Treceți la conținutul principal

Şarja de la Robăneşti

Începutul de noiembrie al întunecatului an 1916.
Pe şoseaua Craiova – Slatina, se retrage în marş forţat Divizia 1/17 infanterie, formată din resturile Diviziilor 1 şi 17, care au avut pierderi grele în bătălia de la Jiu. E urmărită îndeaproape de unităţi invadatoare germane, care au ocupat Craiova. Marşul ei e stânjenit de tunuri de hărţuială ale artileriei vrăjmaşe, ale cărei poziţii au fost identificate la liziera de vest a pădurii Pârşani. Trimis în recunoaştere în dimineaţa zilei de 10 noiembrie, locotenentul Mora Emil îşi îndeplineşte misiunea şi, revenind fulgerător, raportează colonelului Călinescu că la liziera pădurii Pârşani se află amplasată o baterie inamică de artilerie. Colonelul transmite ajutorului de comandant, maiorul Odobescu, ordinul ca un escadron să şarjeze bateria inamică. Aflând ordinul, căpitanul Alexandru Filitti duce mâna la chipiu şi raportează: „Domnule maior, escadronul 3 este gata!“.
75609maxim
În noaptea de 9 spre 10 noiembrie, escadronul cantonase în satul Lăcriţa Mică, în „cantonament de alarmă“ – cu caii înşeuaţi şi ostaşii cu armele la căpătâi.

Este ora 9.00.
Efectivul escadronului e de 120 de săbii. „Escadron, ascultă comanda!“, ordonă căpitanul. Călăreţii freamătă, transmit şi cailor încordarea clipei şi se rânduiesc. Lângă căpitan se aşază sergentul Donici. Cei doi ofiţeri, Emil Mora şi Iulius Roşca, sunt la comanda a două plutoane. Cei doi sunt voluntari, Mora fiind ofiţer cu aprovizionarea regimentului, iar Roşca, adjutantul colonelului Călinescu. Ţin locul ofiţerilor titulari care au fost trimişi în misiuni de recunoaştere şi încă nu au revenit. Mora şi Roşca au ţinut din toată inima să nu lipsească de la această luptă înălţătoare şi s-au prezentat la comandantul de escadron, cerând să-i însoţească.
Se aude comanda căpitanului:
- Pentru atac, sabia afară, marş!
În câteva secunde, un „Ura!“ răsunător răzbate din piepturi. Pintenii se înfig adânc, caii zvâcnesc înainte ca azvârliţi de o forţă cumplită şi uraganul Cavaleriei se dezlănţuie… Înspăimântaţi de ce văd în faţă, servanţii bateriei de artilerie inamică îşi retrag în grabă tunurile în vale, căutând adăpost peste şosea. Trei mitraliere inamice, care nu fuseseră descoperite de locotenentul Mora în timpul recunoaşterii – fiind bine camuflate în nişte şure -, îi încadrează pe călăreţi cu foc turbat şi lovesc în plin.
Şarja continuă… Căpitanul Filitti îl vede căzând pe sergentul Donici… Este lovit de un snop de gloanţe şi locotenentul Roşca. La fel şi căptanul, care continuă totuşi să galopeze… Până când o grenadă explodează, sfârtecându-i calul… Se prăvălesc amândoi. Căpitanul întoarce capul şi priveşte: un singur cal, gemând înnebunit fără călăreţ… Câmpul este plin de morţi şi răniţi… Escadronul 3 nu mai există. Dar bateria inamică fusese scoasă din poziţie!
Doar 18 soldaţi au mai fost recuperaţi atunci. Jertfa escadronului 3 din Regimentul 9 Rovine a făcut posibil ca Divizia 1/17 infanterie să-şi continue marşul în acel întunecat noiembrie al lui 1916!

Col. (r) Cavalerie Bujor Iovănel
Sursa: GDS.ro

preluat de pe si-teul ROMANIA MILITARY

Postări populare de pe acest blog

GLORIE EROILOR NEAMULUI ROMANESC. In data de 29 MAI 2014 de INALTAREA DOMNULUI sarbatorim ZIUA EROILOR.

Mormantul Ostasului Necunoscut Mareste imaginea. Mormantul Ostasului Necunoscut este un simbol unic al recunostintei nationale si al cinstirii pe care poporul roman o datoreaza celor care si-au dat viata pentru apararea, libertatea si demnitatea tarii noastre. In luptele mondiale de la inceputul secolului trecut, Romania a pierdut aproape un milion de soldati si oameni de rand. Pe langa cimitirele si monumentele ridicate in orasele si satele tarii, in anul 1923, in Parcul Carol I, din Bucuresti, a fost inaugurat "Mormantul Ostasului Necunoscut". Acest lucru se datoreaza mai ales Societatii "Mormintele Eroilor Cazuti in Razboi", infiintata in 1919 si transformata ulterior, in anul 1927, in Societatea "Cultul Eroilor". Mormantul Ostasului Necunoscut In anul 1923, la indemnul Societatii Eroilor, s-a luat decizia ca jertfa tuturor eroilor necunoscuti sa fie simbolizata de un monument special: &quo
Soţia lui Iohannis avea baza de date cu copii de vânzare 27 Aug 2014 Carmen Lăzurcă - Iohannis a fost profesoară la Şcoala specială din Sibiu Liberalul Klaus Iohannis, candidat la Preşedinţie, este acuzat că împreună cu soţia sa, Carmen, a intermediat în anii '90 înfierea unor copii unui cuplu canadian despre a căror soartă nu se mai ştie nimic de 14 ani, bănuindu-se că ar fi fost traficaţi pentru organe. Înaintea intermedierii adopţiilor, soţii Iohannis aveau o radiografie completă a situaţiei copiilor cu probleme din judeţ ce puteau fi folosiţi ca marfă. Şi aceasta pentru că el, Klaus, era inspector şcolar, iar ea, Carmen, profesoară de engleză la Şcoala Specială din Sibiu. Dar liantul în această afacere era soţia lui Iohannis, cea care i-a adus pe canadieni să vadă copii, profesoară de engleză şi aspirantă la statutul de Primă Doamnă. Tânăra profesoară Carmen Lăzurcă s-a angajat la Şcoala Specială din Sibiu deoarece  nu primise repartiţie în oraşul Sibiu. Tânar

Poezia este geniala : LECTIE DE ISTORIE.

LECTIE DE ISTORIE" de Nicolae Dragusin Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram Că sunt Om, că am o tară si o Limbă si un Neam Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri motii mei Că din ei răsare pâinea si prin mine trăiesc ei Valuri tulburi de uitare peste mortii mei se-asează Limba nu ne mai e limbă, tara nu mai este trează Azi ne-nvată imbecilii intereselor perfide Cum să ne uităm eroii si să venerăm partide Cum să cântărim istoria si s-o vindem pe bucăti Cum să facem Mall-uri, vile, scotând piatra din cetăti Pe Vlad Tepes cum să-l facem personaj de film de groază Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează Ne învată idiotii că Bălcescu a fost las Si că Decebal batrânul a fost un sinucigas Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii Nesimtiti cât să-si permită a ne ponegri eroii? Niste dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate Si ni le aruncă-n fată ca pe legi adevărate Bieti defăimători de stirpe, lacomi si periculosi Ce-am fi noi fără istor