Treceți la conținutul principal



SĂ NU UITĂM ISTORIA NEAMULUI NOSTRU. 



Enigmele istoriei. Masacrul de la Bălţi, Katyn-ul României


Unul dintre cele mai cutremurătoare episoade ale celui de-Al Doilea Război Mondial s-a petrecut la marginea oraşului Bălţi, din Basarabia.
Zona mlăştinoasă din lunca râului Răut a devenit mormânt pentru mii de soldaţi români. Deocamdată, nimeni nu a organizat vreo campanie sistematică de săpături pentru a identifica proporţiile crimelor din Bălţi, aşa că ele pot fi doar estimate. În timp ce unii istorici avansează cifra de 10.000 de victime, un călugăr, iehomonahul Nicodim Şchiopu, estimează că militari sovieticii din trupele N.K.V.D. au lichidat peste 50.000 de prizonieri. Ceea ce este cert este faptul că masacrul din Bălţi poate fi comparat cu cel de la Katyn.
În pădurea de pe vechiul teritoriu al Poloniei, sovieticii au împuşcat şi au îngropat circa 14.000-15.000 de prizonieri în anul 1940. Vreme de cinci decenii, sovieticii au negat faptul că ar fi fost implicaţi în masacrul de la Katyn, aruncând vina pe germani. Apoi, au fost nevoiţi să recunoască implicarea lor în acest masacru şi să îşi ceară scuze. Acest lucru nu s-a putut întâmpla în Basarabia, în condiţiile în care Republica Moldova a fost condusă până recent de către comuniştii lui Vladimir Voronin, iar Transnistria este, practic, feuda unui regim promoscovit corupt, care rezistă sprijinit de trupele ruseşti, a notat revista „Art-Emis”, sub semnătura cunoscutului istoric Claudiu Pădureanu. În anul 1944, după 23 august, ca urmare a ordinului Regelui Mihai prin care, se interzicea militarilor români să opună rezistenţă armatei sovietice, aceasta a luat un mare număr de prizonieri. Mărturiile celor care au luptat pe Frontul de Est arată că mulţi dintre prizonieri erau lichidaţi, pur şi simplu, cu un glonţ în ceafă. Însă unii au fost concentraţi în lagăre. Unul dintre cele mai mari lagăre a fost înfiinţat în oraşul Bălţi, în mlaştina de lângă râul Răut. În total, au fost adunaţi 50.000 de soldaţi. Peste 40.000 de soldaţi erau români, apoi mai erau circa 5.000 de militari germani, 2.000 maghiari (unii fiind români înregimentaţi cu forţa în armata ungară după Diktatul de la Viena), precum şi prizonieri proveniţi dintre cehii, slovacii ori croaţii înrolaţi ca voluntari în trupele germane.
Fântâna albă
Mulţi dintre prizonieri au murit din cauza foametei, a condiţiilor precare de igienă şi a lipsei de medicamente. Alţii au fost deportaţi şi au pierit în lagăre din Siberia ori din Kazahstan. Cei care au rămas, în vara anului 1944, au fost duşi în mlaştină şi puşi să sape nişte şanţuri lungi, apoi au fost împuşcaţi şi înmormântaţi de soldaţii N.K.V.D., precursorul K.G.B. Au fost, totuşi, şi prizonieri care au scăpat. „Am reuşit să fug, îmbrăcat într-o cămaşă zdrenţuită. Kilometri întregi, m-am târât prin mlaştină, zgâriat de mărăcini şi pişcat de insecte şi de lipitori. După două zile, în care am crezut că o să mor de foame, am dat peste o casă. O femeie mi-a dat o haină, am luat o sapă pe umăr şi m-am îndreptat spre linia frontului. Îi salutam pe ruşi şi ei mă lăsau în pace, pentru că credeau că merg la sapă. Am reuşit, noaptea, să trec din nou în liniile noastre”, povesteşte Iacob Herman.

Vreme de o jumătate de secol, despre masacrul din Bălţi nu a vorbit nimeni. Sau cei câţiva care au vorbit au ajuns în Gulag. După căderea comunismului, rudele celor ucişi au făcut primele demersuri pentru a regăsi rămăşiţele pământeşti ale celor dispăruţi. Astfel, în anii 1991 şi 1992, a început o adevărată campanie de arheologie contemporană. Oamenii s-au îngrozit de cantitatea imensă de oase găsite. Craniile şi oasele au fost adunate într-o piramidă imensă, care a fost acoperită cu un strat de pământ. În vârful piramidei, a fost construită o troiţă, care a fost sfinţită de episcopul de atunci din Bălţi, P.S. Petru. Cum despre masacrul din Bălţi oamenii începeau să vorbească tot mai mult, P.S. Petru, actualul mitropolit ortodox român al Basarabiei, a fost alungat de cazaci înarmaţi din reşedinţa arhierească, iar peste dosarul masacrului din Bălţi a început să se aşeze praful uitării. 
Sursa:EUROŞTIRI.EU
Dragii mei!
Cunosc bine aceste locuri,  сăci or.Bălţi este locul unde m-am născut. Căte ceva mi-a povestit bunica cum, copii fiind, se furişau spre prizionierii care săpau şanţuri prin stufării şi le aruncau de ale gurii, iar o vecină de a buneilor a ascuns în podul casei 2 prizionieri români Cineva însa a trădat şi au fost împuşcaţi si prizionierii dar şi pe toţi ai casei în care au fost ascunşi Mare durere a neamului.  
Înţeleg ca zeci de ani s-a tăcut sub regimul bolşevic , dar mă intreb:de ce nu întreprindem măcar acum ceva. 
E foarte durut să citeşti: Deocamdată, nimeni nu a organizat vreo campanie sistematică de săpături pentru a identifica proporţiile crimelor din Bălţi.
 Sunt sigură că multi români nu ştiu in care ţărână  stau osemintele  fraţilor , buneilor , străbuneilor căzuţi în al II-lea Război Mondial ... Pentru ei, cei căzuţi  care au vrut să scape de ghiara bolşevică  încă durează războiul.  Mult s-ar cuveni să  smulgem buruenele de pe acele locuri şi să simtă şi osemintele lor căldura mormântului sfinţit, de aceea vin cu o propunere:
să scriem o scrisoare colectivă  a membrilor de pe site si nu numai cu semnături către guvernul Romaniei să se facă sepăturile  de identificare . Sincer să recunosc , mare speranţe in rezolvarea acestei probleme nu o pun pe seama Guvernului Moldovei .
Ce ziceti?

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Domnule Albu.!Multumesc pentru atitudine 
 Haideti să fim mai optimisti 
 Acum nu mai locuiesc la Bălti dar in altă localitate din centrul republicii-Lozova si uite că in preajma acestui sat este o mică localitate numită Micleuşeniunde graţie guvernului Romaniei si a patriotilor basarabeni avem un asemenea cimitir unde in fiecare an vin rudele celor care au fost găsiti in groapa comună  Iată căteva imagin din acest cimitir la care si noi cu elevii liceului ,,Mitropolit Nestor Vornicescu"ne facem datoria de patrioţi ai neamului 
Aici nu mai cresc buruene, aici creşte dragostea de NEAM si Ţară...
Am citit cu  multă durere în suflet acest material și  nu se poate ca să nu ne amintim de încă o rană ai neamului - masacrul din Lunca Prutului.
 În noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, circa 600 de ţărani, bărbaţi tineri şi adulţi, între care şi două femei şi doi copii, din mai multe sate din raioanele Herţa şi Noua Suliţă (Coteni, Buda, Boian, Ostriţa Herţei, Horecea Mănăstirii, Horecea Urbană, Plaiul Cosminului, Ceahor, Corovia, Mahala ) au încercat să treacă Prutul îngheţat, prin nămeţi şi pe un viscol năprasnic, pentru a ajunge în România.
 La câteva sute de metri de graniţă, pe malul Prutului, au dat de o sârmă. Au crezut că au ajuns în România şi au strigat ''ura!'', de bucurie. În  scurt timp, sovieticii au pornit mitralierele care i-au omorât pe majoritatea dintre ei. Masacrul a durat câteva ore. Pentru toţi cei morţi au fost săpate gropi comune, cu localnici din zonele învecinate.  În iulie 1941 a fost descoperită numai una dintre cele trei gropi comune cu 107 cadavre, celelalte două fiind luate de viiturile Prutului.
 Un număr de 57 de români au reuşit totuşi să scape de gloanţele sovieticilor, din noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, şi au ajuns în România. Alţi 44 au fost arestaţi şi acuzaţi că ar fi fost membri ai unei organizaţii contrarevoluţionare. 12 dintre ei au fost condamnaţi la moarte, în 14 aprilie 1941. Restul de 32 au fost condamnaţi la 10 ani de muncă forţată şi pierderea drepturilor civile pentru 5 ani. Toate rudele lor au fost considerate trădători de ţară, arestate şi deportate în Siberia. În acest context, un număr de circa 602 de români din Mahala luau drumul Siberiei în noaptea de 12 - 13 iunie 1941.
 În singura groapă comună descoperită au fost aruncate și acoperite cu pământ majoritatea victimelor, martiri din comuna Mahala, raionul Noua-Suliță. După decenii, resturile lumești ale românilor au fost dezgropate, aduse acasă de către rude și îngropate după datina creștină în cimitirul din sat. De atunci, la fiecare început de primăvară, rudele, prietenii și intelectualitatea bucovineană se adună pentru a-i pomeni.
 Pe locul masacrului   în 1992 a fost ridicată o cruce de lemn, care apoi a fost înlocuită  cu una nouă, și, în fața chipului jertfei Mântuitorului Iisus Hristos, în fiecare an  sunt pomeniți cei care și-au dat sufletul pe acel loc.
 
Sursă: descopera.ro

Postări populare de pe acest blog

sâmbătă, 18 septembrie 2021 Multumim publicatiei Metropola Constanta   Noi proteste împotriva unei guvernări abuzive Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD)   reprezintă o organizație având ca obiectiv principal apărarea intereselor celor care, sub Drapelul Tricolor, au jurat credință României, iar dacă va fi necesar, o vor apăra „chiar cu prețul vieții”. Din păcate, cu mici excepții, aproape toate guvernele post-decembriste s-au întrecut parcă în luarea de măsuri antiromânești, în mai toate domeniile, cu precădere în ceea ce privește depopularea, înstrăinarea resurselor naturale, slăbirea puterii de apărare a țării. Mai mult chiar, se întrec în nerespectarea legilor  promulgate de președintele țării cum este cazul angajamentelor luate la intrarea României în NATO, ori a Legii 223/2015, referitoare la pensiile militare de stat care a adus unele reparații, absolut necesare, sistemului de pensionare pentru militarii rezerviști. Pe 3 septembrie președintele PNL a declarat că u
Soţia lui Iohannis avea baza de date cu copii de vânzare 27 Aug 2014 Carmen Lăzurcă - Iohannis a fost profesoară la Şcoala specială din Sibiu Liberalul Klaus Iohannis, candidat la Preşedinţie, este acuzat că împreună cu soţia sa, Carmen, a intermediat în anii '90 înfierea unor copii unui cuplu canadian despre a căror soartă nu se mai ştie nimic de 14 ani, bănuindu-se că ar fi fost traficaţi pentru organe. Înaintea intermedierii adopţiilor, soţii Iohannis aveau o radiografie completă a situaţiei copiilor cu probleme din judeţ ce puteau fi folosiţi ca marfă. Şi aceasta pentru că el, Klaus, era inspector şcolar, iar ea, Carmen, profesoară de engleză la Şcoala Specială din Sibiu. Dar liantul în această afacere era soţia lui Iohannis, cea care i-a adus pe canadieni să vadă copii, profesoară de engleză şi aspirantă la statutul de Primă Doamnă. Tânăra profesoară Carmen Lăzurcă s-a angajat la Şcoala Specială din Sibiu deoarece  nu primise repartiţie în oraşul Sibiu. Tânar
vineri, 1 ianuarie 2016 Noutăți OK privind încadrarea în grupele de muncă a personalului M.Ap.N. urmare a Ordinului nr. 123/2015 al ministrului apărării naționale La multi ani, tuturor!  Ordinul ministrului apărării nr.  123/2015  este prezentat pe  site -ul Casei de Pensii Sectoriale a M.Ap.N.  Ordinul  este  acesta  si este prezentat integral si la finalul acestui material. Ordinul ministrului apărării nr.  123/2015  stabileste noile norme metodologice privind incadrarea in condiții de muncă deosebite, speciale și alte condiții, specifice personalului militar, abrogând în același timp vechiul ordin al ministrului cu nr. M. 116.2002 care stabilea aceleași norme. La o analiză sumară a prevederilor ordinul ministrului apărării nr.  123/2015  rezultă un element (probabil) benefic si pt. majoritatea militarilor in rezerva/retragere, concretizat in  Art. 9 alineatele (1) si (2) , astfel: - Dupa cum cunoastem, in urma prevederilor vechiului ordin al ministrului apar