1917. Arma Auto la inceput de drum
În primăvara anului 1917, în cadrul procesului de reorganizare a armatei române – refugiate, împreună cu autorităţile statului, în Moldova – era înfiinţat, cu începere de la 1 martie 1917, prin Înaltul Decret nr. 245 din 22 martie 1917, Regimentul de Tracţiune Automobilă.
Acest moment semnifică apariţia Armei Auto în cadrul organismului militar românesc. Regimentul nou-înfiinţat înlocuia Compania de Automobile a Armatei creată prin Decizia Ministerială nr. 304 din 11 august 1915.
Prin Decizia Ministerială din nr. 520, din 27 martie 1917, se prevedea ca Regimentul de Tracţiune Automobilă să fie structurat, pentru partea activă, pe 3 batalioane „de automobile, autocamioane, autocamionete şi alte asemenea”, precum şi companii de motomitraliere, grupuri de autotunuri şi automitraliere. Pentru partea sedentară se stipula înfiinţarea unui batalion de depozit şi a unei şcoli de şoferi.
În ceea ce priveşte factorul uman, se stabilea ca ofiţerii necesari acestui regiment fie luaţi dintre ofiţerii activi şi de rezervă, precum şi dintre subofiţerii din cadrul formaţiunilor de automobile de pe lângă unităţile militare, aceştia din urmă trebuind să treacă un examen de specialitate. Cei care reuşeau la examen erau asimilaţi gradului de sublocotenent, păstrându-şi acestă asimilare pe timpul campaniei, ei putând fi înaintaţi la gradele asimilate imediat următoare.
Prin asimilare, se preciza în decizia ministerială mai sus-citată, se înţelegea „echivalenţa cu gradele ierarhiei militare respective numai din punct de vedere al soldei şi indemnizaţiilor şi din acela al îndeplinirii serviciului special de automobilişti”.
În penultimul articol al deciziei ministeriale se preciza: „Niciun comandament sau serviciu nu are dreptul de a da altă destinaţie personalului de la diferite formaţiuni sau comandate decât aceea pentru care au fost hotărâţi”.
Primul comandant al regimentului a fost colonelul Alexandru Polyzu, instalat în funcţie la 29 aprilie 1917.
Primul comandant al regimentului a fost colonelul Alexandru Polyzu, instalat în funcţie la 29 aprilie 1917.
Conform unui document emis la 24 mai 1917 de Secţia 3 Operaţii a Marelui Cartier General cele 3 batalioane ale Regimentul de Tracţiune Automobilă erau dispuse la fiecare din cele două armate create după reorganizare, precum şi la Marele Cartier General.
Mai sunt menţionate şi 3 grupe de auto tunuri şi auto mitraliere, dar acestea din urmă aveau mai mult o existenţă „pe hârtie” din cauza dotării insuficiente. Statul-Major al regimentului conducea din punct de vedere administrativ şi tehnic automobilele de la partea activă, iar statele-majore ale batalioanelor din cadrul Marelui Cartier General şi al armatelor conduceau administrativ şi tehnic toate unităţile de automobile puse la dispoziţia acestor structuri. În schimb, grupele şi secţiile de turism puse la dispoziţia comandamentelor şi unităţilor intrau, potrivit aceluiaşi document, în compunerea organică a acestora de care depindeau administrativ, fiind conduse de regiment şi, respectiv, de batalioane numai din punct de vedere tehnic.
Problema înzestrării cu mijloace moto era una stringentă pentru marea unitate nou-creată. Dintr-un raport al comandantului Regimentului de Tracţiune Automobilă, datat 22 mai 1917, înaintat Biroului 3 Organizare al Marelui Cartier General rezultă că la Marele Cartier General exista un surplus de 50 de automobile, 5 autocamioane şi o autosanitară, în timp ce la Armata I-a se înregistra un deficit de 444 de automobile, 82 de motociclete, 176 de autocamioane şi 298 de autosanitare, iar la Armata a II-a erau necesare, peste efectivul prezent, 25 de automobile, 22 de motociclete, 75 de autocamioane şi 148 de autosanitare. Tot din acest document aflăm că regimentul era dotat cu autocamioane marca Fiat (Italia), Renault (Franţa), Packard (S.U.A.), Adler (Germania) şi Berna-Saurer (Elveţia).
Situaţia nu se remediase nici înainte de declanşarea marilor bătălii din vara anului 1917.
Situaţia nu se remediase nici înainte de declanşarea marilor bătălii din vara anului 1917.
Marele Cartier General raporta, la 10 iunie, Ministerului de Război că în zona frontului se înregistra un deficit de 197 de automobile, 551 de autocamioane, 75 de autocamionete şi 548 de „autobrancarde”. Se solicita Ministerului de Război să dispună ca Serviciul Automobilistic al Armatei, aflat în spatele frontului, în zona interioară, să cedeze din automobilele sale, din care o mare parte „sunt afectate la persoane”. Se cereau cel puţin 99 de automobile „dintre cele mai puternice”, care să facă faţă traseelor lungi şi drumurilor desfundate din zona frontului.
Dificultăţile inerente începutului de drum, dificultăţi agravate de condiţiile dramatice ale războiului nu i-au împiedicat pe automobiliştii militari, alături de ceilalţi ostaşi ai Armatei României, a-şi îndeplinească cu prisosinţă datoria faţă de Patrie în timpul Războiului de Întregire.
Dificultăţile inerente începutului de drum, dificultăţi agravate de condiţiile dramatice ale războiului nu i-au împiedicat pe automobiliştii militari, alături de ceilalţi ostaşi ai Armatei României, a-şi îndeplinească cu prisosinţă datoria faţă de Patrie în timpul Războiului de Întregire.
În deceniile următoare, creşterea gradului de motorizare şi mecanizare a armatei a constituit unul din obiectivele de primă importanţă al factorilor de decizie din cadrul organismului militar românesc. Automobiliştii militari contribuit, de-a lungul timpului, prin mijloacele specifice armei lor, la îndeplinirea cu succes a misiunilor încredinţate, atât a celor de ordin militar cât şi a celor pentru asigurarea intervenţiilor armatei în situaţii de urgenţă, în sprijinul autorităţilor locale sau centrale.
Lucian DRĂGHICI
Lucian DRĂGHICI
Camioane militare şi vehicule blindate marca Renault produse la Mizil
Sherpa Light by Renault Defence
Renault Truck Defense, producător de tehnică militară francez, parte a grupului AB Volvo, a semnat la Mizil un memorandum cu compania SC MFA SA, referitor la producţia şi comercializarea exclusivă a camioanelor militare şi a vehiculelor blindate pe teritoriul României.
Cele doua companii intenţionează să desfăşoare un program de investiţii comun având ca obiect retehnologizarea platformei de producţie a MFA din oraşul Mizil, judeţul Prahova, logistica şi tehnica militară rezultate în urma acestei colaborări urmand a fi comercializate pe piaţa regională şi pe cea internaţională.
Cele doua companii intenţionează să desfăşoare un program de investiţii comun având ca obiect retehnologizarea platformei de producţie a MFA din oraşul Mizil, judeţul Prahova, logistica şi tehnica militară rezultate în urma acestei colaborări urmand a fi comercializate pe piaţa regională şi pe cea internaţională.
DRIVELINE VBCI
Cel mai recent proiect dezvoltat de de MFA împreună cu MApN a fost modernizarea a 127 de maşinii de luptă de infanterie (MLI), certificate NATO, în valoare de peste 100 de milioane de euro. Din 2012 MFA Mizil este parte a grupul de firme Carmistin, grup ce aparţine omului de afaceri Iustin Paraschiv.