Criza din MAI: O ZI FARA POLITIE, perspectiva unui serviciu politienesc eficient
Dupa cum se pare, momentele de criza din MAI sunt oportunitati pentru a ne fura din nou caciula si a face din sefi incompetenti ,,eroi” cu buzunare pline. Nimic mai mult. Predictibilitatea carierei politistului este un factor definitoriu al calitatii prestatiei profesionale.
Cu cateva luni de zile in urma scriam pe blog despre cloca institutionalizata la MAI de politicieni in ultimii 10-15 ani – https://sorintroteablog.wordpress.com/2019/02/18/gradul-functia-si-calitatea-de-militar-bataia-de-joc-a-politicienilor-sinecuristi/ . La prima vedere nu pare a avea legatura cu esecurile Politiei Romane, printre care si tragedia de la Caracal, dar cauza principala deriva din organizare pe principii de eficienta si competenta, incalcate flagrant de politicienii care si-au impus incompetentii in functii cheie si acolitii in sinecuri politienesti.
Organigramele politienesti se raporteaza la teritoriu, populatie si volum de activitate infractionala, ori in suma indicatorilor de personal ai IGPR si MAI intra si lucratorii din structurile suport, specialisti in domenii care nu au legatura cu autoritatea statului. In aceste conditii, volumul de munca politieneasca raportat la personal si competenta teritoriala este fals, o parte insemnata, adica cea ,,repartizata” celor din structurile suport, fiind incarcatura tot pentru operativ. Iata ca e simplu de inteles de ce la dispecerate lucreaza doar un politist pe tura de 24 de ora, de ce patrulele pedestre, desi auto ar fi mai eficiente, sunt unice dupa orele 16 pe raza mai multor comune, etc. Dar, ineficienta purtatorilor de uniforma din structurile suport, arhicunoscuta de operativ, este bine recompensata de conducatorii institutiilor din MAI si IGPR in detrimentul celor ce fac munca de politie cu adevarat. Stiu si cei din operativ cum se acorda sporul pentru lucrari de exceptie, cum sefii profesionali se impun in actiuni puerile pe timp de noapte sau in zile libere, ca sa nu spun de participari la diverse activitati la sediul laboratoarelor de medicina legala, precum si alte ,,smenuri” birocratice care aduc sporuri si umfla salariile de sefi total nejustificat. Artificiile birocratice pentru majorarea artificiala a salariilor este cunoscuta de la cel mai tanar agent operativ pana la varful MAI, dar compromisul a devenit regula in acest minister. Exista vreun sef din MAI care ar avea curajul sa verifice si sa identifice beneficiarii ,,artificiilor” salariale, din structuri suport sau chiar sefi ai structurilor operative, si care sa dispuna reglementarea acestora astfel incat recompensele financiare sa ajunga la cei ce executa efectiv misiuni operative in mod real? Complicat de spus si greu de gasit pentru ca ar afecta ,,pilele si relatiile” propriilor sefi sau ale politicienilor cu influenta in minister. Aceleasi ,,simptome” se manifesta si in celelalte arme ale MAI, jandarmi, pompieri, etc. A se vedea spre exemplu care sunt cadrele de pompieri ce isi primesc sporuri din grupele operative. Ar fi interesant…
Cum promovarea sefilor se face tot prin artificii legale, a se vedea institutia imputernicirii de la sef de birou la sefi de arma, nu vad cine ar fi interesat sa scoata la suprafata ,,jegul” de sub pres. In ultimii ani, aceasta chichita, prevazuta de legislatia specifica resursei umane, a fost folosita ca solutie pentru a fi promovati imcompetenti si ignoranti, astfel incat statutul politistului nu are nicio relevanta in ceea ce priveste stabilitatea pe functie, principiu care genereaza independenta de politic a politistului. Cu timp in urma, in lipsa acestei gaselnite, politrucii cu grade din varful MAI uzau de controale tematice si de fond pentru a inlatura un profesionist in scopul eliberarii functiei pentru vreun acolit ignorant sau/si incompetent. Dar impotriva acestora exista posibilitatea accesarii instantei de judecata competenta, iar repunerile pe functie au fost nenumarate. Are rost sa mai specific faptul ca imputernicirile aduc salarii si pensii mai mari, motiv pentru care sentimentul datoriei fata de cel ce ,,rezolva” imputernicirea este mai pregnant decat simtul datoriei profesionale?
Pana si profesionistii, si mai sunt multi in MAI si IGPR, au atins starea de lehamite si de neputinta, stiind ca o eventuala organizare de concurs cu castigator dinainte cunoscut le-ar lua pana si speranta de a se intampla o minune care sa aduca competenta in procedura de ocupare a functiilor de conducere, dat fiind faptul ca acei castigatori prognozati pe alte criterii vor fi beneficiari ai prevederilor statutului politistului. Astfel de proceduri, imputerniciri sau concursuri fictive, aduc incompetenta in procesul decizional si consecintele sunt cele pe care le vedem mediatizate in ultimele zile.
Cu siguranta subzista intrebarea, normala dealtfel, ce ar fi de facut?
Pe cat de simplu, pe atat de complicat. Simplu de spus, complicat de realizat, dar nu ca procedura, ci ca echipa ministeriala care sa isi asume masuri radicale. Poate ca ,,Jandarmeria rurala” in sprijinul politistilor de la posturile comunale ar fi o parte de solutie, mai ales pe linia cunoasterii populatiei.
Exemplificativ, ipotetic, faceti un exercitiu de imagine si acceptati ideea ca Romania poate functiona un minut, o ora, o zi, fara politie. Adica o reorganizare din temelii care sa desfiinteze IGPR si sa infiinteze Politia Nationala, cu chesturi si comisariate in care sa fie acceptati doar politistii cu profil moral si profesional recunoscut, cu conducere acordata prin mandat unui lider informal actualmente, dar cunoscut pentru competenta sa si cu structuri suport formate din personal contractual/functionari publici. O astfel de reorganizare poate da contextul unei selectii de personal fara ca incompetentii si ignorantii sa mai fie protejati de statutul politistului. Prin etapizare, prognoza si identificare personal, legiferare si aplicare nou cadru normativ, o astfel de solutie este posibila si poate fi un restart al calitatii de politist, daca este insotita de o scolarizare in care sa se puna accent pe calitate si nu pe cantitate, iar recrutarea din sursa externa sa fie aplicabila specialistilor din structurile suport si rareori, doar justificat prin asumare, politistilor din operativ.
Pana la urma, tot ministerul poate fi reformat doar prin reorganizare din temelii, analizand si apreciind corect parametrii serviciului public dat in competenta MAI. Dar cine isi asuma o astfel de nebunie organizatorica, incepand cu interpretarea corecta a datelor primite despre oamenii ce urmeaza a fi evaluati pentru viitorul noilor instutitii. Capacitati si capabilitati exista, dar lideri si politicieni abilitati prin lege sa isi asume nu am putut identifica inca. Care dintre ei are verticalitatea sa actioneze ,,chirurgical” in increngatura de amantlacuri, rubedenii sau prietenii din actualul MAI? Ce este foarte sigur e faptul ca in fiecare inspectorat de politie liderii informali, oameni verticali si profesionisti, sunt cunoscuti de catre marea parte a colegilor.
Un nou statut, o lege de organizare si functionare noua, cu oameni profesionisti, existenti deja in sistem dar nevalorificati, este solutia reala si eficienta. Un serviciu politienesc in care verificarile profesionale si sportive sa fie definitorii pentru cariera politistului din operativ. Pentru cei ce nu au abilitatile necesare sa fi confirmat vocatia profesionala sau nu au calitatea umana necesara, exista optiuni in viata civila, oricum lipsita de forta de munca. In rest, alocutiunile si promisiunile politicienilor nu vor schimba nimic, iar ,,haiduciile” celor ce isi aroga aura de indispensabili sunt lipsite de continut.
Ca sa fie realizabil dezideratul, o eventuala noua organizare a unei noi structuri politienesti presupune implicarea activa a profesionistilor si dozarea corecta a resursei umane pentru acoperirea eficienta a competentelor legale.
Poate ca ar fi la fel de eficient ca procurorii sa fie tot functionari publici, nu magistrati, iar o reorganizare judicioasa ar fi necesara si in randul acestora. Statutul de functionar public, aparator, avocat al statului ar fi de natura sa aduca plusvaloare cooperarii cu structurile politienesti.
Cu cateva luni de zile in urma scriam pe blog despre cloca institutionalizata la MAI de politicieni in ultimii 10-15 ani – https://sorintroteablog.wordpress.com/2019/02/18/gradul-functia-si-calitatea-de-militar-bataia-de-joc-a-politicienilor-sinecuristi/ . La prima vedere nu pare a avea legatura cu esecurile Politiei Romane, printre care si tragedia de la Caracal, dar cauza principala deriva din organizare pe principii de eficienta si competenta, incalcate flagrant de politicienii care si-au impus incompetentii in functii cheie si acolitii in sinecuri politienesti.
Organigramele politienesti se raporteaza la teritoriu, populatie si volum de activitate infractionala, ori in suma indicatorilor de personal ai IGPR si MAI intra si lucratorii din structurile suport, specialisti in domenii care nu au legatura cu autoritatea statului. In aceste conditii, volumul de munca politieneasca raportat la personal si competenta teritoriala este fals, o parte insemnata, adica cea ,,repartizata” celor din structurile suport, fiind incarcatura tot pentru operativ. Iata ca e simplu de inteles de ce la dispecerate lucreaza doar un politist pe tura de 24 de ora, de ce patrulele pedestre, desi auto ar fi mai eficiente, sunt unice dupa orele 16 pe raza mai multor comune, etc. Dar, ineficienta purtatorilor de uniforma din structurile suport, arhicunoscuta de operativ, este bine recompensata de conducatorii institutiilor din MAI si IGPR in detrimentul celor ce fac munca de politie cu adevarat. Stiu si cei din operativ cum se acorda sporul pentru lucrari de exceptie, cum sefii profesionali se impun in actiuni puerile pe timp de noapte sau in zile libere, ca sa nu spun de participari la diverse activitati la sediul laboratoarelor de medicina legala, precum si alte ,,smenuri” birocratice care aduc sporuri si umfla salariile de sefi total nejustificat. Artificiile birocratice pentru majorarea artificiala a salariilor este cunoscuta de la cel mai tanar agent operativ pana la varful MAI, dar compromisul a devenit regula in acest minister. Exista vreun sef din MAI care ar avea curajul sa verifice si sa identifice beneficiarii ,,artificiilor” salariale, din structuri suport sau chiar sefi ai structurilor operative, si care sa dispuna reglementarea acestora astfel incat recompensele financiare sa ajunga la cei ce executa efectiv misiuni operative in mod real? Complicat de spus si greu de gasit pentru ca ar afecta ,,pilele si relatiile” propriilor sefi sau ale politicienilor cu influenta in minister. Aceleasi ,,simptome” se manifesta si in celelalte arme ale MAI, jandarmi, pompieri, etc. A se vedea spre exemplu care sunt cadrele de pompieri ce isi primesc sporuri din grupele operative. Ar fi interesant…
Cum promovarea sefilor se face tot prin artificii legale, a se vedea institutia imputernicirii de la sef de birou la sefi de arma, nu vad cine ar fi interesat sa scoata la suprafata ,,jegul” de sub pres. In ultimii ani, aceasta chichita, prevazuta de legislatia specifica resursei umane, a fost folosita ca solutie pentru a fi promovati imcompetenti si ignoranti, astfel incat statutul politistului nu are nicio relevanta in ceea ce priveste stabilitatea pe functie, principiu care genereaza independenta de politic a politistului. Cu timp in urma, in lipsa acestei gaselnite, politrucii cu grade din varful MAI uzau de controale tematice si de fond pentru a inlatura un profesionist in scopul eliberarii functiei pentru vreun acolit ignorant sau/si incompetent. Dar impotriva acestora exista posibilitatea accesarii instantei de judecata competenta, iar repunerile pe functie au fost nenumarate. Are rost sa mai specific faptul ca imputernicirile aduc salarii si pensii mai mari, motiv pentru care sentimentul datoriei fata de cel ce ,,rezolva” imputernicirea este mai pregnant decat simtul datoriei profesionale?
Pana si profesionistii, si mai sunt multi in MAI si IGPR, au atins starea de lehamite si de neputinta, stiind ca o eventuala organizare de concurs cu castigator dinainte cunoscut le-ar lua pana si speranta de a se intampla o minune care sa aduca competenta in procedura de ocupare a functiilor de conducere, dat fiind faptul ca acei castigatori prognozati pe alte criterii vor fi beneficiari ai prevederilor statutului politistului. Astfel de proceduri, imputerniciri sau concursuri fictive, aduc incompetenta in procesul decizional si consecintele sunt cele pe care le vedem mediatizate in ultimele zile.
Cu siguranta subzista intrebarea, normala dealtfel, ce ar fi de facut?
Pe cat de simplu, pe atat de complicat. Simplu de spus, complicat de realizat, dar nu ca procedura, ci ca echipa ministeriala care sa isi asume masuri radicale. Poate ca ,,Jandarmeria rurala” in sprijinul politistilor de la posturile comunale ar fi o parte de solutie, mai ales pe linia cunoasterii populatiei.
Exemplificativ, ipotetic, faceti un exercitiu de imagine si acceptati ideea ca Romania poate functiona un minut, o ora, o zi, fara politie. Adica o reorganizare din temelii care sa desfiinteze IGPR si sa infiinteze Politia Nationala, cu chesturi si comisariate in care sa fie acceptati doar politistii cu profil moral si profesional recunoscut, cu conducere acordata prin mandat unui lider informal actualmente, dar cunoscut pentru competenta sa si cu structuri suport formate din personal contractual/functionari publici. O astfel de reorganizare poate da contextul unei selectii de personal fara ca incompetentii si ignorantii sa mai fie protejati de statutul politistului. Prin etapizare, prognoza si identificare personal, legiferare si aplicare nou cadru normativ, o astfel de solutie este posibila si poate fi un restart al calitatii de politist, daca este insotita de o scolarizare in care sa se puna accent pe calitate si nu pe cantitate, iar recrutarea din sursa externa sa fie aplicabila specialistilor din structurile suport si rareori, doar justificat prin asumare, politistilor din operativ.
Pana la urma, tot ministerul poate fi reformat doar prin reorganizare din temelii, analizand si apreciind corect parametrii serviciului public dat in competenta MAI. Dar cine isi asuma o astfel de nebunie organizatorica, incepand cu interpretarea corecta a datelor primite despre oamenii ce urmeaza a fi evaluati pentru viitorul noilor instutitii. Capacitati si capabilitati exista, dar lideri si politicieni abilitati prin lege sa isi asume nu am putut identifica inca. Care dintre ei are verticalitatea sa actioneze ,,chirurgical” in increngatura de amantlacuri, rubedenii sau prietenii din actualul MAI? Ce este foarte sigur e faptul ca in fiecare inspectorat de politie liderii informali, oameni verticali si profesionisti, sunt cunoscuti de catre marea parte a colegilor.
Un nou statut, o lege de organizare si functionare noua, cu oameni profesionisti, existenti deja in sistem dar nevalorificati, este solutia reala si eficienta. Un serviciu politienesc in care verificarile profesionale si sportive sa fie definitorii pentru cariera politistului din operativ. Pentru cei ce nu au abilitatile necesare sa fi confirmat vocatia profesionala sau nu au calitatea umana necesara, exista optiuni in viata civila, oricum lipsita de forta de munca. In rest, alocutiunile si promisiunile politicienilor nu vor schimba nimic, iar ,,haiduciile” celor ce isi aroga aura de indispensabili sunt lipsite de continut.
Ca sa fie realizabil dezideratul, o eventuala noua organizare a unei noi structuri politienesti presupune implicarea activa a profesionistilor si dozarea corecta a resursei umane pentru acoperirea eficienta a competentelor legale.
Poate ca ar fi la fel de eficient ca procurorii sa fie tot functionari publici, nu magistrati, iar o reorganizare judicioasa ar fi necesara si in randul acestora. Statutul de functionar public, aparator, avocat al statului ar fi de natura sa aduca plusvaloare cooperarii cu structurile politienesti.