1917. Arma Auto la inceput de drum
ÃŽn primăvara anului 1917, în cadrul procesului de reorganizare a armatei române – refugiate, împreună cu autorităţile statului, în Moldova – era înfiinÅ£at, cu începere de la 1 martie 1917, prin ÃŽnaltul Decret nr. 245 din 22 martie 1917, Regimentul de TracÅ£iune Automobilă.
Acest moment semnifică apariţia Armei Auto în cadrul organismului militar românesc. Regimentul nou-înfiinţat înlocuia Compania de Automobile a Armatei creată prin Decizia Ministerială nr. 304 din 11 august 1915.
Prin Decizia Ministerială din nr. 520, din 27 martie 1917, se prevedea ca Regimentul de TracÅ£iune Automobilă să fie structurat, pentru partea activă, pe 3 batalioane „de automobile, autocamioane, autocamionete ÅŸi alte asemenea”, precum ÅŸi companii de motomitraliere, grupuri de autotunuri ÅŸi automitraliere. Pentru partea sedentară se stipula înfiinÅ£area unui batalion de depozit ÅŸi a unei ÅŸcoli de ÅŸoferi.
În ceea ce priveşte factorul uman, se stabilea ca ofiţerii necesari acestui regiment fie luaţi dintre ofiţerii activi şi de rezervă, precum şi dintre subofiţerii din cadrul formaţiunilor de automobile de pe lângă unităţile militare, aceştia din urmă trebuind să treacă un examen de specialitate. Cei care reuşeau la examen erau asimilaţi gradului de sublocotenent, păstrându-şi acestă asimilare pe timpul campaniei, ei putând fi înaintaţi la gradele asimilate imediat următoare.
Prin asimilare, se preciza în decizia ministerială mai sus-citată, se înÅ£elegea „echivalenÅ£a cu gradele ierarhiei militare respective numai din punct de vedere al soldei ÅŸi indemnizaÅ£iilor ÅŸi din acela al îndeplinirii serviciului special de automobiliÅŸti”.
ÃŽn penultimul articol al deciziei ministeriale se preciza: „Niciun comandament sau serviciu nu are dreptul de a da altă destinaÅ£ie personalului de la diferite formaÅ£iuni sau comandate decât aceea pentru care au fost hotărâţi”.
Primul comandant al regimentului a fost colonelul Alexandru Polyzu, instalat în funcţie la 29 aprilie 1917.
Primul comandant al regimentului a fost colonelul Alexandru Polyzu, instalat în funcţie la 29 aprilie 1917.
Conform unui document emis la 24 mai 1917 de Secţia 3 Operaţii a Marelui Cartier General cele 3 batalioane ale Regimentul de Tracţiune Automobilă erau dispuse la fiecare din cele două armate create după reorganizare, precum şi la Marele Cartier General.
Mai sunt menÅ£ionate ÅŸi 3 grupe de auto tunuri ÅŸi auto mitraliere, dar acestea din urmă aveau mai mult o existenţă „pe hârtie” din cauza dotării insuficiente. Statul-Major al regimentului conducea din punct de vedere administrativ ÅŸi tehnic automobilele de la partea activă, iar statele-majore ale batalioanelor din cadrul Marelui Cartier General ÅŸi al armatelor conduceau administrativ ÅŸi tehnic toate unităţile de automobile puse la dispoziÅ£ia acestor structuri. ÃŽn schimb, grupele ÅŸi secÅ£iile de turism puse la dispoziÅ£ia comandamentelor ÅŸi unităţilor intrau, potrivit aceluiaÅŸi document, în compunerea organică a acestora de care depindeau administrativ, fiind conduse de regiment ÅŸi, respectiv, de batalioane numai din punct de vedere tehnic.
Problema înzestrării cu mijloace moto era una stringentă pentru marea unitate nou-creată. Dintr-un raport al comandantului Regimentului de Tracţiune Automobilă, datat 22 mai 1917, înaintat Biroului 3 Organizare al Marelui Cartier General rezultă că la Marele Cartier General exista un surplus de 50 de automobile, 5 autocamioane şi o autosanitară, în timp ce la Armata I-a se înregistra un deficit de 444 de automobile, 82 de motociclete, 176 de autocamioane şi 298 de autosanitare, iar la Armata a II-a erau necesare, peste efectivul prezent, 25 de automobile, 22 de motociclete, 75 de autocamioane şi 148 de autosanitare. Tot din acest document aflăm că regimentul era dotat cu autocamioane marca Fiat (Italia), Renault (Franţa), Packard (S.U.A.), Adler (Germania) şi Berna-Saurer (Elveţia).
Situaţia nu se remediase nici înainte de declanşarea marilor bătălii din vara anului 1917.
Situaţia nu se remediase nici înainte de declanşarea marilor bătălii din vara anului 1917.
Marele Cartier General raporta, la 10 iunie, Ministerului de Război că în zona frontului se înregistra un deficit de 197 de automobile, 551 de autocamioane, 75 de autocamionete ÅŸi 548 de „autobrancarde”. Se solicita Ministerului de Război să dispună ca Serviciul Automobilistic al Armatei, aflat în spatele frontului, în zona interioară, să cedeze din automobilele sale, din care o mare parte „sunt afectate la persoane”. Se cereau cel puÅ£in 99 de automobile „dintre cele mai puternice”, care să facă faţă traseelor lungi ÅŸi drumurilor desfundate din zona frontului.
Dificultăţile inerente începutului de drum, dificultăţi agravate de condiţiile dramatice ale războiului nu i-au împiedicat pe automobiliştii militari, alături de ceilalţi ostaşi ai Armatei României, a-şi îndeplinească cu prisosinţă datoria faţă de Patrie în timpul Războiului de Întregire.
Dificultăţile inerente începutului de drum, dificultăţi agravate de condiţiile dramatice ale războiului nu i-au împiedicat pe automobiliştii militari, alături de ceilalţi ostaşi ai Armatei României, a-şi îndeplinească cu prisosinţă datoria faţă de Patrie în timpul Războiului de Întregire.
În deceniile următoare, creşterea gradului de motorizare şi mecanizare a armatei a constituit unul din obiectivele de primă importanţă al factorilor de decizie din cadrul organismului militar românesc. Automobiliştii militari contribuit, de-a lungul timpului, prin mijloacele specifice armei lor, la îndeplinirea cu succes a misiunilor încredinţate, atât a celor de ordin militar cât şi a celor pentru asigurarea intervenţiilor armatei în situaţii de urgenţă, în sprijinul autorităţilor locale sau centrale.
Lucian DRÄ‚GHICI
Lucian DRÄ‚GHICI
Camioane militare ÅŸi vehicule blindate marca Renault produse la Mizil
Renault Truck Defense, producător de tehnică militară francez, parte a grupului AB Volvo, a semnat la Mizil un memorandum cu compania SC MFA SA, referitor la producţia şi comercializarea exclusivă a camioanelor militare şi a vehiculelor blindate pe teritoriul României.
Cele doua companii intenţionează să desfăşoare un program de investiţii comun având ca obiect retehnologizarea platformei de producţie a MFA din oraşul Mizil, judeţul Prahova, logistica şi tehnica militară rezultate în urma acestei colaborări urmand a fi comercializate pe piaţa regională şi pe cea internaţională.
Cele doua companii intenţionează să desfăşoare un program de investiţii comun având ca obiect retehnologizarea platformei de producţie a MFA din oraşul Mizil, judeţul Prahova, logistica şi tehnica militară rezultate în urma acestei colaborări urmand a fi comercializate pe piaţa regională şi pe cea internaţională.