Treceți la conținutul principal

 DEZVALUIRI: Gabriel Oprea a predat in 89 sediul FSN-ului celor care au preluat puterea



" Un varf al scaderii prestantei si autoritatii institutiei militare, al josniciei, marsaviei si parvenitismului in ceea ce priveste avansarile unor cadre in rezerva, al acordarii unor grade de carnaval, a fost atins in timpul mandatului de ministru al Apararii Nationale al lui Gabriel Oprea.

   Fost absolvent al scolii militare, specialitate intendenta, repartizat la o directie centrala ca sef de serviciu, avea gradul de locotenent major in decembrie 1989.

   Impreuna cu doi colegi, in decembrie 1989 a predat sediul FSN-ului viitorilor oameni politici de varf (acesta a constituit inceputul).

   Pe plan profesional nu s-a omorat cu treaba. Serviciul era incadrat cu contabili civili si subofiteri foarte valorosi, care derulau activitatea in conditii bune (Prin natura activitatii se asigura echiparea cadrelor militare care incadrau Marele Stat Major si directiile centrale. Si, de aici, o portita spre relatii, exploatata cu abilitate).

   Ocupatia de baza a viitorului om politic ajuns ministrul Apararii Nationale era tabara militara de pe litoral a carui functie de sef o ocupa in perioada mai-octombrie a fiecarui an.
    In ceea ce priveste avansarile in rezerva, acestea aveau la baza cateva criterii stabilite prin statut:
    - necesarul de functii, grade si specialitati militare prevazut in statele de organizare la razboi;
    - functiile, pe grade, care nu erau incadrate cu cadre militare in rezerva din efectivul existent, disponibil;
    - participarea la cursuri, convocari de mobilizare, pe durata limitata, absolvite de catre cei propozabili a fi avansati;
    - cereri ale centrelor militare privind incadrarea unor functii din statele de organizare la razboi.

    In conditiile reducerii severe a efectivelor armatei la pace, a desfiintarii unui numar mare de unitati - si, implicit, a reducerii sarcinilor de mobilizare, numarul functiilor disponibile neincadrate la razboi nu putea sa depaseasca numarul cadrelor militaare disponibilizate si trecute in rezerva.

     Si, cu toate acestea, un individ ajuns ministru, trecut in rezerva cu grad de capitan, aavansat in rezerva, activat, avansat, iar trecut in rezerva, ajuns la gradul de general cu patru stele 'de justitie, profesor universitar doctor', uns cu toate alifiile la scoala poltroneriilor politice, si-a recompensat camarazii de partid sau de alianta politica din care facea parte cu grade militare de carnaval.

    Nimic mai josnic, mai murdar si mai degradant pentru institutia militara.

     Au fost avansati astfel cateva mii de indivizi fara pregatire militara, fara autoritate, care nu au avut niciun fel de responsabilitate pe linia militara toata viata lor, singurul merit fiind ca erau oamenii partidului la putere si puteau fi folositori in atingerea scopurilor urmarite."

  - fragment din cartea regretatului col. dr. Alexandru Manafu - "Simboluri ale devenirii romanesti. Liceul Militar 'Nicolae Filipescu' de la Manastirea Dealu", Targoviste 2012, pag. 154-155
        

Postări populare de pe acest blog

GLORIE EROILOR NEAMULUI ROMANESC. In data de 29 MAI 2014 de INALTAREA DOMNULUI sarbatorim ZIUA EROILOR.

Mormantul Ostasului Necunoscut Mareste imaginea. Mormantul Ostasului Necunoscut este un simbol unic al recunostintei nationale si al cinstirii pe care poporul roman o datoreaza celor care si-au dat viata pentru apararea, libertatea si demnitatea tarii noastre. In luptele mondiale de la inceputul secolului trecut, Romania a pierdut aproape un milion de soldati si oameni de rand. Pe langa cimitirele si monumentele ridicate in orasele si satele tarii, in anul 1923, in Parcul Carol I, din Bucuresti, a fost inaugurat "Mormantul Ostasului Necunoscut". Acest lucru se datoreaza mai ales Societatii "Mormintele Eroilor Cazuti in Razboi", infiintata in 1919 si transformata ulterior, in anul 1927, in Societatea "Cultul Eroilor". Mormantul Ostasului Necunoscut In anul 1923, la indemnul Societatii Eroilor, s-a luat decizia ca jertfa tuturor eroilor necunoscuti sa fie simbolizata de un monument special: &quo
Soţia lui Iohannis avea baza de date cu copii de vânzare 27 Aug 2014 Carmen Lăzurcă - Iohannis a fost profesoară la Şcoala specială din Sibiu Liberalul Klaus Iohannis, candidat la Preşedinţie, este acuzat că împreună cu soţia sa, Carmen, a intermediat în anii '90 înfierea unor copii unui cuplu canadian despre a căror soartă nu se mai ştie nimic de 14 ani, bănuindu-se că ar fi fost traficaţi pentru organe. Înaintea intermedierii adopţiilor, soţii Iohannis aveau o radiografie completă a situaţiei copiilor cu probleme din judeţ ce puteau fi folosiţi ca marfă. Şi aceasta pentru că el, Klaus, era inspector şcolar, iar ea, Carmen, profesoară de engleză la Şcoala Specială din Sibiu. Dar liantul în această afacere era soţia lui Iohannis, cea care i-a adus pe canadieni să vadă copii, profesoară de engleză şi aspirantă la statutul de Primă Doamnă. Tânăra profesoară Carmen Lăzurcă s-a angajat la Şcoala Specială din Sibiu deoarece  nu primise repartiţie în oraşul Sibiu. Tânar

Poezia este geniala : LECTIE DE ISTORIE.

LECTIE DE ISTORIE" de Nicolae Dragusin Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram Că sunt Om, că am o tară si o Limbă si un Neam Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri motii mei Că din ei răsare pâinea si prin mine trăiesc ei Valuri tulburi de uitare peste mortii mei se-asează Limba nu ne mai e limbă, tara nu mai este trează Azi ne-nvată imbecilii intereselor perfide Cum să ne uităm eroii si să venerăm partide Cum să cântărim istoria si s-o vindem pe bucăti Cum să facem Mall-uri, vile, scotând piatra din cetăti Pe Vlad Tepes cum să-l facem personaj de film de groază Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează Ne învată idiotii că Bălcescu a fost las Si că Decebal batrânul a fost un sinucigas Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii Nesimtiti cât să-si permită a ne ponegri eroii? Niste dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate Si ni le aruncă-n fată ca pe legi adevărate Bieti defăimători de stirpe, lacomi si periculosi Ce-am fi noi fără istor