O acuzatie extrem de grava a fost lansata impotriva presedintelui Romaniei. Este vorba de un tun financiar imobiliar dintre cele mai mari, al carui cuantum se plaseaza intre 15 si 18 miliarde de euro. Acesti bani ar fi fost practic sustrasi, in mod fraudulos, cu contributia majora a domnului Klaus Iohannis. Profesorul Radu Golban, cel care ii cere azi socoteala presedintelui, nu este un personaj oarecare. El e cetatean german de origine romana, este doctor in Drept si autor a numeroase carti de succes si lucrari de specialitate. Intrucat nu este “un penal”, cred ca este de datoria celui acuzat sa raspunda.
Aceasta dezvaluire cutremuratoare poate fi, in esenta, sintetizata astfel: in calitate de presedinte al Forumului Democrat al Germanilor din Romania, dar si de primar al Sibiului, domnul Klaus Iohannis a initiat un proces, judecat tot la Sibiu, prin organizatia pe care a condus-o. A cerut ca aceasta sa fie recunoscuta drept succesoare a Grupului Etnic German, scos in afara legii pentru crime de razboi la capatul celui celei de-a doua conflagratii mondiale si ale carei proprietati au fost confiscate de statul roman, conform deciziei aliatilor, printr-un decret semnat de Regele Mihai. Aceste proprietati, in general imobiliare, reprezentau nu numai imobile care au apartinut Grupului Etnic German, ci si imobile confiscate, in mod abuziv si criminal, de la evreii prigoniti si exterminati de nazisti. O judecatorie din Sibiu a consacrat aceasta faradelege prin incalcarea acordului de Armistitiu. Dupa care, cativa ani mai tarziu, la insistentele doamnei Angela Merkel si ale lui Klaus Iohannis, in 2014, Forumul Democratic al Germanilor din Romania a intrat in posesia acestui urias fond patrimonial, extras din avutia publica. Domnul Klaus Iohannis, cu putin timp inainte sa devina presedinte, a fost decorat cu Crucea de Fier, cea mai inalta distinctie a statului german. Si, din acel moment, institutiile statului roman platesc chirie Forumului German pentru utilizarea respectivelor imobile, evaluate de catre Ministerul Finantelor la o valoare plasata intre 15 si 18 miliarde de euro.
Aceasta fiind istoria pe scurt, astfel cum este ea relatata de dr. Golban, ne asteptam, fireste, ca presedintele Klaus Iohannis sa dea un raspuns. Pana atunci, imi permit sa ofer eu insumi cateva detalii.
La sfarsitul anului 2014, eram alaturi de Klaus Iohannis in campania sa electorala, fiind unul dintre cei mai activi promotori ai departamentului sau de comunicare publica. De altfel, mi-am adus o contributie majora in elaborarea intregii strategii. Spre surprinderea mea, in ceea ce priveste comunicarea in mediul electronic, domnul Klaus Iohannis mi-a spus ca de acest domeniu nu se va ocupa partidul, ci cu totul si cu totul altcineva. Ca sa fiu sincer, am crezut ca exista un grup specializat la Sibiu responsabil cu aceasta sarcina. Zilele trecute, in urma unei dezvaluiri detaliate, argumentate si probate facuta in presa, am descoperit cu uimire ca serviciul de comunicare publica in spatiul electronic a fost asigurat de un departament SRI. Extrem de grav. Inca un motiv ca domnul Klaus Iohannis sa dea explicatii. Ca de altfel si domnul Hellvig, care ar trebui sa infirme sau sa confirme aceasta dezvaluire. Si iata ce a urmat.
Cu circa doua luni inainte de alegerile prezidentiale, pe blogul profesorului Radu Golban, au aparut primele informatii privind uriasul tun imobiliar tras de Klaus Iohannis impotriva statului roman. Nu numai ca nu l-am crezut pe Radu Golban. Nu numai ca nu m-am aplecat suficient de atent asupra dovezilor prezentate de acesta. Dar, mai mult decat atat, m-am si certat cu el, riscand sa pun astfel capat unei prietenii trainice. Pe care, de altfel, amandoi am si suspendat-o o vreme, fiind pe baricade diferite si traind fiecare, o perioada, cu adevarul lui.
Iata insa ca, astazi, dr. Golban revine in forta cu argumente noi, detaliate si temeinice la care domnul Klaus Iohannis, de asta data in pozitia de presedinte al Romaniei, refuza cu obstinatie sa raspunda. Acest refuz este extrem de suspect si se poate afirma, fara a exagera, ca e pur si simplu scandalos. De aceea am decis ca, la randul meu, sa ii solicit lui Klaus Iohannis un raspuns.
Merit atata lucru pentru ajutorul substantial si total dezinteresat pe care i l-am dat in campania electorala. Merit atat lucru pentru buna-credinta pe care am dovedit-o in raporturile cu el.
Dar important nu este daca eu merit sau nu un raspuns. Merita un raspuns etnicii germani care cred ca sunt de buna-credinta si nu s-ar putea simti confortabil stiind ca au dobandit proprietati ale unei organizatii criminale, declarata, in plan international si national, ca atare, si ca o parte dintre acestea au apartinut evreilor deposedati de bunuri si ucisi cu sange rece. Merita un raspuns cetatenii Romaniei care trebuie sa stie ca au pierdut, in urma demersurilor presedintelui Klaus Iohannis, un fond urias imobiliar pentru care, din 2014, platesc chirie. Merita un raspuns si aliatii nostri euroatlantici care au fost inselati prin calcarea in picioare a acordului de Armistitiu.
Vedeti dumneavoastra, domnule presedinte Klaus Iohannis, se intampla uneori ca tacerea sa nu fie de aur. Ci de tinichea. Aveti cuvantul!
Un comentariu de Sorin Rosca Stanescu, jurnalist
