D- na PRUNĂ să plece și să ne lase în pace cu homosexualitatea pe care o susține .
Familia tradițională este una în fața lui DUMNEZIU și a oficialităților ,prin certificatul de căsătorie.
Nu fac altceva, decît să pună în practică ce porunci au primit de la stăpînii lor.
Nu au ei treabă cu țara și cu nația romînă.
Scurt comentariu : MINISTRUL JUSTIȚIEI, D-NA RALUCA PRUNĂ, ÎI MINTE PE ROMÂNI CĂ HOMOSEXUALITATEA ESTE UN „DREPT” ȘI POATE FI NUMITĂ „CĂSĂTORIE.”
În cadrul dezbaterii "Extremismul de dreapta și instigarea la ură. Abordări politice, legale și administrative", de marți 01 noiembrie, 2016, d-na Raluca Prună, a afirmat următoarele :
"Este foarte puțin într-o țară în care, sigur nu mai avem partide extremiste în Parlament, (...) avem însă mișcări din acestea promovate de partide politice parlamentare, care nu sunt ele însele extremiste, dar care promovează, aș îndrăzni să spun, tehnocrată fiind, într-un mod extremist, valorile tradiționale. Și eu îmi notasem despre aceste încercări de a justifica prin atașamentul la valori tradiționale respingerea dreptului fundamental al altcuiva, de exemplu, la căsătorie pentru toată lumea", relatează Agerpres.
Marian Văle : Din cele de mai sus reiese faptul că, pe de o parte, d-na Raluca Prună, consideră că dreptul la căsătorie, este un drept fundamental care aparține tuturor oamenilor, și deci, potrivit dumneaei, acesta ar aparține inclusiv homosexualilor. Pe de altă parte, d-na Raluca Prună, numește căsătorie atât uniunile homosexuale cât și pe cele heterosexuale. Voi căuta, pe parcursul acestui scurt articol să răspund la două întrebări.
1) Prima întrebare: Este homosexualitatea un drept fundamental, așa cum, explicit, afirmă d-na Raluca Prună ? Răspunsul este nu, deoarece, potrivit art. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948) "toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi”. Acest prim articol clarifică faptul că, această declarație, se referă numai și numai la drepturile pe care oamenii le primesc prin naştere. Ori se știe faptul că, la naștere, copilul, primeşte sexul şi odată cu el și instinctul de conservare. Acesta include în el și instinctul sexual, puternic orientat spre perpetuarea speciei. În consecință, Declarația Drepturilor Omului, care a fost elaborată de creștini, nu cuprinde în ea însăși actele de pedofilie, incest, lesbianism, zoofilie, necrofilie, homosexualitate, pentru că acestea nu se primesc prin naștere, ele nefiind orientate spre perpetuarea speciei umane, ci spre anihilarea ei. Aceste deviații se capătă ulterior nașterii, funcție de alegerea voluntară a fiecăruia. Faptul că niciodată un copil nu s-a născut pedofil, necrofil, lesbian, zoofil sau homosexual, demonstrează că toate LGBT-ismele nu pot fi numite drepturi fundamentale, așa cum, greșit, afirmă d-na Raluca Prună, ci ele sunt doar niște deviații voluntare de la sexualitatea heterosexuală.
În altă ordine de idei, dacă prin conceptul de drept, raportat la societatea în care trăim, noi înțelegem acordarea unei recompense unui anumit individ, venită din partea societăţii, care este potrivită cu valoarea „muncii” prestate, atunci putem afirma cu certitudine că homosexualii nu trebuie să primească absolut nimic, în afară de milă, din partea societății.
Fiindcă pentru a primi ceva, de la societate, trebuie să dai ceva în schimb. Însă, prin manifestarea actului homosexual, nu se produce nimic benefic pentru societatea civilă, ci doar satisfacerea plăcerii personale a celor implicați în acel act. Din această cauză ar fi nedrept, ca homosexualilor, să li se ofere ceva, în schimbul nimicului, pe care dumnealor îl „oferă” societății civile. Ba se poate afirma , fără putință de tăgadă, că homosexualitatea este profund dăunătoare pentru omenire. Spre exemplu, homosexualii, nu nasc copii - punând astfel în pericol existența rasei umane - dar ridică pretenţia nedreaptă, ca societatea civilă să le dea, spre înfiere, copiii altora.
Este limpede că această pretenție nu reprezintă un drept, ci „furtul”, pe față, al copiilor altora. De aici rezultă, fără dubiu că, homosexualii, nu au nici un drept de a înfia copiii altora, în timp ce ei refuză să-și întemeieze o familie adevărată pentru a procrea. Se poate afirma, cu certitudine, că homosexualitatea, nu este un drept câștigat prin naștere și nici un drept câștigat prin merit.
2. A doua întrebare : .Poate fi privită, uniunea homosexuală, ca fiind o „căsătorie” adevărată, așa cum ne „învață” d-na Raluca Prună? Răspunsul corect este că nu se poate așa ceva. Și aceasta din cauza faptului că, în timp ce familia heterosexuală, în săvârșirea actului sexual, se folosește doar de organele sexuale ale soției și ale bărbatului, și de nimic altceva, cuplurile homosexuale folosesc doar un singur organ sexual, al unuia dintre parteneri, plus un alt organ, dar nicidecum organ sexual (precum limbă, anus, etc.), al celuilalt partener. De aici reiese clar faptul că, homosexualitatea, conține în sine o anomalie extraordinar de mare, fiindcă ea nu rezultă dintr-o unire pură, între două sexe diferite, ci este o „sexualitate” impurificată cu organele nesexuale ale celuilalt partener. De aceea homosexualitatea a fost numită pe drept cuvânt, deviație sau anomalie sexuală. Acest lucru demonstrează, pe deplin, și faptul că familia tradițională este net superioară, uniunii homosexuale și niciodată familia tradițională nu va putea fi pusă pe picior de egalitate, cu homosexualitatea. Din cele de mai sus, și din multe altele pe care nu le explicăm acum, rezultă cu claritate faptul că, uniunile homosexuale, nu pot fi numite căsătorii, așa cum susține d-na Raluca Prună.
Concluzii : Potrivit celor de mai sus, niciodată, homosexualitatea nu poate fi considerată un drept fundamental, așa cum, greșit, ne „învață” d-na Raluca Prună, deoarece ea nu este „dată” prin naștere, ci este o anomalie sexuală, ce apare și se manifestă, ulterior.
Faptul că d-na Raluca Prună a mințit că homosexualitatea este un drept fundamental, pune în evidența nu doar o lipsă acută de onestitate, a dumneaei, față de poporul român, ci denotă și o crasă incompetență profesională, de care dânsa, pare că se „bucură” în cel mai înalt grad.
Punând pe picior de egalitate căsătoria tradițională cu uniunea homosexuală (căreia-i acordă, greșit, statutul de „căsătorie”), d-na Raluca Prună, comite un abominabil act de injustiție, fapt ce lasă să se întrevadă că activitatea porofesională a dumneaei, nu se desfășoră potrivit legilor și dispozițiilor în vigoare, ci după sentimentele sau preferințele dânsei.
În temeiul celor de mai sus, recomand cetățenilor din țara noastră, să fie vigilenți și să ia o atitudine fermă împotriva tuturor subterfugiilor, folosite de LGBT-iști, prin care aceștia, împreună cu d-na Prună, încearcă instaurarea, în România, a unui "climat" caracterizat de non valoare, teroare, prostie și injustiție.
Marian Văle.
Familia tradițională este una în fața lui DUMNEZIU și a oficialităților ,prin certificatul de căsătorie.
Nu fac altceva, decît să pună în practică ce porunci au primit de la stăpînii lor.
Nu au ei treabă cu țara și cu nația romînă.
Scurt comentariu : MINISTRUL JUSTIȚIEI, D-NA RALUCA PRUNĂ, ÎI MINTE PE ROMÂNI CĂ HOMOSEXUALITATEA ESTE UN „DREPT” ȘI POATE FI NUMITĂ „CĂSĂTORIE.”
În cadrul dezbaterii "Extremismul de dreapta și instigarea la ură. Abordări politice, legale și administrative", de marți 01 noiembrie, 2016, d-na Raluca Prună, a afirmat următoarele :
"Este foarte puțin într-o țară în care, sigur nu mai avem partide extremiste în Parlament, (...) avem însă mișcări din acestea promovate de partide politice parlamentare, care nu sunt ele însele extremiste, dar care promovează, aș îndrăzni să spun, tehnocrată fiind, într-un mod extremist, valorile tradiționale. Și eu îmi notasem despre aceste încercări de a justifica prin atașamentul la valori tradiționale respingerea dreptului fundamental al altcuiva, de exemplu, la căsătorie pentru toată lumea", relatează Agerpres.
Marian Văle : Din cele de mai sus reiese faptul că, pe de o parte, d-na Raluca Prună, consideră că dreptul la căsătorie, este un drept fundamental care aparține tuturor oamenilor, și deci, potrivit dumneaei, acesta ar aparține inclusiv homosexualilor. Pe de altă parte, d-na Raluca Prună, numește căsătorie atât uniunile homosexuale cât și pe cele heterosexuale. Voi căuta, pe parcursul acestui scurt articol să răspund la două întrebări.
1) Prima întrebare: Este homosexualitatea un drept fundamental, așa cum, explicit, afirmă d-na Raluca Prună ? Răspunsul este nu, deoarece, potrivit art. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948) "toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi”. Acest prim articol clarifică faptul că, această declarație, se referă numai și numai la drepturile pe care oamenii le primesc prin naştere. Ori se știe faptul că, la naștere, copilul, primeşte sexul şi odată cu el și instinctul de conservare. Acesta include în el și instinctul sexual, puternic orientat spre perpetuarea speciei. În consecință, Declarația Drepturilor Omului, care a fost elaborată de creștini, nu cuprinde în ea însăși actele de pedofilie, incest, lesbianism, zoofilie, necrofilie, homosexualitate, pentru că acestea nu se primesc prin naștere, ele nefiind orientate spre perpetuarea speciei umane, ci spre anihilarea ei. Aceste deviații se capătă ulterior nașterii, funcție de alegerea voluntară a fiecăruia. Faptul că niciodată un copil nu s-a născut pedofil, necrofil, lesbian, zoofil sau homosexual, demonstrează că toate LGBT-ismele nu pot fi numite drepturi fundamentale, așa cum, greșit, afirmă d-na Raluca Prună, ci ele sunt doar niște deviații voluntare de la sexualitatea heterosexuală.
În altă ordine de idei, dacă prin conceptul de drept, raportat la societatea în care trăim, noi înțelegem acordarea unei recompense unui anumit individ, venită din partea societăţii, care este potrivită cu valoarea „muncii” prestate, atunci putem afirma cu certitudine că homosexualii nu trebuie să primească absolut nimic, în afară de milă, din partea societății.
Fiindcă pentru a primi ceva, de la societate, trebuie să dai ceva în schimb. Însă, prin manifestarea actului homosexual, nu se produce nimic benefic pentru societatea civilă, ci doar satisfacerea plăcerii personale a celor implicați în acel act. Din această cauză ar fi nedrept, ca homosexualilor, să li se ofere ceva, în schimbul nimicului, pe care dumnealor îl „oferă” societății civile. Ba se poate afirma , fără putință de tăgadă, că homosexualitatea este profund dăunătoare pentru omenire. Spre exemplu, homosexualii, nu nasc copii - punând astfel în pericol existența rasei umane - dar ridică pretenţia nedreaptă, ca societatea civilă să le dea, spre înfiere, copiii altora.
Este limpede că această pretenție nu reprezintă un drept, ci „furtul”, pe față, al copiilor altora. De aici rezultă, fără dubiu că, homosexualii, nu au nici un drept de a înfia copiii altora, în timp ce ei refuză să-și întemeieze o familie adevărată pentru a procrea. Se poate afirma, cu certitudine, că homosexualitatea, nu este un drept câștigat prin naștere și nici un drept câștigat prin merit.
2. A doua întrebare : .Poate fi privită, uniunea homosexuală, ca fiind o „căsătorie” adevărată, așa cum ne „învață” d-na Raluca Prună? Răspunsul corect este că nu se poate așa ceva. Și aceasta din cauza faptului că, în timp ce familia heterosexuală, în săvârșirea actului sexual, se folosește doar de organele sexuale ale soției și ale bărbatului, și de nimic altceva, cuplurile homosexuale folosesc doar un singur organ sexual, al unuia dintre parteneri, plus un alt organ, dar nicidecum organ sexual (precum limbă, anus, etc.), al celuilalt partener. De aici reiese clar faptul că, homosexualitatea, conține în sine o anomalie extraordinar de mare, fiindcă ea nu rezultă dintr-o unire pură, între două sexe diferite, ci este o „sexualitate” impurificată cu organele nesexuale ale celuilalt partener. De aceea homosexualitatea a fost numită pe drept cuvânt, deviație sau anomalie sexuală. Acest lucru demonstrează, pe deplin, și faptul că familia tradițională este net superioară, uniunii homosexuale și niciodată familia tradițională nu va putea fi pusă pe picior de egalitate, cu homosexualitatea. Din cele de mai sus, și din multe altele pe care nu le explicăm acum, rezultă cu claritate faptul că, uniunile homosexuale, nu pot fi numite căsătorii, așa cum susține d-na Raluca Prună.
Concluzii : Potrivit celor de mai sus, niciodată, homosexualitatea nu poate fi considerată un drept fundamental, așa cum, greșit, ne „învață” d-na Raluca Prună, deoarece ea nu este „dată” prin naștere, ci este o anomalie sexuală, ce apare și se manifestă, ulterior.
Faptul că d-na Raluca Prună a mințit că homosexualitatea este un drept fundamental, pune în evidența nu doar o lipsă acută de onestitate, a dumneaei, față de poporul român, ci denotă și o crasă incompetență profesională, de care dânsa, pare că se „bucură” în cel mai înalt grad.
Punând pe picior de egalitate căsătoria tradițională cu uniunea homosexuală (căreia-i acordă, greșit, statutul de „căsătorie”), d-na Raluca Prună, comite un abominabil act de injustiție, fapt ce lasă să se întrevadă că activitatea porofesională a dumneaei, nu se desfășoră potrivit legilor și dispozițiilor în vigoare, ci după sentimentele sau preferințele dânsei.
În temeiul celor de mai sus, recomand cetățenilor din țara noastră, să fie vigilenți și să ia o atitudine fermă împotriva tuturor subterfugiilor, folosite de LGBT-iști, prin care aceștia, împreună cu d-na Prună, încearcă instaurarea, în România, a unui "climat" caracterizat de non valoare, teroare, prostie și injustiție.
Marian Văle.