Martisorul - origine si semnificatie
In
vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul
soarelui, copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva. Snurul de
martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau
in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig,
fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie
purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de
biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele
sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom
inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau
pasarile calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele".
Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.
Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.
Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: "scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet... Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca."
Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.
Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.
Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.
Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: "scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet... Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca."
Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.
Despre
istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul "Cu bastonul prin Bucuresti":
"...La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era
martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la
nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca
vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de
pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand "farmece" si facand
si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir
de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si
centru ieseau in martie cu firul la gat.
...Vantul
usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor
si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart.
Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si
de deochi."
Mentionam
ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima
luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna.
Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou
impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.
Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirma "Candva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa cunoasca povestea. Atat."
Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirma "Candva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa cunoasca povestea. Atat."
Sursa: CrestinOrtodox.ro