La ceas aniversar, B.Op.SCMD filiala SLOBOZIA urează tuturor celor care şi-au făcut şi îşi fac datoria sub tricolor, în astfel de unitaţi si subunitati, multă sănătate, prosperitate şi depline împliniri în întreaga activitate!
ZIUA ARMELOR :
Ziua TANCHISTILOR - 1 AUGUST
Tag Archives: tancuri romanesti
De la tancul TR-125 la TR-2000 – proiecte ingropate
INFIINTAREA , in 1919 , a primei subunitati de tancuri .
Informatiile ramase despre proiectele TR-125 si TR-2000 sunt foarte putine si deseori confuze, ele constituind apanajul unor pasionati sau fosti lucratori din domeniul militar.
Machete TR-125 Expomil
La 15 de ani de la ingroparea acestor proiecte care pe atunci trebuiau sa asigure viitorul inzestrarii fortelor terestre romane, referintele se imputineaza si istoria se sterge incet-incet din mentalul colectiv. Iar dotarea MApN la arma tancuri a ramas in proportie de 85% la nivelul anilor ’80, doar un numar redus de echipamente fiind modernizat, si nu inlocuit cu echipamente noi, modernizare la nivelul anilor ’90, déjà invechita si ea moral dar si fizic.
Despre T 72-ul dâmboviţean
Partea a VII-a
Aproape că am epuizat pozele pe care le-am avut cu T 72-ul dâmboviţean. Cred că am devenit şi enervant, şi plictisitor. Cel puţin din două puncte de vedere: primul ar fi acela că este foarte plictisitor să vorbeşti despre ceva sau cineva bătrân, dar care, este tânăr, iar al doilea, ar fi acela că, este ucigător de enervant să-l ştii şi bătrân, şi virtuos, şi frumos, şi mai bun, şi mai capabil decât tine.
Voi încerca să-mi iau rămas bun de la tanchişti într-un mod corect, zic eu şi grăbesc despărţirea numai pentru că am de gând să scriu şi despre altceva.
Pentru a nu da loc la interpretări, faptul că se va renunţa la tancurile T-72 mi-a devenit clar în septembrie 2001, la primele trageri de luptă, atunci când, după ce mi-am instruit oamenii pe T-72, am ajuns în poligon cu ei şi am tras de luptă cu TR-77-580. Imediat, în iunie 2002 a venit prima restructurare, când unitatea a fost redusă drastic şi toate funcţiile au fost reduse, în ciuda faptului că începusem să primim TR-85-M1 şi să ne instruim pe acesta. Se pare că la noi în ţară, prostia primează, şi cu cât eşti mai tâmpit, cu atât poţi avea sorţi de îzbândă, dacă dai din coate.
Despe T 72-ul dâmboviţean
Partea a VI-a
A te simţi ca “Regele unei ţări ploioase” este poate o expresie plastică şi un pic forţată într-un context unde se vorbeşte despre tancuri. Dar cum naiba puteai să te simţi când brusc ai aterizat în mijlocul unor bisericuţe unde nu cunoşteai pe nimeni şi nu aveai habar de ceea ce se punea la bătaie, unde mulţi încercau să-ţi intre pe sub piele, ca microbul de râie, atrăgându-ţi în acest fel atenţia asupra bunelor lor intenţii şi capacităţilor profesionale?!…
Başca, una era prevăzut în statul de organizare, alta era situaţia reală, gradul de încadrare cu personal abia dacă ajungea la 50 %, iar tehnica existentă (şi aici amintesc doar cele 108 tancuri, înaintea aducerii TR-urilor 85-M1, era de aproape 300% faţă de stat), faptul că unitatea trebuia să păzească şi să asigure buna desfăşurare a activiţăţilor într-un poligon de garnizoană, un poligon redus pentru tancuri, un tancodrom, un GAZ, două depozite de muniţie şi să mai şi asigure întervenţia, cu o subunitate de valoare pluton infanterie (constituit din tanchişti!!!) la depozitul de muniţie de la Dichiu (undeva în creierul munţilor) şi la un alt depozit de armament şi muniţie situat aproape de Ploieşti.
Despre T 72-ul dâmboviţean
Partea a V-a - Orişicât de smerit şi de modest aş fi vrut să fiu şi să rămân,
pentru că anumite lucruri care s-au întâmplat şi nu au vizat doar persoana şi viaţa mea particulară, cred că e mai bine să le arăt, fără niciun pic de mânie, de denaturare a realităţii sau de răzbunare.
Aşadar, pe 30 august 2001 am preluat Drapelul de Luptă al Batalionului 1 Tancuri “Vlad Ţepeş”.
În organica sa, batalionul avea 3 companii de tancuri (cu plutoanele pe 4 tancuri, compania având 13 tancuri) - Batalionul avea aşadar 40 de tancuri (3 Cp.x 13 Tc +tancul Cdt.B.). Din cele 40 Tc, toate operative, 30 buc. erau T-72, iar 10, T55 modernizat. În cazarmă, printre alte maşini de luptă, era diferenţa de tancuri până la 108 buc, 12 Autotunuri SU 100, câteva zeci de tansportoare amfibii blindate, BRM-uri, TAB-uri purtătoare de Maliutka s.a.m.d.
Evident, am fost interesat de tancuri şi mai ales de cele 30 buc. T-72, unul dintre acestea fiind tancul comandantului de batalion, adică fiind tancul meu! 
Despre T 72-ul dâmboviţean
Partea a IV-a: T-72 in zilele revolutiei
Personal, am numarat 5 lovituri care au atins tancul:
- un proiectil (presupun exploziv-fugas, nu a lasat prea multe urme) a atins antena de pe turela, a explodat si a topit-o, arzand si vopseaua in jur;
- un alt proiectil exploziv-fugas a lovit aripa din dreapta, aceasta era sfasiata rau, la fel rezervoarele suplimentare de deasupra;
- un al treilea exploziv a lovit placa blindata din spate, spre stanga – incredibil, dar a indoit putin blindajul;
- doua proiectile cumulative au lovit cutia blindata din stanga/spate, aproximativ dinspre “ora 7″. Unul a lovit exact la imbinarea dintre placa blindata spate si cea laterala stanga si, fara a devia deloc, jetul cumulativ a strapuns blindajul si a intrat in camera energetica. Al doilea a lovit esapamentul, l-a perforat si a patruns si el in camera energetica.
Nu stiu care au fost avariile la motor, nu am putut ridica obloanele de acces – dar cu doua cumulative care au trecut, trebuie sa fi fost avarii importante.
Despre T 72-ul dâmboviţean
Partea a III-a
Cred că nu e ceva comun şi prea des întâlnit, mai degrabă poate, e ceva deosebit, ca un băiat din Mila 23, despre care se ştia că era mic, firav, ehh, bunicel la şcoală, prieten cu toţi cei din satul lui, mai mari, mai mici, mai tineri, mai bătrâni, indieni sau mexicani (în Mila 23, bufetul şi debarcaderul fiind la jumătatea satului, cei din stânga, adică din amonte sau din vest, în jocurile copilăriei mele erau indieni, iar cei din dreapta, spre aval, erau mexicani)… să fie numit comandantul celei mai celebre şi puternice unităţi de tancuri din Armata Română, Batalionul 1 Tancuri “Vlad Ţepeş”!
Pentru că am fost acuzat, mai pe şleau sau mai pe şest, că am ajuns comandant la unitatea de tancuri din Târgovişte cărând butoaie cu vin, bărci cu peşte şi saci cu icre, vă rog să-mi îngăduiţi să continui un pic această divagaţie.
Într-una din primele zile ale celei de-a doua decade ale lunii iulie 2001, pe la amiază, am fost anunţat să mă prezint în biroul comandantului Brigăzii 40 Mecanizată “General David Praporgescu”, eu fiind şeful S-3, “Operaţii şi Înstrucţie”.
Într-una din primele zile ale celei de-a doua decade ale lunii iulie 2001, pe la amiază, am fost anunţat să mă prezint în biroul comandantului Brigăzii 40 Mecanizată “General David Praporgescu”, eu fiind şeful S-3, “Operaţii şi Înstrucţie”.
Despre T 72-ul dâmboviţean
Partea a II-a
Cel mai bun echipaj pe care l-am avut, cu Plt. ROMAŞCU CATALIN,
CEL MAI BUN COMANDANT de tanc şi de pluton
CEL MAI BUN COMANDANT de tanc şi de pluton
Atunci când se executau trageri sau aplicaţii cu acest tanc, noi, “ceilalţi”, tanchişti, infanterişti sau artilerişti, nu aveam acces în poligon, fiind traşi “pe dreapta” şi nevoiţi să aşteptăm până la plecarea acestora.
Mi-aduc aminte că odată, după ce am debarcat tancurile la Baia, (mă refer la perioada când eram la Medgidia şi aveam TR-77-580), în drum spre Poligonul Babadag, am fost dirijaţi într-o poiană departe de marginea pădurii şi am a…şteptat acolo cam o jumătate de zi, fără să ni se explice motivul.
Să compari un tanc cu o bijuterie sau să-l numeşti aşa pare neverosimil, sau este deja o exagerare, însă tanchiştii care au lucrat şi s-au instruit cu/pe acest tip de tanc, aşa îi spuneau: o bijuterie de tanc.
Iar comparându-l cu un TR-77, TR-85 sau chiar şi cu T-55, oricât de subiectiv ai fi, ţinând partea tancurilor menţionate, nu ai cum să nu recunoşti superioritatea netă a lui T-72, datorită caracteristicilor sale tehnico-tactice: putere de foc sporită (tun de 125 mm, cu ţeavă lisă), 3 membri în echipaj (încărcare automată), putere specifică şi mobilitate mult mai mare, siluetă şi presiune specifică mai mică, aparatură de ochire şi observare, de vedere pe timp de noapte, de legătură radio şi alte instalaţii speciale net superioare (la acea vreme!) etc.
Despre T 72-ul dâmboviţean
Partea I
Tancurile T-72 pe care le-a avut Armata Română au fost comandate în URSS în anul 1977 iar în 1978 ajungeau în parcul de maşini luptă al Regimentului 1 Tancuri “Vlad Ţepeş” dislocat în Târgovişte, cazarma acestuia fiind situată la marginea de nord a localităţii, aproape de halta Teiş. De aici şi cealaltă denumire uzitată a acestuia, “Regimentul de la Teiş”.
Cele 30 de tancuri T-72, deşi majoritatea fabricate chiar în ’78, nu au venit direct din fabrică, ci probabil din poligon sau din aplicaţii militare, în unele dintre acestea găsindu-se muniţie trasă sau netrasă, având destui km la bord iar loturile de piese de schimb şi accesorii fiind folosite.
Pentru aceste tancuri, în cazarmă s-a construit o remiză specială (care există şi acum), prevăzută cu un sistem de ventilaţie ce permitea funcţionarea motoarelor de tanc într-o incintă închisă.
Realizarea tancului TR-125
Între anii 1987 şi 1988, într-un timp extrem de scurt, s-a reuşit proiectarea şi realizarea prototipului tancului românesc TR–125 (P 125). Acesta îngloba cele mai noi realizări ale experienţei cercetătorilor români şi ale industriei naţionale de apărare.
Turela şi elementele de încărcare automată a acestui tanc au fost proiectate de ICSITEM Bucureşti iar şasiul, cu toate agregatele ce intră în el, a fost proiectat de ACSIT–P 124 din structura F.M.G.S. Bucureşti.
Cum arata azi TR-125
Este demn de remarcat că, pe acest tanc, s-au montat cele mai moderne echipamente care erau în curs de experimentare sau asimilare în fabricaţie de industria românească: tunul calibru 125 mm, stabilizatorul tunului 2E 25M, mecanismul de încărcare automată a tunului, calculator balistic, noul proiector de tip L–2, instalaţii de avertizare împotriva iluminării cu laser pentru lansare a grenadelor fumigene şi a capcanelor termice etc. Totodată, s-a reuşit experimentarea şi asimilarea noilor tipuri de muniţie pentru tun, lansatoare de grenade fumigene etc.
Despre tancurile romanesti, opinia unui profesionist!
Apreciez activitatea dumneavoastră pentru obţinerea şi menţinerea unui nivel cel puţin rezonabil de dotare cu mijloace de luptă moderne a Armatei Române, drept pentru care mă simt onorat şi obligat totodată, să vă răspund la cele 4 întrebări. Sunt aproape zece ani de când preocupările cotidiene m-au deconectat de tensiunea vieţii de tanchist, deci să nu vă aşteptaţi la cine ştie ce păreri savante şi actuale, pe de o parte, iar pe de altă parte, voi încerca să nu fiu influenţat de subiectivismul care se manifestă într-o asemenea situaţie.
Aşadar, iată răspunsurile mele la întrebările puse:
- Blindajul unui TR-85/M1 este considerat similar ca protectie fata de T-55 AM, sa zicem, sau nu (solutia constructiva e oarecum diferita, insa dorim sa cunoastem si “abordarea” instructiei tehnice cu privire la rezistenta efectiva a cutiei blindate/turela ) ?
R. Blindajul unui TR-85/M1 este superior ca protecţie faţă de T-55 sau oricare din variantele acestuia.
2. Este TR-85 considerat superior unui T-72? Sau M1 superior unui T80/84/M90?
R. Poate doar constructorul TR-85 l-a considerat superior unui T-72. În ceea ce priveşte comparaţia dintre M1 şi T80/84/M90, chiar dacă nu am văzut niciodată la lucru un T80/84/M90, spun cu regret, dar fără teama de a greşi că primul, la TR-85-M1 mă refer, este inferior modelelor enumerate.
Şi aici voi argumenta: la baza clasificării sau comparaţiei tancurilor sunt trei factori: protecţia prin blindaj, puterea de foc şi mobilitatea. TR-ul nostru este inferior la toate cele trei capitole.
ZIUA MARINEI ROMANE - 15 AUGUST
ZIUA FORTELOR NAVALE : SFANTA MARIA "
Marina Română
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ziua Marinei și închinările[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Ziua Marinei Române.
Ziua Marinei a fost oficializată ca onomastică a marinarilor militari români la 15 august 1902, de Sfânta Maria Mare, patroana Marinei Române. Serbarea oficială a avut loc pe crucișătorul Elisabeta, primul crucișător al marinei, unde au fost prezenți toți ofițerii Diviziei de Mare și la care a luat parte și Ministrul de Război, Dimitrie A. Sturdza. În mod tradițional, ocrotitorul marinarilor în bisericile ortodoxe de miazăzi (români, sârbi, bulgari și greci) este Sfântul Nicolae, căruia îi erau închinate schiturile marinărești (azi dispărute) de la Capul Caliacra în Dobrogea și de la Pardina (pe malul din față, în Bugeac). În bisericile ortodoxe de miazănoapte (fostulImperiu rus) ocrotitorul marinarilor militari este Sfântul Andrei care în România este socotit ocrotitorul (și uneori, în mod abuziv, întemeietorul[2]) Bisericii ortodoxe române.
ZIUA MEDICINEI MILITARE - 21 AUGUST
La 21 august 1862 , prin Inatul Decret Romanesc nr. 4629 a luat fiinta Corpul Ofiterilor Sanitari din Armata , atestandu - se astfel medicina militara ca element specializat pentru asigurarea sanatatii efectivelor militare
IN luna lui GUSTAR - AUGUST , urmatorii colegi membri de sindicat ai filialei
noastre ,cat si fosti colegi de suferinta sarbatoresc ziua onomastica :
GRECU STELICA , NEDELOIU ION , APOSTU LUCIAN , BOLOCAN COSTELA
,CALIN GHEORGHE , PREDA AURELIAN , AGAPIE LILIANA ,le dorim multa sanatate , fericire ,indeplirea tuturor dorintelor alaturi de cei dragi .
LA MULTI ANI!
BIROUL OPERATIV AL FILIALEI SCMD SLOBOZIA