMAZ – 2 facea instantaneu transferul datelor tintei catre divizionul dorit si in maxim 5 secunde racheta AA era lansata practic “in orb”. Concret aplicatia C.Av.M & Ap.AA.T din vara anului 1989 a avut ca tema : “verificarea capacitatii de reactie a unitatilor subordonate in conditiile unei operatii de desant aerian executat de agresor cu elicoptere care zboara pe cit posibil sub zona de acoperire a radarului, in zonele de operatii Vest, Sud si Sud-Est”. P.C.P. al C.Av.M & Ap.AA.T si-a dat seama dupa primele 2-3 ore despre existenta unui puternic bruiaj considerat ca fiind provocat de generatoare externe, care inducea tinte false. Surprinzator, dat tocmai acesta a interzis unitatilor subordonate folosirea singurului echipament de contracarare existent ( VP-15, conjugat cu componenta VOZDUH 1M ).

VP-15 calcula, prin metoda triangulatiei, coordonatele tintei aeriene generatoare de bruiaj, prin receptia emisiei acesteia de catre 2-3 receptoare in banda larga de frecventa. Rezulta urmarirea cu maxima precizie a evolutiei generatoarelor de bruiaj si eliminarea lor ca tinte. VP-15 exista in inzestrarea P.C. Diviziei de Aparare AA si cu un esalon mai jos, pina la P.C. al batalionului de radiolocatie, P.C. al divizionului de rachete AA si P.C. al regimentului de aviatie vinatoare. Daca cineva ar fi folosit aceasta aparatura si-ar fi dat seama ca IP celui care introducea tintele era chiar cel al conducerii C.Av.M & Ap.AA.T. In lunile iunie-august 1989, operatorii companiilor radiotehnice din Banat, de la Sulina, Bobocu si Bacau, aflate in subordinea C.Av.M & Ap.AA.T. au receptionat semnalele unor aparate fara programare de zbor, pe care le-au calificat drept tinte neidentificate. Aceste tinte apareau numai noaptea, brusc ca si cind ar fi decolat de nicaieri, evoluind cu viteza mica la inaltimi de 500-1.000 m.

• 5. Consecinte criminale ale razboiului radio-electronic

Din dispozitia gen. Negosanu, pe 22 decembrie 1989 de la orele 19:00 nici o aeronava militara sau civila nu mai era autorizata sa decoleze de pe teritoriul Romaniei. Prin urmare avioanele de vinatoare-interceptare, cele mai apte sa atace o tinta aeriena, n-au fost decolate in noaptea de 22/23 decembrie. In schimb, mai multe elicoptere au primit misiuni de zbor din categoria intrebuintare in lupta, direct de la gen. Iosif Rus, comandantul C.Av.M & Ap.AA.T, desi anterior interzisese orice zbor.

Trebuie stiut ca planificarea unui zbor al unei aeronave militare, considerat intrebuintare in lupta, precum cel al elicopterelor militare din decembrie 1989, urma un algoritm obligatoriu. Conducerea C.Av.M & Ap.AA.T. fiind responsabila de planificarea si coordonarea tuturor zborurilor aeronavelor militare si civile, in spatiul aerian al Romaniei. Prin urmare, C.Av.M & Ap.AA.T raspundea si de instiintarea celorlaltor categorii de forte armate (unitatile apartinind trupelor de uscat si marinei militare), despre situatia aeriana existenta. Informatiile acestea fiind necesare pentru asigurarea securitatii zborurilor aeronavelor proprii. Mai mult decit atit, dreptul de a da ordinul de deschidere a focului de nimicire, aparitine comandantului C.Av.M & Ap.AA.T sau inlocuitorului legal al acestuia. Comandantul C.Av.M & Ap.AA.T poate da un astfel de ordin, in cazul unei aeronave militare, careia i-a repartizat tot el o misiune de intrebuintare in lupta, doar daca e nebun sau daca urmareste sa-i omoare pe proprii sai subordonati. Sa ne reamintim citeva astfel de situatii bizare, petrecute in decembrie 1989 care au fost privite dintr-o perspectiva aiuristica, de catre comisiile parlamentare si de catre procurorii militari. Pe 23 decembrie, orele 11:30 Valentin Voicila, seful Comitetului Revolutionar Arad l-a informat pe omologul sau de la Deva ca generalii Nuta si Mihalea se aflau in rapidul Pannonia 22, in drum spre Bucuresti, fiind transmise si vagonul si numerele locurilor pe care erau asezati cei doi. Cei 2 au fost arestati in gara CFR Deva, detinuti citeva ore in UM 01719-Deva, de unde generalul Nicolae Militaru ( ministrul Apararii ) a decis transportarea lor la Bucuresti cu elicopterul. In acest scop a fost destinat elicopterul IAR-330 nr. 72 de la regimentul 58 Elicoptere de la Sibiu, avand un echipaj format din : mr. Nicolae Tudor, pilot, cpt. Victor Motica, secund pilot si m.m. Nicolae Galaftion, mecanic de bord. Elicopterul a decolat de la Deva in jurul orei 19:40, in zbor comunicindu-se echipajului sa se deplaseze pe cursul riului Mures pina la Alba Iulia si de acolo sa se indrepte spre Sibiu, unde urma sa si aterizeze. In acelasi timp, gen. Ion Hortopan a alertat unitatile din garnizoana Alba Iulia, militarii primind ordin sa doboare toate aparatele de zbor ce se apropie de oras, deoarece ar fi fost vorba de „teroristi”. La citeva minute dupa ce elicopterul a survolat UM 01496-pontonieri, asupra sa au fost trase citeva rafale scurte, de 3-5 gloante, de la sol. Atins de 12 proiectile calibru 7,62 mm, instalatia de alimentare cu combustibil si cea a comanzii hidraulice a fost avariata, elicopterul luind foc in aer si s-a prabusindu-se.

• 6. Complicitatea procurorului militar Ilie BOTOS la CRIMA!

Ancheta condusa de procurorul militar Ilie Botos s-a incheiat in 1994 cu neinceperea urmaririi penale, un an mai tirziu Sectia Parchetelor Militare inchizind definitiv acest dosar, considerand ca totul a fost un accident. In ziua de 24 decembrie 1989, la ora 07:30 echipajele elicopterelor nr. 82 si 89 apartinind Regimentului 59 Elicoptere- Tuzla, au primit misiunea de cercetarea aeriana si vinatoarea libera, in conditii de interdictie a utilizarii statiei radio, in zona Adamclisi-Ioan Corvin, unde a fost semnalata de radar prezenta unui elicopter neidentificat. La ora 08:05 au decolat în formatie si dupa o patrulare de 30 minute, fara a se constata ceva suspect, pilotii celor 2 elicoptere au luat decizia sa ia inaltime si se intoarca la baza. Dupa ce a trecut deasupra unui deal, echipajul elicopterului nr. 82, a auzit o explozie si a avut senzatia că se trage asupra lui. Incercind imediat sa ia legatura radio cu echipajul elicopterului nr. 89, aflat în spatele dealului, acesta n-a raspuns. In schimb, la sol a aparut un incendiu si apropiindu-se de acel loc s-a putut identifica elicopterul cu nr. 89, care ardea. Echipajul elicopterului nr. 89, era format din: lt.col. Serghei Eftimie – pilot 43 ani; cpt. Enache Mihai – pilot secund, 37 ani; m.m. Deleanu Gheorghe, 38 ani si m.m. Petrea Stefan, 35 ani. Elicopterul a fost doborit de catre o racheta.  KUB lansata asupra sa, de divizion AA de la Medgidia ( ramasitele acesteia fiind depozitate la regimentul 86 de la Fetesti ). Si acest caz a fost considerat de Parchetul Militar un accident, el nefiind anchetat niciodata. Pe 28 decembrie 1989, echipajul aeronavei AN-24 al companiei TAROM compus din Chifor Ioan (38 ani), pilot comandat, Valter Jurcovan (31 de ani), copilot, Moldoveanu Mihai (35 ani), instructor de zbor, Marghidan Elena (35 ani), însoţitoare de bord, Petre Banică (41 ani), insoţitor de bord si Cirstea Gilu (33 ani), mecanic de bord a decolat de la Otopeni, cu destinatia Belgrad. Cursa charter fusese ceruta de noua conducere FSN din nevoia de a aduce din Iugoslavia singe pentru ranitii din revolutie. In avion se mai afla si Ian Henry Perry ( 24 de ani ) fotoreporter la ziarul britanic Sunday Times. De la Belgrad, Perry urma să ia alt avion, pentru Londra. Avea asupra sa casete video filmate timpul Revolutiei în sediul CC, dar si filme realizate în Bucureşti de mai multi corespondenti occidentali. La scurt timp după decolare, la 55 km sud-vest de Bucuresti, avionul  a fost doborat de o racheta AA. Epava avionului a fost gasita in pădurea Malinoasa in apropierea comunei Visina din judetul Dimbovita. Alt elicopter IAR-330 Puma, apartinind regimentului 61 de la Boteni, a fost doborit tot in noaptea de 22/23 decembrie 1989, in timp ce decola de pe aerodrom pentru a transporta munitie destinata parasutistilor de la TVR.  Se presupune ca de catre o racheta SA-3, lansata de divizionul AA care-i asigura protectia. Echipajul a reusit sa scape cu viata. Comandamentul Aviatiei Militare, din ordinul gen. mr. Iosif Rus, a ordonat in 23 decembrie 1989 ca 3 elicoptere, tip IAR 330 –  Puma, de la UM 01901 Boteni, sa bombardeze cu proiectile reactive cimitirul Ghencea, pe motiv ca acesta ar adaposti „trupe de teroristi”.

Anterior, acelasi ordin fusese dat regimentului 57 aviatie, inzestrat cu avioane MIG 23 inarmate cu tunuri si bombe de 250 kg. Pilotii MIG-urilor au constat ca cimitirul e plin de lume si au refuzat sa lanseze bombele in multime, intorcandu-se pe baza din Kogalniceanu. In jurul orelor 10:30 elicopterul IAR 330 nr. 87, cu echipajul format din maior Militar Mircea, capitan Iordache Constantin si maistru militar Tirna Florica, la cateva minute dupa decolare, a luat legatura radio cu Punctul de Coordonare al Comandamentului Aviatiei Militare de unde comandantul aviatiei militare i a transmis personal ordinul care specifica obiectivul asupra caruia trebuia sa actioneze. Obiectivul indicat a fost Cimitirul Militar Ghencea unde trebuia sa execute foc intrucat acolo se gaseau transportoare teroriste ( care s-au dovedit TAB-uri ale unei unitati militare din Focsani, introdusi la ordin in dispozitivul de aparare al sediului Ministerului Apararii Nationale fiind la rindul lor intoxicati ca vor fi atacati de elicoptere de teroristi si au ripostat cu foc de mitraliere).

Categoria de armament indicata a fost PRND ( proiectile reactive nedirijate) cal. 57 mm, din directia nord-est ( conform ordinului primit, dinspre MApN spre cimitir ), inaltimea de intrare la atac a fost 700 m. Dupa prima intrare asupra obiectivului cind a executat foc cu PRND,  pilotului i s-a ordonat sa intre a 2-a oara la atac, din aceeasi directie si aceeasi inaltime. La intrarea pe obiectiv, s-a deschis focul cu munitie de 12,7 mm si 7,62 mm asupra elicopterului, atat din curtea  MApN, cat si din zona cimitirului. Dupa degajare, mecanicul de bord a fost lovit in cap de un glonte de 7,62 mm si a ramas cu infirmitate permamenta. In plus a mai fost avariata instalatia de ungere, rezervoarele de combustibil, rotile de la jamba dreapta si celula elicopterului. Rezolutia din 08.11.1994, emisa de procurorul maior magistrat Gheorghe Oancea in dosarul 867/P/1991 al Sectiei Parchetelor Militare a inchis dosarul pe motiv de „eroare de fapt”.

Autori:Valentin VASILESCU, Simona Ela FICA

 

Ziua TRANSMISIONISTILOR MILITARI  - 14 IULIE

14 iulie 1873 - Prin Decretul 1303/1873 s-a înfiinţat prima subunitate de telegrafie din armata română – secţia de telegrafie din cadrul companiei de minari a batalionului de geniu (1 şef secţie, 15 manipulatori, şefi de ateliere şi 30 de lucrători telegrafişti.
Această dată marchează ziua de naştere a trupelor de transmisiuni şi se sărbătoreşte în fiecare an ca "Ziua transmisioniştilor militari” .
Primul ofiţer telegrafist din armată a fost cpt. Grigore Giosan , comandantul companiei de minari; el este şi întemeietorul primei şcoli de telegrafie militară.

Faximil, Monitorul Oastei nr. 22/1873

•  1874 - În înzestrarea secţiei de telegrafie au intrat primele trăsuri de specialitate , dotate cu aparate telegrafice morse, sârmă şi cablu pentru realizarea circuitelor telegrafice de campanie.

Maiorul C. Poenaru lângă drapelul Batalionului 1 Geniu 1874

•  28 mai 1874 - Se înfiinţează 4 secţii de telegrafie , câte una pentru fiecare companie de geniu compuse identic (un şef secţie, 2 sergenţi manipulatori şi şefi de ateliere, patru caporali manipulatori şi şefi de ateliere şi 26 lucrători telegrafişti).
Cele 4 secţii de telegrafie au fost destinate pentru Diviziile 1,2,3 şi 4 concentrate în toamna anului 1876 în vederea pregătirii pentru un eventual război în Balcani.

Faximil, Monitorul Oastei nr. 15/1874

•  6 aprilie 1877 - A fost declarată oficial mobilizarea armatei . Au fost completate efectivele şi materialele secţiilor de telegrafie acestea având asigurate: 1 ofiţer, 2 sergenţi, 4 caporali, 28 soldaţi, 6 manipulatori, 15 conducători şi câte 2 trăsuri telegrafice de staţiune cu câte 2 – 3 aparate telegrafice morse, 10 – 12 km cablu telegrafic de campanie, 4 – 5 km sârmă cupru şi o trăsură cu 150 pari de telegrafie.

Faximil, Monitorul Oastei nr. 9/1877

Erau în dotare 2 tipuri de trăsuri : trăsuri mari de telegrafie Md. 1873 şi trăsuri mici de telegrafie Md. 1873.

Telegraf de campanie – Desen în creion de SAVA HENŢIA

•  2 mai 1877 - S-a semnat "Convenţia despre primirea şi predarea corespondenţei şi a mesageriilor, de la birourile poştale române, cantonamentele militare poştale ruse şi viceversa, în timpul războiului dintre Rusia şi Turcia”.
•  19 oct. 1877 - Prin Înaltul Decret nr. 1957/1877 , prin întrunirea celor 4 secţii de telegrafie din batalionul de geniu s-a constituit companie de telegrafie din armata română (Cp. 6 Tg.) cu un efectiv de 211 militari , şi ca materiale avea în dotare 8 trăsuri de staţiune, 4 trăsuri cu pari şi una pentru forjă .
Din punct de vedere organizatoric efectivele şi mijloacele se grupau în trei servicii: serviciul de linie, serviciul staţiunilor şi serviciul trenului – ceea ce constituia o noutate.
•  5 dec. 1877 - Compania 6 Telegrafie a fost trecută în subordinea directă a Marelui Cartier General.
•  5 oct. 1878 - Prin Înaltul Decret 2253, compania de telegrafie se desfiinţează, iar cele 4 secţii de telegrafie sunt repartizate celor 4 companii de săpători minari şi telegrafişti din batalionul de geniu.

Faximil, Monitorul Oastei nr. 10/1878

•  31 oct. 1880 - În urma înfiinţării celui de-al doilea batalion de geniu se constituie cele două companii de telegrafie (câte una pentru fiecare batalion de geniu).
•  1 aprilie 1884 - S-a înfiinţat Regimentul 1 Geniu (Înaltul Decret nr. 1070 din 27.03.1884) care avea în organică 4 batalioane de geniu, fiecare cu câte o companie de telegrafie şi C.F., fiecare companie dotată cu: 4 trăsuri de staţiune, 4 trăsuri de bobine cu sârmă, cablu, 2 trăsuri cu pari şi 2 furgoane model 1884.

Trăsură pentru două bobine de cablu	Trăsură de staţiune
Trăsură de bobine	Trăsură de pari (stâlpi)

•  1884 - S-a introdus în dotarea armatei telefonul , fiecare companie de telegrafie şi C.F. având în dotare câte 10 aparate telefonice Siemens.

Telefonul Bell	Telefonul Siemens
Telefonul Gower	Telefonistul postului mobil

•  1885 - S-au mai creat 2 batalioane de geniu, fiecare cu câte o companie de telegrafie şi C.F., numărul total al acestora fiind de 6 companii de telegrafie şi C.F.
•  16 feb. 1886 - În urma reorganizării Regimentului 1 Geniu, compania de telegrafie se separă de căile ferate.

Materiale pentru post şi aparate

•  8 ian. 1887 - S-a înfiinţat cel de al doilea regiment de geniu . Fiecare regiment de geniu avea în organică câte două batalioane mixte de telegrafişti şi săpători minari, câte unul pentru fiecare corp de armată.
•  1887 - S-a înfiinţat "Şcoala săpătorilor şi telegrafiştilor cavaleriei” în cadrul Regimentului 1 Geniu, sub conducerea cpt. C.N. Hîrjeu.

Stâlp de telegraf	Poziţia izolatoarelor pe stâlpi

•  1888 - În armată s-au introdus porumbeii călători şi telegrafia optică cu aparate Mongin (de producţie franceză care foloseau oglinzile concave şi un bec electric pentru proiectorul de semnalizare şi codul morse pentru transmiterea semnalelor).
Subunităţile de telegrafie au fost folosite pentru realizarea liniilor telefonice şi telegrafice la fortificaţiile cetăţii Bucureşti, Capul de Pod de la Cernavodă şi liniile Focşani –Nămoloasa– Galaţi.

Paner pentru transportul porumbeilor	Modul de prindere a mesajelor transmise cu porumbeii
	Heliostatul (pentru telegrafia optică)

•  1895 - Tot la Regimentul 1 Geniu s-a înfiinţat "Şcoala practică pentru lucrări tehnice ale infanteriei” .
• 1896 - Au fost organizate secţii de telegrafie ale trupelor C.F. şi cetate.
• 1887-1898 - Apar primele manuale şi cursuri de specialitate:
-  1887 – Manualul săpătorilor şi telegrafiştilor cavaleriei;
- instrucţiune provizorie – Mr. C.N. Hîrjeu;
-  1890 – Cursul de telegrafie (Mr. C.N. Hîrjeu);
-  1894 – Cursul "Arta militară – Telegrafia” (Mr. C. Mihăilescu);
-  1898 – Comunicaţiuni militare (lt.col. I. Aronovici);
- 1899 – Manualul de telegrafie şi telefonie pentru companiile de telegrafie (cpt. A. Razu).
• 1903 - Prin Decizia Ministerială nr. 134 s-a creat "Reţeaua de corespondenţă prin porumbei călători” având la Bucureşti staţiunea centrală columbofilă şi staţiuni columbofile ( cu ştampilă proprie) în Bucureşti (Regimentul 1 Geniu), Râmnicu-Vâlcea (Regimentul nr. 2 Vâlcea), Craiova (Batalionul de Vânători), Slatina (Regimentul 3 Olt), Focşani (Regimentul 2 Geniu), Galaţi (Regimentul 11 Siret), Tecuci (Regimentul 24 Tecuci).

Staţiune hipomobilă cu două roţi pentru porumbeii călători	Modul de fixare a tubului port-depeşă pe piciorul unui porumbel călător
Staţiune mobilă pentru porumbeii călători montată pe camion	Trăsură volieră
Echipament portativ pentru transportul porumbeilor călători pe câmpul de luptă

• 1903 - S-au adus în România primele mijloace TFF de către Serviciul Maritim Român (S.M.R.) şi au fost instalate pe uscat şi pe nave; ulterior, prin grija Marinei Militare, şi pe Crucişătorul "Elisabeta” şi în porturile Giurgiu, Călăraşi, Cernavodă, iar după 1912 pe monitoarele de pe Dunăre.
• 1906-1908 - S-au cumpărat de la firma "Mixt & Genest” 71 telefoane, 71 bobine cablu 500 m, 71 interceptoare, 142 baterii de rezervă, 17 centrale telefonice pe 12 direcţii (în 1906) şi ulterior (1908) alte 125 telefoane pe 4 direcţii, 365 telefoane simple, 769 km sârmă şi 462 interceptoare.
• 1908 - Au intrat în dotarea armatei primele trei staţii TFF (radio) tip "Telefunken” cu scântei, model K.p.s. (1,5 kW) şi F.K. (1 kW) repartizate Cp. 2 Tg.
• 1 nov. 1909 - Prin Înaltul Decret 2893/24 octombrie 1909 s-a înfiinţat Compania de specialităţi care avea în compunere: o secţie TFF, o secţie proiectare, o secţie automobile şi motociclete, o staţiune centrală columbofilă, o secţie de fotografie militară.

 Ziua SUBMARINULUI MILITAR - 15 IULIE

... Submarinele româneşti

Autor: Ciprian Plăiaşu | 40994 vizualizări

Deşi nu se vorbeşte mai deloc despre acest subiect, marina românească  a luptat în Al Doilea Război Mondial şi cu submarine. Din totalul de 47 de submarine ruseşti prezente în Marea Neagră în timpul celui de-al doilea razboi mondial 27 au picat victime minelor sau atacurilor germane sau româneşti. Iată zece lucruri de ştiut despre submarinele româneşti:

• Marina românească a avut în dotare un total de nouă submarine, opt au luptat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cele mai cunoscute fiind "Delfinul", "Marsuinul" şi "Rechinul".
• Submarinul Delfinul este de producţie italiană şi a fost lansat la apă pe 5 mai 1936. Acesta a avut nouă misiuni de război. În timpul celei de-a cincea (2 – 7 noiembrie 1941), pe când patrula în largul portului Yalta, echipajul a distrus o navă sovietică de transport de 2000 de tone. Alertate, forţele sovietice din zona încearcat să scufunde submarinul. Vânătoarea care a durat 10 ore, a eşuat "Delfinul" reuşind să scape şi să ajungă în Constanţa.
• Cea mai tensionată misiune a fost ultima (25 iunie – 3 iulie 1942), când submarinul a fost reperat patrulând la est de Yalta de escorta unui convoi sovietic. Acesta a fost supus unui atac de peste 240 de încărcături de adâncime, dar echipajul român a reuşit să scape. În următoarea zi este reperat de un avion şi atacat, fiindu-i avariată cârma. Pe două zile este localizat din nou de sovietici şi vânat timp de 13 ore. Deşi reuşeşte să ajungă în portul Constanţa, sfârşitul războiului îl surprinde în reparaţii si este confiscat de sovietici.
• Aceştia îl “returnează” în 1957, mai mult ca carcasă, decât un submarine funcţional. Este reabilitat şi întrebuinţat până în 1970 de Institutul Român de Cercetări Marine Constanţa. In present din el au mai supravieţuit 2 piese: manometrul este în Bucuresti la Muzeul Ferdinand I şi motorul în Constanţa la Muzeul Marinei.
• Submarinele "Rechinul" şi "Marsuinul" cu mult mai performante decât “Delfinul” au fost devenit operaţionale la sfârşitul războiului, în 1944.
• Submarinul Rechinul a fost cel care a făcut cea mai lungă misiune militară a vreunui submarine românesc (15 iunie – 29 iulie 1944) - o misiune de recunoaştere a portului Novorosiysk. De asemenea a ajutat la evacuarea armatelor române şi germane din Peninsula Crimea. A sfârşit ca piese de schimb pentru submarinele sovietice, după 23 august 1944.
• Submarinul "Marsuinul" a devenit operational cu câteva luni înainte de întoarcerea armelor. Însă a fost urmărit de ghinion şi de noroc în acelaşi timp… În singura misiunea avută chiar în prima zi când ai ieşit în larg a fost confundat cu un submarin sovietic de o navă germană şi vânat întreaga zi. A doua zi istoria se repetă, dar cu un avion german de această dată. Submarinul scapă nevătămat şi se îndreaptă spre portul turcesc Zonguldak. Între 14 şi 22 mai e atacat aproape zilnic de navele sovietice pe când încerca intre în portul sovietic Batumi, ba chiar o torpilă trece milimetric pe lângă el. Pe 27 mai ajunge în portul Constanţa şi va fi confiscat de URSS, după 23 august.
• În afară de cele trei submarine menţionate mai sus marina românească a mai avut încă cinci submarinele pitic clasa CB. Dintre acestea numai două au devenit operaţionale şi au efectuat misiuni de recunoştere. Au fost luate după aceea şi folosite de Uniunea Sovietică până în 1945 când au fost demontate pentru piese.
• În anul 1985 la şantierul naval din Nizi Novgorod, Uniunea Sovietică începe construcţia unui submarin din clasa Kilo, unul dintre cele mai silenţioase şi greu de reperat submarine din lume. Acesta urma să devină succesorul primului submarin românesc, fiind numit “Delfinul”II. Oficialităţile comuniste româneşti plătesc în jur de 60 de milioane de dolari pentru acest submarin, al doilea din lume din punct de vedere al performanţelor în acel moment şi este livrat în 1986.
• După Revoluţie până în 1996 submarinul “Delfinul” II participă la diferite exerciţii internaţionale. În urma unui astfel de test avioane americane specializate nu au putut depista submarinul scufundat, spre surprinderea comisiei americane. Din 1996 "Delfinul" II este în conservare, deoarece acumulatorii motorului sunt epuizaţi, iar înlocuirea lor costă în jur 20 de milioane dolari.

Ziua FORTELOR AERIENE "SFANTUL ILIE " - 20 IULIE

Tag Archives: fortele aeriene romane

IAR-95: Ce ar fi putut insemna pentru Romania

by: George GMT

Posted in: Air Forces, Armata Romana

Sau Visul unei nopti de iarna, in varianta RoMilitary

Despre IAR-95 s-au scris multe, bune si rele, adevaruri si minciuni, insa ce ar fi insemnat cu adevarat acest avion pentru tara noastra? Ar fi fost viabil? Care ar fi fost atitudinea clasei politice fata de acest program? Tuturor acestor intrebari voi incerca sa le raspund in randurile urmatoare.

Sa presupunem ca printr-o minune tovarasul Ceausescu s-ar fi inteles cu tovarasii chinezi, ar fi facut o copie dupa o copie de motor de MiG-21 si avionul IAR-95 ar fi zburat. Pentru inceput sa punem pe hartie datele tehnice, pentru a vedea performanta acestui avion:
Read more »

8 ianuarie 2014

Articolul de seara – Gripen E pe cai mari…

by: George GMT

Guvernul Suediei a aprobat cererea Fortelor Aeriene Suedeze de a achizitiona 60 de aparate Gripen E, in vederea modernizarii capacitatii de aparare a tarii. Astfel, pana in acest moment Saab se poata baza pe 82 de comenzi ferme pentru noul Gripen E/F.
Confirmarea oficiala a venit ieri, pe 17 ianuarie, iar primul avion va fi livrat Aviatiei Suedeze in anul 2018.
De mentionat ca in luna august guvernul suedez discuta despre o achizitie de avioane Gripen E/F  intre minimum 40 de bucati si maximum 60, si asa cum se vede suedezii au ales maximul. Toate aparatele Gripen E vor avea in dotare radare AESA Selex Galileo Raven ES-05 si au deja integrate rachetele Meteor si IRIS-T.
In acest moment Suedia are in dotare peste 130 de avioane Gripen A/B si C/D. Trebuie amintit aici ca am avut si noi o oferta pentru Gripen, dar…

Sursa: Flightglobal

 GeorgeGMT

18 ianuarie 2013|

Editorial – Mai are Romania aviatie de vanatoare?!

by: George GMT

Posted in: Air Forces, Aviatie-RoAF, Editoriale

Raspunsul la aceasta intrebare este categoric NU!
Nu poti sa mai pretinzi ca politician ca noi avem aviatie de vanatoare, cand operezi o mana de avioane vechi si restrictionate la zbor! Nu se poate compara un pilot care zboara sub 50 de ore pe an, desi majoritatea zboara cu mult sub 50 de ore, pe un avion vechi si destul de obosit, cu un pilot care zboara constant 180-220 de ore pe an, intr-un avion nou si performant. Nu-i totuna sa faci politie aeriana, sa zbori in linie dreapta dupa Boeing-uri si Airbus-uri, cu lupta reala, cu manevrele extreme cerute in caz de conflict!

Pentru a pretinde ca ai aviatie militara de vanatoare si nu Politie Aeriana, ar trebui sa detinem un numar suficient de avioane pentru acoperirea aeriana a intregului teritoriu national, suficiente avioane pentru acoperirea trupelor de la sol. Numarul cerut pentru o astfel de situatie?! Mult peste 48 de bucati, iar despre cele 12 F-16 la mana a treia ce sa mai vorbim…
Astfel ca politicienii nostri ar trebui sa aibe curajul sa declare public, ceea ce stie oricum toata lumea: Romania nu mai are aviatie militara de lupta, nu mai are nici piloti de vanatoare capabili sa lupte de la egal la egal cu oponentii lor cu 180/an…Cat or fi ai nostri de buni, si in mod sigur sunt foarte buni, regula este foarte simpla: nu zbori…nu existi! Simulatorul, sau zborurile de cateva ore pe an, nu pot nici forma, nici mentine un pilot militar la nivelul cerut de performanta. Ca doar nu or fi toti ailalti psihopati, de zboara 180h/an, iar noi am descoperit super-pilotul, care zboara 15 ore, da este la fel de bun!
Bineinteles ca pentru politie aeriana nu-i problema, dar pentru lupta aeriana cu piloti si avioane adevarate?!
In continuare suntem mintiti si ni se induce ideea ca Romania are inca o aviatie de vanatoare, doar ca aceasta este un pic redusa, un pic incapacitata, un pic din toata alea..Realitatea este insa ca nu mai avem o structura care sa poata fi numita, la modul operativ, aviatie de vanatoare.
RoMilitary a scris inca de anul trecut despre dezastrul din aviatia de lupta, vis-à-vis de numarul de piloti si numarul de ore de zbor:

Situatia deplorabila a Aviatie de Vantoare romanesti!   , si nu am fost singurii.
Povesti de aerodrom – Solutia Chineza

De curand pe Digi24 a aparut un interviu preluat si de colegii de la Infomondo, care si ei au exact aceeasi parere ca noi: Romania nu mai are aviatie de vanatoare, iar vina apartine in primul rand politicienilor romani, care si acum ne mint declarand ca de fapt avem, iar odata cu achizitia celor 12 avioane F-16 din Portugalia, ne vom pune cat de cat pe picioare.

“Aviaţia militară e pe cale să nu mai poată asigura securitatea spaţiului aerian al României

Într-un interviu acordat Digi24 de către Şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, general-locotenent dr. Fănică Cârnu, acesta arăta situaţia dezestruoasă în care se află aviaţia militară. Pe scurt, avioanele MIG 21 Lancer nu mai fac faţă misiunilor de zbor, iar piloţii români zboară din ce în ce mai puţin, din cauza lipsei banilor din bugetul MApN.
Concret, Cârnu a declarat:
“Faptul că nu mai putem să asigurăm o resursă suficient de mare pentru pregătirea standardizată a personalului navigant conduce la efecte de demotivare a piloţilor şi impune din partea echipei de management din Forţele Aeriene luarea unor măsuri care conduc către scăderea complexităţii misiunilor.”
“S-a ajuns la situaţia în care doar piloţii care execută serviciul de luptă în Poliţia aeriană şi sunt operativi permanent pot să zboare aproximativ 50 de ore de zbor pe pilot, iar restul, ceilalţi piloţi, zboară un număr de ore foarte mic, doar pentru menţinerea motivării lor.” a precizat şeful SMFA.”

 Infomondo Militar

 Ziua PRESEI MILITARE - 23 IULIE
   La 23 iulie 1859 aparea primul mar al saptamanalului "OBSERVATORUL MILTAR "

Ziua  RADIOLOCATIEI  25 IULIE

RADIOLOCATIA din armata Romaniei aniverseaza, azi, 56 de ani ai existentei sale

Prin ordinul ministrului Apararii Nationale din 25 iulie 1955 au fost infiintate TRUPELE DE RADIOLOCATIE 

  Inainte de a intra in cateva detalii, notez pentru ploiesteni si prahoveni ca, pana in anii 2000 au existat in municipiul nostru si imprejurimi o mare unitate de radiolocatie (cu unitati dispuse in aproximativ jumatate din teritoriul national), o scoala de aplicatie a armei (unde isi perfectionau pregatirea cadrele, rezervistii, salariatii civili si militarii voluntari din toate structurile de radiolocatie ale armatei romane) si mai multe unitati ale Fortelor Aeriene Romane, dotate cu radare (radiolocatoare). In perioada 1998-2003, toate structurile de radiolocatie existente in Prahova au fost desfiintate, urmare a procesului de reforma al Ministerului Apararii , trecandu-se la forme de organizare similare armatelor din tarile NATO.

Poti dispune de arme terestre de elita, de nave maritime si fluviale de lupta cu performante mondiale, de tancuri ultramoderne etc., insa daca acestea sunt distruse de aeronavele inamicului, teritoriul tarii este ca si cucerit de agresor. Iata de ce radiolocatia este de importanta strategica .
Pe intelesul tuturor, radiolocatoristii de pe radare – care sunt adevarate uzine electronice mobile, cu antene imense, sunt asemenea unor cercetasi de pe vremuri, denumiti iscoade, in actiune zi de zi si nopte de noapte, 24 de ore din 24, pentru descoperirea si identificare oportuna a tuturor aeronavelor de deasupra teritoriului national si de dincolo de frontierele tarii.
Prezenta in spatiul aerian a zepelinelor, inainte de razboiul intai mondial, si mai tarziu a avioanelor, a determinat necesitatea existentei in domeniul militar a monitorizarii spatiului aerian in scopul localizarii aeronavelor din zbor, pentru distrugerea celor cu intentii agresive. Asa au aparut structuri de panda si observari aeriene, dotate cu proiectoare de peste 100 de cm diametru (imi amintesc in copilarie cum fasciculele lor se intersectau deasupra orasului, dandu-mi un sentiment de fascinatie, dar si de teama, nestiind atunci ca scopul acestora era militar), aparatura optica si acustica clasica.
Ca urmare a dezvoltarii radiotehnicii si electronicii, in deceniul 3 al secolului al XX-lea s-au pus bazele construirii primului radar modern, urmasul telemobiloscopului (inventat de germani in 1904).
Dupa razboiul doi mondial, organizarea existenta a constituit tranzitia de la panda aeriana, bazata pe vaz si auz, la decizia de infiintare (la 25 iulie 1955) a Trupelor Radiotehnice (RADIOLOCATIA de azi), organizate pe subunitati (dispuse la 15-30 de km de localitati importante), avand in dotare 2-4 radare, cu misiunea de descoperire prin radiolocatie a aeronavelor si transmiterea datelor despre acestea prin radio si radio-releu la esaloanele superioare. Ulterior, acestea au devenit batalioane si companii radiotehnice, subordonate brigazilor-infiintate in 1966 (una la Ploiesti si cealalta la Timisoara). Brigazile radiotehnice, care aveau punctele de conducere comune cu cele ale diviziilor a.a. (va amintiti de unitatea de langa stadionul Ilie Oana), aveau in subordine 26-32 de unitati radiotehnice (batalioane si companii), dispuse la distante si intervale de 60 la 120 de km .
Tehnica, de provenienta ex-sovietica, a fost completata in 1978, cu radare perfectionate din Polonia. Tot in acesti anii a inceput procesul de implementare a automatizarii brigazilor, initial cu aparatura din import apoi si cu tehnica de calcul indigena, iar in 1985 s-a produs radarul START 1 .
La 25 iulie 1990, pentru prima data, “ZIUA RADIOLOCATIEI” s-a aniversat oficial (35 de ani de la atestarea infiintarii Trupelor Radiotehnice ca arma moderna din armata romana).
In Ploiesti si Prahova, sunt mii de cadre in rezerva (pentru ca marile unitati si unitati de specialitate nu mai exista) care au facut cinste armei si armatei.
Dar in radiolocatie nu au profesat numai cadre si militari voluntari, ci si personal civil. In acest context , doresc sa-mi exprim recunostinta pentru sutele de salariati civili care au lucrat in punctele de comanda ale brigazilor, zi de zi si noapte de noapte, in conditii de mare efort fizic, psihic si intelectual, indeplinindu-si cu constiinciozitate misiunile si sarcinile primite, de mare raspundere. Din nefericire, statutul de munca grea nu a fost reflectat pe deplin de actele normative in vigoare, astfel ca aceasta categorie, unica in tara, nu se poate bucura de o pensie pe masura activitatii desfasurate in armata (multi au fost disponibilizati fara posibilitati de angajare).
In sinteza , asa se prezinta la aniversare numai o mica parte a “radiolocatiei” , extrem de vasta, complexa si de importanta vitala pentru armata romana , precum si un scurt istoric al existentei sale in Ploiesti si Prahova, atat inainte de 1989, cat si dupa.
Am o mare multumire ca am reusit sa aduc la cunostinta ploiestenilor si prahovenilor unele date privind existenta radiolocatiei, arma noua, moderna si vitala pentru armata romana, precum si pentru “linistea aeriana” a Romaniei.
Totodata, indraznesc sa aduc un omagiu si recunostinta celor care au servit, cu competenta si daruire, arma noastra in judetul Prahova.
General de brigada (r) 
MALAESCU CONSTANTIN

Ziua ARHIVELOR MILITARE - 26 IULIE

La 26 iulie 1920 in temeiul Ordinului nr. 4 alMarelui SAta Major .a luat nastere Depozitul de Arhiva al Sectiei 6 Iatorie din Marele Stat Major


In luna lui CUPTOR – IULIE  membri de sindicat ai filialei SCMD Slobozia   isi serbeaza ziua de nastere  : AXINTE MARIAN , BRATU TUDOREL ,ENACHE GHEORGHE , NASTASE ION , RADU GHEORGHE , STANCIU MARIAN   .   Le dorim multa sanatate si indeplinirea tuturor dorintelor alaturi de cei dragi.

       Un sincer si calduros LA MULTI ANI !