Generalul Iordache Olaru: "UNPR nu a făcut nimic pentru mine şi familia mea, dar nici pentru Armata României"

Data publicarii: 23.05.2012 12:51:00

“Un uneperist de serviciu, pe nume Popescu Dumitru Iulian, preş. al UNPR Sector 3, mi-a trimis o scrisoare de <dragoste>. I-am răspuns cu o recomandată”. Aşa îşi motivează Generalul Maior ® Iordache Olaru scrisoarea publică prezentată mai jos. Pe preşedintele UNPR Sector 3 Popescu Dumitru Iulian, îl găsim prezentat pe site-ul Alegeri Tv. Din CV-ul acestuia aflăm că, în perioada 2000-2003, a lucrat în Ministerul Sănătăţii, ca membru în Comisia de Transparenţă din partea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, iar în 2004 a fost coordonator al elaborării Strategiei pentru Reforma Sistemului Sanitar. Recent, a avut o neinspirată “corespondenţă” cu Generalul Iordache Olaru, unul dintre cei mai activi militanţi pentru drepturile Armatei. Acesta îi răspunde aşa:

Stimate domn,

Deşi nu ne cunoaştem, am fost surprins de scrisoarea pe care mi-aţi trimis-o. Mai mult, am fost ofensat să constat că vă arogaţi merite în legătură cu cuantumul pensiei şi statutul meu de “senior privilegiat” al sectorului 3.

Sunt sigur că nu aţi avut curiozitatea să ştiţi cui vă adresaţi, pentru că, altfel, aţi fi ştiut mai multe despre profilul meu caracterial şi experienţa mea profesională, care nu puteau să aibă vreo legătură cu activitatea dvs. de partid şi cu ceea ce partidul dvs. a făcut pentru mine şi Armata ţării. Altfel, aţi fi înţeles că datorez totul familiei şi obstinaţiei mele de a-mi face datoria faţă de ţară, in structuri euroatlantice, dar şi într-o poziţie relevantă în SMG, ca şef al Direcţiei Planificare Strategică, cu gradul de general-maior. De asemenea, mai puteaţi să constataţi că, după trecerea în rezervă, am avut câteva ieşiri publice, care doreau să aducă în atenţia clasei politice, inclusiv a conducerii UNPR, repere ale stării armatei, dar şi propuneri şi măsuri concrete de stopare a degradării condiţiilor de viaţă, înzestrare şi instrucţie ale militarilor.

Mă voi referi doar la întârzierea, cu cel puţin 3 ani, a achiziţiei avioanelor multirol. Puteţi pune şi in sarcina UNPR acest eşec, care va face ca România să ceară ajutorul altor state membre NATO, pentru a ni se asigura poliţia aeriană.

Umilitor şi dezamăgitor, pentru o ţară ai căror militari au făcut sacrificii, pentru integrarea in Alianţă, mulţi dintre ei fiind obligaţi să îşi abandoneze cariera militară, înainte de vârsta legală de pensionare, în numele standardelor NATO, modernizării şi reformei armatei României. Faptul că partidul dvs. nu a făcut nimic, pentru creşterea capacităţii combative a Armatei, mă determină să reafirm că scrisoarea nu trebuia să mi-o trimiteţi şi că, de fapt, ministrul dvs. ar trebui să se ruşineze şi să recunoască faptul ca UNPR, solidar cu alte partide, a continuat să batjocorească şi să trimită în derizoriu calitatea de militar, de altfel, onorantă in alte state.

Pe de altă parte, adoptarea legislaţiei samavolnice privind “recalcularea, revizuirea şi revizuirea-recalcularii pensiilor militare”, iniţiată, susţinută şi aplicată de partidul dvs, a bulversat ierarhii şi destine, a ridicat îndoieli şi suspiciuni, în legătură cu profilul profesiei şi statutul de militar, aducând gravă atingere spiritului şi unităţii de corp. Nicicând militarilor nu le-au fost date ocazii să audă invective şi epitete greu de reprodus, care nu au nicio legatură cu efortul, sacrificiul, onoarea şi demnitatea de militar.

Angoasele recalculării pensiilor, bugetul de “avarie”, la care făcea deseori referire ministrul apărării din partidul dvs, degradarea continuă a profilului moral al celor îmbrăcaţi în uniforma Armatei României, au atins un prag care sfidează calitatea de militar al unei ţări membre NATO şi pe care trebuie să vi-l asumaţi onest şi cu responsabilitate.

În sfârşit, sper că aţi înţeles că nu aveţi niciun merit în legătură cu cuantumul pensiei mele, că nu va bucuraţi de respectul meu, că nu aveţi dreptul să-mi folosiţi numele şi calitatea mea de militar în rezervă, că nu vă voi vota şi că vă dispreţuiesc.

Dacă doriţi, asa cum afirmaţi în scrisoare, să ţineţi cont de opiniile şi propunerile subsemnatului, vă rog să căutaţi numele meu pe google, unde veţi găsi toate scrisorile, articolele şi luările mele de poziţie, care ar fi trebuit să fie cunoscute, inclusiv de fostul ministru al apărării.

Ca să vă ajut la selecţia lecturilor, vă recomand, cu prioritate, titlurile
“Umilirea armatei naţionale”,
“Armata României dezonorată” şi
“Comandantul Suprem la raport!”,
din care sper că veţi înţelege că, dincolo de lozinci patriotarde, bilanţuri festiviste şi ipocrizie politică,
UNPR nu a făcut nimic pentru mine şi familia mea, dar nici pentru Armata României.

Iordache Olaru, general-maior în rezervă

Sursa: LINIA DE MIRĂ