Izvorul Tamaduirii
Izvorul Tamaduirii - praznic inchinat Maicii Domnului
In fiecare an, in prima vineri dupa Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Izvorul Tamaduirii.
Este un praznic inchinat Maicii Domnului, menit sa arate rolul
Fecioarei Maria in lucrarea mantuirii oamenilor. Numele de Izvorul
Tamaduirii aminteste de o serie de minuni savarsite la un izvor aflat in
apropierea Constantinopolului.
Potrivit traditiei, Leon cel Mare, cu
putin timp inainte de a ajunge imparat, se plimba printr-o padure din
apropierea Constantinopolului. Intalneste un batran orb care ii cere
sa-i dea apa si sa-l duca in cetate. Leon va cauta in apropiere un
izvor, dar nu va gasi.
La un moment dat, a auzit-o pe Maica
Domnului spunandu-i: "Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este
aproape! Patrunde, Leone, mai adanc in aceasta padure si luand cu
mainile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui
cei intunecati". Leon va face ascultare si astfel, va gasi un izvor din
care ii va da orbului sa bea. Ii va spala fata cu aceasta apa, iar
orbul va incepe sa vada.
Dupa ce a ajuns imparat, Leon a
construit langa acel izvor o biserica. Mai tarziu, imparatul Justinian
(527-565), care suferea de o boala grea, s-a vindecat dupa ce a baut apa
din acest izvor. Ca semn de multumire a construit o biserica si mai
mare. Aceasta biserica a fost distrusa de turci in anul 1453.
De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite rani si suferinte.
Credinciosii care merg la Istanbul
(numele nou al vechii cetati a Constantinopolului), se pot inchina in
biserica Izvorului Tamaduirii. Actuala constructie este din secolul al
XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al
V-lea unde exista pana astazi izvorul cu apa tamaduitoare din trecut.
De Izvorul Tamaduirii, se sfintesc apele
Crestinii ortodocsi vin in aceasta zi la
biserica pentru a lua parte la slujba de sfintire a apei, cunoscuta si
sub numele de Aghiasma Mica.
In vorbirea populara, aghiasmei i se mai
spune si aiasma. Cuvantul aiasma vine de la iazma. In DEX, cuvantul
iazma, iezme, cu sensul de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", este
indicat ca si in DLR cu etimologie necunoscuta.
Se cere o explicatie in legatura cu sensul cuvantului iasma-iazma, de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", contrar sensului originar de "apa sfintita". Explicatia este urmatoarea.
Dupa ce preotul a sfintit apa, ii stropeste pe credinciosi in timp ce se canta troparul: "Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau". Astfel, s-a retinut in popor ca scopul urmarit prin aiasma este de a alunga "aratarea urata si rea", adica duhul cel rau.
Izvoare tamaduitoare la noi in tara
Se cere o explicatie in legatura cu sensul cuvantului iasma-iazma, de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", contrar sensului originar de "apa sfintita". Explicatia este urmatoarea.
Dupa ce preotul a sfintit apa, ii stropeste pe credinciosi in timp ce se canta troparul: "Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau". Astfel, s-a retinut in popor ca scopul urmarit prin aiasma este de a alunga "aratarea urata si rea", adica duhul cel rau.
Izvoare tamaduitoare la noi in tara
Manastirea Ghighiu
este cunoscuta nu doar prin icoana facatoare de minuni a Maicii
Domnului, adusa aici in anul 1958, ci si prin izvorul ei tamaduitor.
La Manastirea Dervent, pe locul unde Sfantul Apostol Andrei a facut o minune, exista un alt izvor cu apa vindecatoare.
Un alt loc in care putem gasi izvor cu
apa vindecatoare este Manastirea Horaicioara. Pelerini din toata tara
vin la cele trei manastiri sa primeasca apa de la aceste izvoare
minunate.
Izvorul Tamaduirii - Traditii si credinte populare
In aceasta zi, in unele zone ale tarii,
tinerii adolescenti fac legamantul juvenil. Acest legamant se facea, cu
sau fara martori, in casa, in gradini sau in jurul unui copac inflorit.
Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care faceau
juramantul respectiv: pronuntarea cu voce tare a juramantului, schimbul
colacului si al altor obiecte cu valoare simbolica, de obicei o oala sau
o strachina din lut, insotite intotdeauna de o lumanare aprinsa,
imbratisarea frateasca, ospatarea cu alimente rituale si dansul.
Profesorul Ion Ghinoiu mentioneaza ca in
unele zone etnografice, ceremonia se repeta anual, la aceeasi data,
pana la intrarea in joc a fetelor insuratite si baietilor infartatiti.
Persoanele legate, veri, varute, surate, frati de cruce etc., se
intalneau anual sau, dupa casatorie, la Rusalii.
Dupa incheierea solemna a legamantului, copii si apoi oameni maturi isi
spuneau pana la moarte surata, vere, fartate, verisoara si se comportau
unul fata de altul ca adevarati frati si surori: se sfatuiau in cele
mai intime si grele probleme ivite in viata, isi impartaseau tainele, nu
se casatoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fartatului, se ajutau
si se aparau reciproc pana la sacrificiul suprem.