29 AUGUST 1944 .
GLORIE OSTASILOR ROMANI CAZUTI PE CAMPUL DE LUPTA PENTRU APARAREA TARII
Pentru prima data la 29 AUGUST in Municipiul SLOBOZIA , au fost comemorati eroii neamului romanesc , care au cazut la datorie in timpul celui de - al doilea razboi mondial.
Doua companii ,ca efective net inferiroare trupelor germane care se retrageau de pe teritoriul romanesc ,au dus lupte crancene in zona SILOZULUI , MANASTIRII , PODUL DE PE RAUL IALOMITA , ZONA PADURII BUCU in perioada 29 - 30 AUGUST 1944.
Cadrele militare in rezerva si retragere din cadrul SCMD si ANCMRR Slobozia , Judetul Ialomita , alaturi de cadrele active din cadrul S.N.Ap.O.P ., partide politice ,si populatia din Municipiul Slobozia ,au adus un omagiu celor care s - au jertfit cu arma in mana pe campul de lupta .
Un sobor de preoti a tinut o slujba de pomenire a eroilor nostri.
Din partea celor prezenti la acest eveniment emotionant si inaltator ,in memoria celor cazuti la datorie s -au depus coroane de flori la CIMITIRUL EROILOR din zona BAZAR .
Multumim tuturor celor prezenti care au participat din partea SCMD si ANCMRR , cat si tuturor colegilor care din motive stric obiective nu au putut sa participe la acest eveniment , dar care au fost cu sufletul alaturi de noi cei prezenti la acest eveniment inaltator.
BIROUL OPERATIV AL FILIALEI SCMD SLOBOZIA
Primul Război Modial
La data de 19 ianuarie 1919, Primăria Comunei Urbane Slobozia a înaintat Prefecturii județului Ialomița un document reprezentând răspunsul la un Chestionar întocmit de Ministerul de Interne prin care se inventariau suferințele populației și distrugerile materiale provocate în anii Primului Război Mondial. Conform acestui răspuns, în Slobozia pagubele pricinuite de acest război au fost majore. În cea mai mare parte, stricăciunile au fost provocate de soldații germani.
Urmând schema impusă de Chestionar, primăria detaliază - pe capitole - urmările neplăcute ale războiului:
Urmând schema impusă de Chestionar, primăria detaliază - pe capitole - urmările neplăcute ale războiului:
- Prin bombardarea aeroplanelor au fost atinse gara Slobozia Nouă și unele locuințe din din oraș.
- Vexațiunile și imixtiunile încercate sau suferite au produs mari suferințe însuși primarului, dar și persoanelor sau particularilor, care au fost amendați sau închiși, mulți suferind "cele mai josnice ofense, maltratări, injurii etc."
- Rechizițiile s-au făcut fără a se întocmi nici cea mai simplă formă legală și se estima că fuseseră luate prin abuz 550 de vite, 450 de cai și 800 de oi plus miei, viței, porci și păsări. Au mai fost luate și clopotele de la biserică, au fost rechiziționate localurile unității militare, localul gării și al ocolului silvic, grajduri și magazii, spitalul local, cantonul serviciului zootehnic și altele, pe timp de 22 de luni, precum primăria, școala de fete, școala de băieți (în care s-au ținut boi, cai, păsări, porci, alimente, muniție etc.). Au mai fost luate multe obiecte de mobilier, mărfuri din magazine, cereale și alimente etc.
- Au fost săvârșite distrugeri, furturi și jafuri la cazarma militară, la podurile de peste râul Ialomița, la gară, la foarte multe clădiri, dar s-au ridicat și bani din casieria primăriei, de la comercianți. A fost grav că s-au distrus și arhive ale autorităților (primărie, școli, ocolul silvic, prefectură, ocupanții bulgari preluând și arhivele legate de Cadrilater).
- Au fost comise crime, violuri și silnicii asupra populației, de la care s-au luat cu forța diverse bunuri casnice și gospodărești. Au fost impuse tot felul de dări și "despăgubiri de război", obligații de zile-muncă, corvezi etc. Au fost distruse păduri, locuințe, prăvălii. A fost omorât prin împușcare locuitorul Dinu Moroianu pentru că s-a opus la furtul nutrețului din curtea sa.
În urma acestor stricăciuni nu a fost acordată nicio despăgubire.
Slobozia și Al doilea Război Mondial
În preajma războiului
Evenimentele, atmosfera politică și starea de spirit a populației îngrijorau mult autoritățile în preajma implicării României în cel de-Al doilea Război Mondial. La 20 mai 1940, Prefectura județului Ialomița a transmis Primăriei Slobozia un document grăitor în acest sens, în care se spune, printre altele: In cercuri restrânse, o seamă de interesați, sau de înstrăinați, de alarmiști de profesie și de năuci cu minți aprinse în căutare de noutăți cu orice preț, își permit să invente sau să colporteze svonurile cele mai lipsite de temei, să lovească admirabila rezistență morală a populației, sau să provoace rătăciri printr-un alarmism nesăbuit, care creează ipotezele neverosimile pentru viitorul apropiat (...). Nu se poate îngădui, asemenea persoane să caute potolirea îngrijorărilor lor sau urmărirea unor scopuri condamnabile prin neliniștirea inutilă a altora, pe străzi, în piețe publice, la bursă, în cafenele (...). Veți executa fără cruțare și fără șovăire, întocmind actele și deferind justiției pe toți acei care se abat de la prevederile legilor în vigoare (...).
Slobozia intra în cel de-al doilea război mondial într-o economică și socială modestă. Cu circa două luni înaintea conflagrației, la 6 aprilie 1941, un inventar al orașului, făcut de Primărie înfățișa o Slobozie care avea o populație de de 7.292 suflete (Slobozia Nouă avea 1.333 locuitori); existau 69 de străzi, pe 15 dintre acestea erau amenajate trotuare, două erau pietruite și una singură (Matei Basarab) pavată cu piatră cubică de granit, în suprafață de 11.160 m.p. Industria orașului era reprezentată de două mori (Duru și Ștefan Dedinschi), o țesătorie mecanică pentru pânză și o presă mecanică pentru ulei, o instalație mecanică de tricotaje, trei darace de lână și două sifonării ("fabrici pentru ape gazoase").
Slobozia intra în cel de-al doilea război mondial într-o economică și socială modestă. Cu circa două luni înaintea conflagrației, la 6 aprilie 1941, un inventar al orașului, făcut de Primărie înfățișa o Slobozie care avea o populație de de 7.292 suflete (Slobozia Nouă avea 1.333 locuitori); existau 69 de străzi, pe 15 dintre acestea erau amenajate trotuare, două erau pietruite și una singură (Matei Basarab) pavată cu piatră cubică de granit, în suprafață de 11.160 m.p. Industria orașului era reprezentată de două mori (Duru și Ștefan Dedinschi), o țesătorie mecanică pentru pânză și o presă mecanică pentru ulei, o instalație mecanică de tricotaje, trei darace de lână și două sifonării ("fabrici pentru ape gazoase").
August 1944
În jurnalul de operații militare al Diviziei 10 Infanterie se consemnează amploarea luptelor purtate la Slobozia, în zilele de 29-30 august 1944: Inamicul a fost dezarmat și capturat în zona est Slobozia. Rezultatul luptei: pierderi proprii - un ofițer mort și doi ofițeri răniți, 14 trupă morți, 23 trupă răniți; pierderi inamic - 89 morți, 136 răniți, 340 prizonieri, 20 mașini parte distruse - parte capturate.[6]
Aprecieri precum a existat intenția foarte clară a nemților de a distruge orașul Slobozia, Blindatele germane trăgeau în tot ce rămăsese viu și nedistrus, peste tot numai flăcări, fum, morți și răniți; ori cele care evocă finalul încleștării, în dimineața zilei de 30 august 1944: Peisajul înconjurător, orașul arăta ca după un adevărat dezastru: mormane de moloz și de fer arzând, șanțuri pline cu morți și răniți, mașini blindate răsturnate ori scoase din funcțiune încă arzând. Peste tot mirosea a pucioasă și fier topit - aceste aprecieri, deci, redau sugestiv amploarea unor crâncene operațiuni militare desfășurate la Slobozia. Cu acest prilej, a fost remarcat și eroismul unor slobozeni - Dinu Frățilâ, Constantin Dodu, Andrei Constantin, Gheorghe Gologan, Ion Bucur. Despre caporalul Vasile Constantin se relatează că, deși se afla la părinții din Slobozia în concediu, s-a alăturat ostașilor combatanți și, ajutat de un elev de liceu, a montat o mitralieră în zona mănăstirii și s-a implicat în lupte. A fost rănit și a decedat la spitalul din oraș.
În cea mai fierbinte dintre zile, 29 august, operatoarele telefoniste de la centrala telefonică a orașului, Elena Ionescu și Ioana Zamfir Bazac (căsătorită Busuiocescu), au sfidat primejdia morții și au rămas la posturile lor, reușind să mențină legăturile telefonice de care avea nevoie centrul de comandă militară instalat chiar în clădirea poștei. Acest obiectiv a fost ținta unui foc susținut și, la ora 14, Elena Ionescu a fost grav rănită fiind înlocuită de sora ei.
Aprecieri precum a existat intenția foarte clară a nemților de a distruge orașul Slobozia, Blindatele germane trăgeau în tot ce rămăsese viu și nedistrus, peste tot numai flăcări, fum, morți și răniți; ori cele care evocă finalul încleștării, în dimineața zilei de 30 august 1944: Peisajul înconjurător, orașul arăta ca după un adevărat dezastru: mormane de moloz și de fer arzând, șanțuri pline cu morți și răniți, mașini blindate răsturnate ori scoase din funcțiune încă arzând. Peste tot mirosea a pucioasă și fier topit - aceste aprecieri, deci, redau sugestiv amploarea unor crâncene operațiuni militare desfășurate la Slobozia. Cu acest prilej, a fost remarcat și eroismul unor slobozeni - Dinu Frățilâ, Constantin Dodu, Andrei Constantin, Gheorghe Gologan, Ion Bucur. Despre caporalul Vasile Constantin se relatează că, deși se afla la părinții din Slobozia în concediu, s-a alăturat ostașilor combatanți și, ajutat de un elev de liceu, a montat o mitralieră în zona mănăstirii și s-a implicat în lupte. A fost rănit și a decedat la spitalul din oraș.
În cea mai fierbinte dintre zile, 29 august, operatoarele telefoniste de la centrala telefonică a orașului, Elena Ionescu și Ioana Zamfir Bazac (căsătorită Busuiocescu), au sfidat primejdia morții și au rămas la posturile lor, reușind să mențină legăturile telefonice de care avea nevoie centrul de comandă militară instalat chiar în clădirea poștei. Acest obiectiv a fost ținta unui foc susținut și, la ora 14, Elena Ionescu a fost grav rănită fiind înlocuită de sora ei.