Stânga/dreapta:
confuzii deliberate (I)
0
O
confuzie totală domneşte în România în privinţa conţinutului doctrinar şi
concret al delimitărilor în canonul stânga/dreapta. Seminţele acestei confuzii
au fost sădite deliberat în scopuri manipulatorii. În baza unui slogan bine
ticluit “dreapta creează valorile, stânga doar împarte roadele” sunt aruncate
în spaţiul public şi promovate cu osârdie din zone fără greutate identificabile
tot felul de inepţii: comunismul a fost de stânga, capitalismul este de
dreapta, la stânga sunt comuniştii, procomuniştii sau chiar proruşii, la
dreapta sunt procapitaliştii, proeuropenii, prooccidentalii, proamericanii.
Prin extindere sau abuz se ajunge la aberaţii: politicile populiste sunt de
stânga, politicile probusiness sunt de dreapta, creşterile de impozite sunt de
stânga, scăderile de impozite sunt de dreapta. Din păcate, mânuitorii acestor
aberaţii n-au găsit o clasificare doctrinară a jafului ţării şi furturilor care
se dovedesc transpartinice şi transcendente canonului stânga/dreapta.
Aberaţiile şi inepţiile menţionate ocolesc cu bună ştiinţă esenţa problemei: “catalogarea” de dreapta sau de stânga trebuie să fie făcută în funcţie de poziţionarea în raportul dintre muncă şi capital. Deci delimitarea stânga/dreapta se pune ca problemă în cazul capitalismului, şi nu al comunismului, care, ca altă organizare economico-socială, nici nu recunoştea capitalul. Iar o structură capitalistă sau o politică promovată în cadrul unei structuri capitaliste poate fi de dreapta sau de stânga doar în funcţie tocmai de poziţionarea în raportul dintre muncă şi capital. Franţa poate fi cotată ca o ţară de stânga, în măsura în care numai 35% din PIB revine capitalului şi 65% muncii. Germania poate fi considerată mult mai la dreapta, peste 40% din PIB revenind capitalului şi sub 60% muncii. Ştiţi unde se situează din acest punct de vedere România, potrivit statisticilor UE?! Complet invers: 55% din PIB preia capitalul şi munca doar 45%! Situarea este pur şi simplu înafara zonei de delimitare stânga/drepta! Este în zona capitalismului odios, de tip sălbatic. Acela de la sfârşitul secolului XIX şi început de secol XX care a dus la apariţia comunismului, tocmai ca protest faţă de capitalismul sălbatic şi organizare economico-socială de experimentat ca alternativă. “Desălbăticirea” capitalismului din timpul comunismului şi “resălbăticirea” postcomunistă a capitalismului nu fac obiectul analizei de faţă. Dar, măcar de curiozitate, să consemnăm că, în România comunistă, împărţirea PIB-ului era identică celei din capitalismul occidental actual, neavând nicio legătură cu împărţeala de tip colonial din România postcomunistă, deşi “capitalul” era reprezentat atunci de singurul proprietar al vremii, statul, acuzat istoriceşte de forţarea producţiei de dragul producţiei pe seama consumului şi nivelului de trai al populaţiei.
Aberaţiile şi inepţiile menţionate ocolesc cu bună ştiinţă esenţa problemei: “catalogarea” de dreapta sau de stânga trebuie să fie făcută în funcţie de poziţionarea în raportul dintre muncă şi capital. Deci delimitarea stânga/dreapta se pune ca problemă în cazul capitalismului, şi nu al comunismului, care, ca altă organizare economico-socială, nici nu recunoştea capitalul. Iar o structură capitalistă sau o politică promovată în cadrul unei structuri capitaliste poate fi de dreapta sau de stânga doar în funcţie tocmai de poziţionarea în raportul dintre muncă şi capital. Franţa poate fi cotată ca o ţară de stânga, în măsura în care numai 35% din PIB revine capitalului şi 65% muncii. Germania poate fi considerată mult mai la dreapta, peste 40% din PIB revenind capitalului şi sub 60% muncii. Ştiţi unde se situează din acest punct de vedere România, potrivit statisticilor UE?! Complet invers: 55% din PIB preia capitalul şi munca doar 45%! Situarea este pur şi simplu înafara zonei de delimitare stânga/drepta! Este în zona capitalismului odios, de tip sălbatic. Acela de la sfârşitul secolului XIX şi început de secol XX care a dus la apariţia comunismului, tocmai ca protest faţă de capitalismul sălbatic şi organizare economico-socială de experimentat ca alternativă. “Desălbăticirea” capitalismului din timpul comunismului şi “resălbăticirea” postcomunistă a capitalismului nu fac obiectul analizei de faţă. Dar, măcar de curiozitate, să consemnăm că, în România comunistă, împărţirea PIB-ului era identică celei din capitalismul occidental actual, neavând nicio legătură cu împărţeala de tip colonial din România postcomunistă, deşi “capitalul” era reprezentat atunci de singurul proprietar al vremii, statul, acuzat istoriceşte de forţarea producţiei de dragul producţiei pe seama consumului şi nivelului de trai al populaţiei.