CUTREMUR! Iliescu și GAȘCA DE SECURIȘTI care au preluat PUTEREA în 1989 au UCIS!
militari anunţă că cercetările în Dosarul Revoluţiei au fost extinse in
rem pentru acuzații de crimă împotriva umnității, anchetatorii
precizând vor fi investigate inclusiv fapte comise după 22 decembrie,
perioadă în legătură cu care, anterior, s-a constatat că nu sunt indicii
privind infracţiuni.
În decembrie 2004, s-a dispus începerea urmăririi penale a înalților
ofițeri ai Armatei, Securității și Miliției, care au participat la reprimarea manifestanților, precum și a politicienilor instalați la conducerea țării
încă din 22 decembrie 1989, precum Ion Iliescu, Virgil Măgureanu,
Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Gelu Voican Voiculescu, ca și ai
unor realizatori ai Televiziunii Române ca Teodor Brateș, Petre Popescu
sau Victor Ionescu.
Comunicatul Parchetului General:
Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să aducă la
cunoştinţa opiniei publice următoarele:
„Procurori militari ai Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, prin ordonanța din 1
noiembrie 2016, în cauza cunoscută generic sub denumirea “Dosarul Revoluției”, extinderea urmăririi penale, in rem, sub aspectul infracţiunii contra umanității, prevăzută
de art. 439 alin. 1 lit. a, g, i și k Codul penal cu aplic. art. 5 Cod penal.
Din actele dosarului rezultă că pentru păstrarea puterii, prin acțiunile
desfășurate și măsurile dispuse, noua conducere politică și militară
instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin
împușcare, vătămarea integrității fizice și psihice, respectiv lipsirea de
libertate a unui număr mare de persoane, fapte care se circumscriu
condițiilor de tipicitate ale infracțiunii contra umanității prev. de art. 439 alin. 1
lit. a, g, i și k Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal.
Situaţia premisă a infracţiunii contra umanităţii referitoare la existenţa unui
atac generalizat rezultă din numărul mare de localităţi în care au avut loc
incidente armate cu consecinţele menţionate anterior.
Din modul în care s-a produs acest atac reiese existenţa unui plan după care
s-a acţionat, plan care a urmărit crearea unei stări de confuzie în rândul
forţelor armate, prin divizarea conducerii Ministerului Apărării
Naţionale şi difuzarea unor ordine, rapoarte şi informaţii false, scoaterea
în stradă şi înarmarea populaţiei, respectiv crearea aparenţei unui
„război civil” în care să se confrunte unităţi înarmate aparţinând
Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne sau aceluiaşi
minister, în scopul preluării puterii şi legitimării noilor lideri.
În realizarea acestui plan s-a apelat la Televiziunea Română care a
transmis comunicate alarmiste şi uneori false, la tăierea legăturilor
telefonice şi aducerea la conducerea ministerelor de forţă a unor foste
cadre militare loiale noii conduceri politico-militare, cu consecinţa
generării unui „război” psihologic şi mediatic care a condus la
producerea a numeroase victime.
Cercetările urmează a fi reluate cu privire la toate faptele care au făcut
obiectul dosarului nr. 11/P/2014, inclusiv cu privire la faptele comise după
data de 22.12.1989 pe întreg teritoriul ţării, conform dispozițiilor reținute în
încheierea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale în cauză.”
Procurorul general al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Augustin
Lazăr, a anunţat, la finalul lunii august, că dosarul "Revoluţiei" a ajuns de la
instanţa supremă la Secţia Parchetelor Militare, unde o echipă nouă de
procurori va începe să lucreze şi să stabilească adevărul în acest caz.
Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
care a confirmat redeschiderea urmăririi penale în dosarul Revoluţiei a arătat
că procurorii militari au făcut o anchetă lacunară şi că între 7 decembrie 2014
, când a fost scrisă rezoluţia de începere a urmăririi penale, şi 14 octombrie
2015, când procurorul a dispus clasarea cazului, nu s-a efectuat niciun act de
urmărire penală.
Dosarul "Revoluţiei din 1989" este una dintre cele mai tergiversate anchete
din istoria practicii judiciare din România. Procurorii au avut de lămurit
cauzele în care s-a produs decesul a 709 persoane, rănirea prin împuşcare
a 1.855 de persoane, rănirea prin alte forme de violenţă a 343 de persoane şi
privarea ilegală de libertate a 924 de persoane.
Istoria unui dosar prea fierbinte
Primul dosar al revoluției a apărut chiar în 1990, când din ancheta fostului
ministru de Interne Tudor Postelnicu și a fostului șef al Securității Iulian Vlad
s-a dispus continuarea cercetărilor în cadrul unui caz separat care viza
identificarea cadrelor Ministerului de Interne care au ajutat la capturarea,
lovirea, lipsirea de libertate a manifestanților, identificarea persoanelor care
au ucis 48 de persoane cu arme de foc și au rănit alte 150 de persoane și
stabilirea modului în care au decurs anchetele la secțiile de Miliție din
București, unde au fost duși manifestanți și tragerea la răspundere a acelora
care au comis cercetări abuzive.
Cauza a fost soluționată în 1995 prin încetarea urmăririi penale față de
Nicolae și Elena Ceaușescu, față de Tudor Postelnicu și Iulian Vlad, precum și
față de membrii Comitetului Politic Executiv al PCR, reținân-du-se că au fost
judecați și condamnați definitiv în alte dosare cu obiect similar.
În septembrie 2004, Asociația “21 decembrie 1989” a depus o plângere prin
care a cerut tragerea la răspunderea penală a generalului Ion Hortopan, pe
motiv că a dat ordin de deschidere a focului în seara zilei de 21 decembrie
1989. În octombrie același an, asociația a cerut extinderea cercetărilor și față
de evenimentele din perioada 22-27 decembrie 1989, când au fost
“asasinați sau grav răniți peste 3.000 de cetățeni ai României”.
În decembrie 2004, s-a dispus începerea urmăririi penale a înalților ofițeri ai
Armatei, Securității și Miliției, care au participat la reprimarea manifestanților,
precum și a politicienilor instalați la conducerea țării încă din 22 decembrie
1989, precum Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Gelu Voican Voiculescu, ca și ai unor realizatori ai Televiziunii Române ca
Teodor Brateș, Petre Popescu sau Victor Ionescu.
Motivele începerii urmăririi penale au fost: noii conducători ai țării au
coordonat așa-zisa luptă împotriva teroriștilor și au ordonat deschiderea
focului, iar realizatorii TV au transmis informații false (iminența apariției
unor teroriști în anumite zone beligerante), informații în baza cărora
structurile militare au deschis focul și au ucis sau rănit mai multe persoane.
Ancheta era făcută de Secția Parchetelor Militare.
În 2008, după o condamnare CEDO și după modificări legislative, cea mai
mare parte din dosar a ajuns la Secția de Urmărire Penală și Criminalistică
(secție civilă) a Parchetului. Un an mai târziu, procurorii civili au dat o
rezoluție de infirmare a începerii urmăririi penale pentru nerespectarea
drepturilor la apărare a unor învinuiți precum Ion Iliescu, spre exemplu.
În 2010, Secția Parchetelor Militare a închis dosarul pentru crimele comise de militari în decembrie 1989 pe motiv că faptele sunt prescrise, dar în 2011, șeful Parchetelor Militare a dispus infirmarea clasării restului de dosar și trimiterea acestuia la Secția civilă a Parchetului General.
Pe 5 aprilie 2016, prim-adjunctul procurorului general al României, Bogdan
Licu, a emis ordonanță de infirmare a clasării dosarului Revoluției. Precizăm
că Tiberiu Nițu, procurorul general de până la acel moment, a tras cu arma la
Revoluție, în calitate de militar în termen, dar având și certificate de
revoluționar.