Ce conţinea formidabilul tratat încheiat de Mihai Viteazul cu
Rudolf al II-lea, la Mănăstirea Dealu, care-l face pe
voievodul valah „eliberator de popoare”
Domnitorul Ţării Româneşti Mihai Viteazul a ştiut, în momente-cheie ale istoriei, să atragă de partea sa forţe importante din Europa pentru a izbândi în lupta antiotomană.
... Un astfel de moment s-a consumat la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgovişte, acolo unde Mihai Viteazul a încheiat cu Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană un tratat mai mult decât avantajos, care îl pune într-o lumină de eliberator de popoare pe voievodul nostru. În ianuarie 1598, la Târgovişte este deschisă o reprezentanţă diplomatică a Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană. Scopul acesteia este reluarea legăturilor cu imperiul şi cu „Liga Sfântă”, dar şi sporirea prestigiului european al domnitorului valah.
Eveniment fastuos La 9 iunie, la Mănăstirea Dealu au loc tratativele şi semnarea tratatului de închinare dintre Mihai Viteazul şi împăratul Rudolf al II-lea. Cele două delegaţii au o reprenzentanţă la nivel înalt. Din partea valahă au participat: Eftimie, mitropolit şi arhiepiscop al Târgoviştei, vornicul Dumitru, banul Mihalcea, clucerul Radu, logofătul Teodosie, vistiernicul şi postelnicul Andronic, spătarul Neagro, sftenici şi slujitori, iar din partea imperială: Ştefan Szuhay, epscop de Vaţ, prefectul Cămării ungare in Pojon, Nicolae, Istvanfi Kissaszonfalva, locţiitor al palatinului Ungariei şi căpitan al oraşului Sopron, sfetnici, legaţi şi comisari cu depline puteri.
Emisarul împăratului Rudolf al II-lea, Eric Lassota, a expediat acestuia, încă de la 11 iunie, un raport în care sublinia poziţia voievodului valah împotriva Sublimeni Porţi Domnitorul Ţării Româneşti Mihai Viteazul a ştiut, în momente-cheie ale istoriei, să atragă de partea sa forţe importante din Europa pentru a izbândi în lupta antiotomană.
.. Un astfel de moment s-a consumat la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgovişte, acolo unde Mihai Viteazul a încheiat cu Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană un tratat mai mult decât avantajos, care îl pune într-o lumină de eliberator de popoare pe voievodul nostru. În ianuarie 1598, la Târgovişte este deschisă o reprezentanţă diplomatică a Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană. Scopul acesteia este reluarea legăturilor cu imperiul şi cu „Liga Sfântă”, dar şi sporirea prestigiului european al domnitorului valah. Eveniment fastuos La 9 iunie, la Mănăstirea Dealu au loc tratativele şi semnarea tratatului de închinare dintre Mihai Viteazul şi împăratul Rudolf al II-lea.
Cele două delegaţii au o reprenzentanţă la nivel înalt. Din partea valahă au participat: Eftimie, mitropolit şi arhiepiscop al Târgoviştei, vornicul Dumitru, banul Mihalcea, clucerul Radu, logofătul Teodosie, vistiernicul şi postelnicul Andronic, spătarul Neagro, sftenici şi slujitori, iar din partea imperială: Ştefan Szuhay, epscop de Vaţ, prefectul Cămării ungare in Pojon, Nicolae, Istvanfi Kissaszonfalva, locţiitor al palatinului Ungariei şi căpitan al oraşului Sopron, sfetnici, legaţi şi comisari cu depline puteri. Tratatul, de o deosebită importanţă, mai ales pentru Mihai, prevedea:
„Ţara Românească zace de peste 100 de ani sub jugul turcesc şi este supusă unei grele şerbii, noi îngreţoşaţi de această lungă şerbie (...) am hotărât (...) să trecem şi să ne supunem şi noi şi provincia noastră sub ocrotirea (...) şi sub suzeranitatea sa (a înpăratului Rudolf al II-lea n.n.) şi să cerem ajutorul şi ocrotirea majestăţii sale imperiale (...) şi după ce ne-am înţeles asupra formei jurământului (...) noi ne vom strădui din toate puterile ca în orice prilej să îndepărtăm pe turci şi pe alţi duşmani, din Transilvania, Ţara Românescă şi din părţile Ungariei (...) pentru ca să putem da acest ajutor (...) majestatea sa ne-a dat nouă şi prea înaltului său fiu Ţara Românească, cu toate veniturile şi cu hotarele sale, ca să obţinem şi o stăpânim pe vecie (...) fără să fim datori să plătim vreun tribut sau vreo dare (...) cât priveşte religia, majestatea sa dă încredinţare slobodei ţineri a legii noastre”.
Foto: Rudolf al II-lea
„Este un tratat formidabil, prin care Mihai Viteazul încerca să îl determine pe Rudolf al II-lea să recunoscă drepturile lui asupra Transilvaniei şi Ţării Româneşti şi ereditatea ca domnior al Ţării Româneşti şi descendenţa fiilor săi. Cerea, de asemenea, ca o parte dintre bisericile din Transilvania să treacă în subordinea Mitropoliei Ţării Româneşti de la Târgovişte”, spune George Coandă, istoric şi jurnalist.
Emisarul împăratului Rudolf al II-lea, Eric Lassota, a expediat acestuia, încă de la 11 iunie, un raport în care sublinia poziţia voievodului valah împotriva Sublimei Porţi. „Documentul este unul de excepţie, proiectând asupra marelui voievod o lumină de erou eliberator de popoare, dar, în acelaşi timp, aşează Târgoviştea într-o importantă poziţie de placă turnantă în politica europeană”, adaugă Coandă Mihai Viteazul, având aceste tratat la mână, reia ostiităţile împotriva Porţii otomane. Lansează o ofensivă transdunăreană, îi înfrânge pe turci la Cladova şi la Vidin, înaintând până în Stara Planina (Munţii Balcani). Mihai Viteazul a mai încheiat un tratat la Târgovişte, un an mai târziu, cu trimişii lui Andrei Bathory, în 1599, prin care acceptă să fie inclusă pacea cu otomanii, pentru a câştiga timpul necesar în vederea finalizării pregătirilor pentru a neutraliza ostilităţile Porţii.
Citeste mai mult: adev.ro/nqhfdq
Rudolf al II-lea, la Mănăstirea Dealu, care-l face pe
voievodul valah „eliberator de popoare”
Domnitorul Ţării Româneşti Mihai Viteazul a ştiut, în momente-cheie ale istoriei, să atragă de partea sa forţe importante din Europa pentru a izbândi în lupta antiotomană.
... Un astfel de moment s-a consumat la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgovişte, acolo unde Mihai Viteazul a încheiat cu Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană un tratat mai mult decât avantajos, care îl pune într-o lumină de eliberator de popoare pe voievodul nostru. În ianuarie 1598, la Târgovişte este deschisă o reprezentanţă diplomatică a Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană. Scopul acesteia este reluarea legăturilor cu imperiul şi cu „Liga Sfântă”, dar şi sporirea prestigiului european al domnitorului valah.
Eveniment fastuos La 9 iunie, la Mănăstirea Dealu au loc tratativele şi semnarea tratatului de închinare dintre Mihai Viteazul şi împăratul Rudolf al II-lea. Cele două delegaţii au o reprenzentanţă la nivel înalt. Din partea valahă au participat: Eftimie, mitropolit şi arhiepiscop al Târgoviştei, vornicul Dumitru, banul Mihalcea, clucerul Radu, logofătul Teodosie, vistiernicul şi postelnicul Andronic, spătarul Neagro, sftenici şi slujitori, iar din partea imperială: Ştefan Szuhay, epscop de Vaţ, prefectul Cămării ungare in Pojon, Nicolae, Istvanfi Kissaszonfalva, locţiitor al palatinului Ungariei şi căpitan al oraşului Sopron, sfetnici, legaţi şi comisari cu depline puteri.
Emisarul împăratului Rudolf al II-lea, Eric Lassota, a expediat acestuia, încă de la 11 iunie, un raport în care sublinia poziţia voievodului valah împotriva Sublimeni Porţi Domnitorul Ţării Româneşti Mihai Viteazul a ştiut, în momente-cheie ale istoriei, să atragă de partea sa forţe importante din Europa pentru a izbândi în lupta antiotomană.
.. Un astfel de moment s-a consumat la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgovişte, acolo unde Mihai Viteazul a încheiat cu Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană un tratat mai mult decât avantajos, care îl pune într-o lumină de eliberator de popoare pe voievodul nostru. În ianuarie 1598, la Târgovişte este deschisă o reprezentanţă diplomatică a Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană. Scopul acesteia este reluarea legăturilor cu imperiul şi cu „Liga Sfântă”, dar şi sporirea prestigiului european al domnitorului valah. Eveniment fastuos La 9 iunie, la Mănăstirea Dealu au loc tratativele şi semnarea tratatului de închinare dintre Mihai Viteazul şi împăratul Rudolf al II-lea.
Cele două delegaţii au o reprenzentanţă la nivel înalt. Din partea valahă au participat: Eftimie, mitropolit şi arhiepiscop al Târgoviştei, vornicul Dumitru, banul Mihalcea, clucerul Radu, logofătul Teodosie, vistiernicul şi postelnicul Andronic, spătarul Neagro, sftenici şi slujitori, iar din partea imperială: Ştefan Szuhay, epscop de Vaţ, prefectul Cămării ungare in Pojon, Nicolae, Istvanfi Kissaszonfalva, locţiitor al palatinului Ungariei şi căpitan al oraşului Sopron, sfetnici, legaţi şi comisari cu depline puteri. Tratatul, de o deosebită importanţă, mai ales pentru Mihai, prevedea:
„Ţara Românească zace de peste 100 de ani sub jugul turcesc şi este supusă unei grele şerbii, noi îngreţoşaţi de această lungă şerbie (...) am hotărât (...) să trecem şi să ne supunem şi noi şi provincia noastră sub ocrotirea (...) şi sub suzeranitatea sa (a înpăratului Rudolf al II-lea n.n.) şi să cerem ajutorul şi ocrotirea majestăţii sale imperiale (...) şi după ce ne-am înţeles asupra formei jurământului (...) noi ne vom strădui din toate puterile ca în orice prilej să îndepărtăm pe turci şi pe alţi duşmani, din Transilvania, Ţara Românescă şi din părţile Ungariei (...) pentru ca să putem da acest ajutor (...) majestatea sa ne-a dat nouă şi prea înaltului său fiu Ţara Românească, cu toate veniturile şi cu hotarele sale, ca să obţinem şi o stăpânim pe vecie (...) fără să fim datori să plătim vreun tribut sau vreo dare (...) cât priveşte religia, majestatea sa dă încredinţare slobodei ţineri a legii noastre”.
Foto: Rudolf al II-lea
„Este un tratat formidabil, prin care Mihai Viteazul încerca să îl determine pe Rudolf al II-lea să recunoscă drepturile lui asupra Transilvaniei şi Ţării Româneşti şi ereditatea ca domnior al Ţării Româneşti şi descendenţa fiilor săi. Cerea, de asemenea, ca o parte dintre bisericile din Transilvania să treacă în subordinea Mitropoliei Ţării Româneşti de la Târgovişte”, spune George Coandă, istoric şi jurnalist.
Emisarul împăratului Rudolf al II-lea, Eric Lassota, a expediat acestuia, încă de la 11 iunie, un raport în care sublinia poziţia voievodului valah împotriva Sublimei Porţi. „Documentul este unul de excepţie, proiectând asupra marelui voievod o lumină de erou eliberator de popoare, dar, în acelaşi timp, aşează Târgoviştea într-o importantă poziţie de placă turnantă în politica europeană”, adaugă Coandă Mihai Viteazul, având aceste tratat la mână, reia ostiităţile împotriva Porţii otomane. Lansează o ofensivă transdunăreană, îi înfrânge pe turci la Cladova şi la Vidin, înaintând până în Stara Planina (Munţii Balcani). Mihai Viteazul a mai încheiat un tratat la Târgovişte, un an mai târziu, cu trimişii lui Andrei Bathory, în 1599, prin care acceptă să fie inclusă pacea cu otomanii, pentru a câştiga timpul necesar în vederea finalizării pregătirilor pentru a neutraliza ostilităţile Porţii.
Citeste mai mult: adev.ro/nqhfdq