1917.
Arma Auto la inceput de drum
În primăvara anului 1917,
în cadrul procesului de reorganizare a armatei române – refugiate, împreună cu
autorităţile statului, în Moldova – era înfiinÅ£at, cu începere de la 1 martie
1917, prin Înaltul Decret nr. 245 din 22 martie 1917, Regimentul de Tracţiune
Automobilă.
Acest
moment semnifică apariţia Armei Auto în cadrul organismului militar românesc.
Regimentul nou-înfiinţat înlocuia Compania de Automobile a Armatei creată prin
Decizia Ministerială nr. 304 din 11 august 1915.
Prin
Decizia Ministerială din nr. 520, din 27 martie 1917, se prevedea ca Regimentul
de Tracţiune Automobilă să fie structurat, pentru partea activă, pe 3
batalioane „de automobile, autocamioane, autocamionete ÅŸi alte asemenea”,
precum ÅŸi companii de motomitraliere, grupuri de autotunuri ÅŸi automitraliere.
Pentru partea sedentară se stipula înfiinţarea unui batalion de depozit şi a
unei ÅŸcoli de ÅŸoferi.
ÃŽn
ceea ce priveşte factorul uman, se stabilea ca ofiţerii necesari acestui
regiment fie luaţi dintre ofiţerii activi şi de rezervă, precum şi dintre
subofiţerii din cadrul formaţiunilor de automobile de pe lângă unităţile
militare, aceştia din urmă trebuind să treacă un examen de specialitate. Cei care
reuşeau la examen erau asimilaţi gradului de sublocotenent, păstrându-şi acestă
asimilare pe timpul campaniei, ei putând fi înaintaţi la gradele asimilate
imediat următoare.
Prin
asimilare, se preciza în decizia ministerială mai sus-citată, se înÅ£elegea „echivalenÅ£a
cu gradele ierarhiei militare respective numai din punct de vedere al soldei ÅŸi
indemnizaţiilor şi din acela al îndeplinirii serviciului special de
automobiliÅŸti”.
ÃŽn
penultimul articol al deciziei ministeriale se preciza: „Niciun comandament sau
serviciu nu are dreptul de a da altă destinaţie personalului de la diferite
formaÅ£iuni sau comandate decât aceea pentru care au fost hotărâţi”.
Primul comandant al regimentului a fost colonelul Alexandru Polyzu, instalat în funcţie la 29 aprilie 1917.
Primul comandant al regimentului a fost colonelul Alexandru Polyzu, instalat în funcţie la 29 aprilie 1917.
Conform unui document
emis la 24 mai 1917 de Secţia 3 Operaţii a Marelui Cartier General cele 3
batalioane ale Regimentul de Tracţiune Automobilă erau dispuse la fiecare din
cele două armate create după reorganizare, precum şi la Marele Cartier General.
Mai
sunt menţionate şi 3 grupe de auto tunuri şi auto mitraliere, dar acestea din
urmă aveau mai mult o existenţă „pe hârtie” din cauza dotării insuficiente.
Statul-Major al regimentului conducea din punct de vedere administrativ ÅŸi
tehnic automobilele de la partea activă, iar statele-majore ale batalioanelor
din cadrul Marelui Cartier General ÅŸi al armatelor conduceau administrativ ÅŸi
tehnic toate unităţile de automobile puse la dispoziţia acestor structuri. În
schimb, grupele şi secţiile de turism puse la dispoziţia comandamentelor şi
unităţilor intrau, potrivit aceluiaşi document, în compunerea organică a
acestora de care depindeau administrativ, fiind conduse de regiment ÅŸi,
respectiv, de batalioane numai din punct de vedere tehnic.
Problema
înzestrării cu mijloace moto era una stringentă pentru marea unitate
nou-creată. Dintr-un raport al comandantului Regimentului de Tracţiune
Automobilă, datat 22 mai 1917, înaintat Biroului 3 Organizare al Marelui
Cartier General rezultă că la Marele Cartier General exista un surplus de 50 de
automobile, 5 autocamioane şi o autosanitară, în timp ce la Armata I-a se
înregistra un deficit de 444 de automobile, 82 de motociclete, 176 de
autocamioane ÅŸi 298 de autosanitare, iar la Armata a II-a erau necesare, peste
efectivul prezent, 25 de automobile, 22 de motociclete, 75 de autocamioane ÅŸi
148 de autosanitare. Tot din acest document aflăm că regimentul era dotat cu
autocamioane marca Fiat (Italia), Renault (Franţa), Packard (S.U.A.), Adler
(Germania) şi Berna-Saurer (Elveţia).
Situaţia nu se remediase nici înainte de declanşarea marilor bătălii din vara anului 1917.
Situaţia nu se remediase nici înainte de declanşarea marilor bătălii din vara anului 1917.
Marele Cartier General
raporta, la 10 iunie, Ministerului de Război că în zona frontului se înregistra
un deficit de 197 de automobile, 551 de autocamioane, 75 de autocamionete ÅŸi
548 de „autobrancarde”. Se solicita Ministerului de Război să dispună ca
Serviciul Automobilistic al Armatei, aflat în spatele frontului, în zona
interioară, să cedeze din automobilele sale, din care o mare parte „sunt
afectate la persoane”. Se cereau cel puÅ£in 99 de automobile „dintre cele mai
puternice”, care să facă faţă traseelor lungi ÅŸi drumurilor desfundate din zona
frontului.
Dificultăţile inerente începutului de drum, dificultăţi agravate de condiţiile dramatice ale războiului nu i-au împiedicat pe automobiliştii militari, alături de ceilalţi ostaşi ai Armatei României, a-şi îndeplinească cu prisosinţă datoria faţă de Patrie în timpul Războiului de Întregire.
Dificultăţile inerente începutului de drum, dificultăţi agravate de condiţiile dramatice ale războiului nu i-au împiedicat pe automobiliştii militari, alături de ceilalţi ostaşi ai Armatei României, a-şi îndeplinească cu prisosinţă datoria faţă de Patrie în timpul Războiului de Întregire.
ÃŽn
deceniile următoare, creşterea gradului de motorizare şi mecanizare a armatei a
constituit unul din obiectivele de primă importanţă al factorilor de decizie
din cadrul organismului militar românesc. Automobiliştii militari contribuit,
de-a lungul timpului, prin mijloacele specifice armei lor, la îndeplinirea cu succes
a misiunilor încredinţate, atât a celor de ordin militar cât şi a celor pentru
asigurarea intervenţiilor armatei în situaţii de urgenţă, în sprijinul
autorităţilor locale sau centrale.
Lucian DRÄ‚GHICI
Lucian DRÄ‚GHICI
Camioane militare ÅŸi vehicule blindate marca Renault produse la Mizil
Renault Truck Defense, producător de tehnică militară
francez, parte a grupului AB Volvo, a semnat la Mizil un memorandum cu compania
SC MFA SA, referitor la producţia şi comercializarea exclusivă a camioanelor
militare şi a vehiculelor blindate pe teritoriul României.
Cele doua companii intenţionează să desfăşoare un program de investiţii comun având ca obiect retehnologizarea platformei de producţie a MFA din oraşul Mizil, judeţul Prahova, logistica şi tehnica militară rezultate în urma acestei colaborări urmand a fi comercializate pe piaţa regională şi pe cea internaţională.
Cele doua companii intenţionează să desfăşoare un program de investiţii comun având ca obiect retehnologizarea platformei de producţie a MFA din oraşul Mizil, judeţul Prahova, logistica şi tehnica militară rezultate în urma acestei colaborări urmand a fi comercializate pe piaţa regională şi pe cea internaţională.