ÎNŢELEGEREA SOVIETO-GERMANĂ PENTRU DEZMEMBRAREA UNOR STATE DIN CENTRUL ŞI SUD-ESTUL EUROPEI (1990)

Inbox

• Sandu Tudor
  

  Oct 28 at 10:12 PM

  
  

  
  

  
  

  -ESTUL EUROPEI (1990)

   Că a existat o astfel de înțelegere, este foarte probabil să fie adevărat. Ea a funcționat până la momentul la care premisele s-au schimbat și Statele Unite au fost interesate ca NATO să ajungă pe Prut și în Statele Baltice. 2004 este anul de cotutiră care a pus capăt proiectului în forma de mai jos. Proiectul este evident blocat, iar Ungaria, care nu a mai făcut nimic cu ”mânuțele” ei după bătălia de la Mohacs, ci doar cu sprijinul Austriei, până la Primul război mondial, și cu cel al Germaniei și Italiei, în perioada interbelică, stă iar în așteptare. De această dată, așteptarea s-ar putea să fie cam lungă. ”Calul” pe care a pariat, Rusia, este încă preferatul Germaniei, dar Unchiul Sam îl vrea cu bodniță și lanțuri.

  Acest pact demonstrează că am făcut alegerea bună - SUA - și că cei care clamau necesitatea unor relații bune și amicale cu Rusia, erau plătiți în ruble. Astfel de relații nu pot fi decât în mintea unor bonavi mintali neinternați, sau ai unor trădători de neam, Rusia nu este ”capabilă” de astfel de realții.

   

   

  ÎNŢELEGEREA SOVIETO-GERMANĂ PENTRU DEZMEMBRAREA UNOR STATE DIN CENTRUL ŞI SUD-ESTUL EUROPEI (1990)

   

   

  În ianuarie 1994, în revista britanică Intelligence Digest, care se distribuie pe bază de abonament, fiind căutată de cititorii din mediile serviciilor speciale deoarece cuprinde numeroase informaţii confidenţiale, a fost publicat un articol semnat de către redactorul şef, Joseph de Courey. Materialul se referă la un acord secret încheiat în septembrie 1990 între Uniunea Sovietică şi Germania, în urma unor tratative purtate la Geneva. Cele două părţi au abordat problemele sferelor de influenţă în centrul şi estul Europei. Redactorul şef al revistei spunea că veridicitatea informaţiilor i-a fost confirmată şi dintr-o altă sursă, neaşteptată, care a dat gir informaţiilor iniţiale.Astfel, în septembrie 1990, la Geneva, germanii şi sovieticii au căzut de acord asupra următoarelor: Uniunea Sovietică nu se va opune dezmembrării Cehoslovaciei. Republica Cehă va deveni parte a sferei de influenţă economică a Germaniei, cu scopul posibil de încorporare politică a Cehiei în următorii 12-15 ani în Germania. Germania va compensa Rusia pentru daunele economice suferite prin pierderea influenţei în Europa de Est. Ungariei i se va permite urmărirea scopului ei de a-şi recâştiga teritoriile pierdute după primul război mondial prin Tratatul de la Trianon, în faţa României, Ucrainei, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei. Germania va spori ajutorul economic acordat Ungariei, pentru a o face mai atractivă decât vecinii ei. Uniunea Sovietică nu va ridica obiecţii la divizarea Iugoslaviei şi va accepta intrarea Croaţiei şi Sloveniei în sfera economică germană de interese. Uniunea Sovietică era rugată să accepte unirea Ucrainei Transcarpatice cu Ungaria, dacă naţionaliştii ucraineni ar desfăşura activităţi „distructive”. În afară de compensaţia economică pentru pierderile suferite, Germania se angaja să „nu fie activă” în chestiuni privind Ucraina şi statele baltice şi să nu le considere parte a sferei de influenţă economică a Germaniei. Prăbuşirea lui Mihail Gorbaciov şi a Uniunii Sovietice, urmată de schimbarea modului de promovare a propriilor interese de către Federaţia Rusă, a grăbit procesul de extindere a Uniunii Europene şi a modificat proiectele germanoruse privitoare la centrul şi estul Europei. Noile proiecte apărute au fost elaborate pornindu-se de la premisa unificării europene şi a extinderii sale către estul bogat în resurse de energie, materii prime şi pieţe de desfacere care să alimenteze uriaşa economie europeană, mai ales pe cea a Germaniei. Înţelegerile germano-sovietice din anul 1990, chiar dacă au fost trecute în conservare, se aseamănă izbitor cu Pactul Molotov- Ribbentrop. Deosebirea este doar de imagine. Clasa politică internaţională şi mass-media au condamnat în mod repetat şi vehement Pactul Molotov-Ribbentrop, ca şi dezmembrările Cehoslovaciei, României şi Iugoslaviei, din anii 1939-1941. În schimb, înţelegerile din 1990, dezmembrarea Cehoslovaciei şi a Iugoslaviei, ca şi încercările evidente de acelaşi fel din România, nu au fost combătute, ci, din contră, sunt privite pozitiv şi încurajate de forţe nevăzute. Proiectele şi acţiunile politice sunt mult asemănătoare, pe alocuri identice, dar poziţia comunităţii internaţionale faţă de ele este nu numai diferită, ci uneori opusă. Acest lucru ne face să constatăm identitatea dintre politicile duse de Hitler şi Stalin în anii 1939-1940, şi cele promovate în anii 1989-1990, de Kohl (acum Merkel) şi Gorbaciov, conducătorii regimurilor „democratice” din Germania şi Uniunea Sovietică. Pentru unii, aceste concluzii par dureroase. Este doar o percepţie datorată imensei manipulări a opiniei publice de pretutindeni, preocupare care înghite energii colosale şi reprezintă a doua mare cheltuială de resurse, după cursa înarmărilor. Când lumea va înţelege aceste realităţi, regimul politic „democratic” se va putea reforma şi, eventual, îşi va putea prelungi existenţa. După deceniile care au trecut de la înţelegerile germano-ruse, e timpul să examinăm cu seninătate aceste concluzii.