GLORIE EROILOR NEAMULUI ROMANESC. In data de 29 MAI 2014 de INALTAREA DOMNULUI sarbatorim ZIUA EROILOR.

DOMNITORI ROMANI! Vlad „Dracul” , aparatorul crestinatatii

10 iulie 2012 de deveghe patriei

Mulţi îl cunosc pe Vlad Tepeş, numit şi Dracula. Puţini însă, poate chiar foarte puţini, cunosc povestea tatălui său, adică a lui Vlad al II-lea Dracul. Viaţa acestuia din urmă este la fel de fascinantă ca şi cea a fiului sau. Iată povestea vieţii sale.

Cuprins:

1-Vlad al II-lea
2-Împaratul Sigismund şi Ordinul Dragonului
3-Vlad devine cavaler al Ordinului Dragonului
4-Vlad Dracul devine prinţ al Valahiei
5-Vlad Dracula, fiul lui Vlad al II-lea

-1-
Vlad al II-lea

Vlad al II-lea, supranumit şi Dracul (n. cca. 1390 – d. 1447) a fost domnitor al Ţării Româneşti între 1436 și 1442 și din nou din 1443 până în 1447. El a fost fiul lui Mircea cel Bătran şi a Doamnei Mara, deci membru al familiei Basarabilor. Vlad şi-a petrecut tinereţea la curtea lui Sigismund de Luxemburg, care mai târziu devine Împăratul Sfăntului Imperiu Roman. A avut ca urmaşi pe Mircea al II-lea, Vlad Ţepeş, Radu cel Frumos, Alexandra şi pe Vlad Călugăru. În anul 1430 era responsabil cu paza frontierei dintre Valahia şi Transilvania. La Nurnberg a fost primit în Ordinul Dragonului, Societas Draconis, a Împăratului Sigismund. El era aşadar cavalerul care, în numele Dragonului, se obliga să lupte împotriva oştilor Imperiului Otoman.

-2-
Împaratul Sigismund şi Ordinul Dragonului

Sigismund de Luxemburg (n. 14 februarie 1368, Nurnberg – d. 9 decembrie 1437, Znaim, Moravia, azi Republica Cehă) a fost Împaratul Sfântului Imperiu Roman care includea Germania, Ungaria, Croatia şi Boemia. El a fost fiul împăratului Carol al IV-lea și al Elisabetei de Pomerania. În anul 1385 s-a căsătorit cu Maria de Anjou, care era fiica cea mai mare a regelui Ludovic I al Ungariei și Poloniei. Ea devenise regină la moartea tatălui ei, în 1382. Sigismund de Luxemburg si Maria de Anjou au avut ca urmași o singură fată, Elisabeta, care s-a căsătorit cu Albert V, Duce de Austria, viitorul rege german Albert al II-lea. Dinastia de Luxemburg s-a stins odată cu el datorita faptului ca nu au existat mostenitori masculini.

Pe data de 12 decembrie 1408 Împaratul Sigismund şi a doua sa soţie, Barbara de Cilli, au infiinţat Ordinul Dragonului. Patronii spirituali ai Dragonului sunt Sfântul Gheorghe, Sfântul Arhanghel Mihail și Sfânta Margareta de Antiohia.

Simbolul Ordinului era Dragonul, care are coada in jurul gâtului, simbolizând astfel puterea de sacrificare a propriei vieți. El era purtat la gât sau pe umăr ca decoraţie, iar din 1418 până la moartea lui Sigismund, se purta împreună cu înscrisul: “O quam misericors est Deus justus et pius” (Oh, ce milostiv este Dumnezeu, ce just şi pios)

Pe plan temporal, obiectivul principal al Ordinului este lupta împotriva turcilor şi a ereziei husite precum şi, nemărturisit, întărirea autorităţii regale împotriva veleităţilor de autonomie a magnaţilor maghiari şi a vasalilor Coroanei cât şi limitarea puterii politice a călugărilor.

Husitul este un membru al unui grup de reformişti religioşi boemieni din secolul XV, adepţi ai lui Jan Hus. Dupã moartea lui Hus din 1415, husiţii s-au separat de Roma. Pe lângă împărtăşania cu pâine şi vin, ei susţineau libertatea propovăduirii, sărăcia clerului, pedepsirea penală a păcătoşilor şi exproprierea averilor bisericeşti. Mulţi dintre ei erau nobili şi cavaleri. In 1431 a esuat cruciada papala impotriva lor.

Pe data de 9 februarie 1431, în Nurnberg, a avut loc un Reichstag, adica o adunarea formală a liderilor bisericii şi a liderilor feudali germani, la care Sigismund de Luxemburg l-a invitat si pe prinţul Vlad din Valahia. Aici prinţul a petrecut 10 luni la palatul imparatului. Pentru a intra in Ordinul Dragonului, Vlad a trebuit sa sustina mai multe probe de lupta, organizate in mai multe turniruri. In data de 13 decembrie 1431 Imparatul Sfantului Imperiu Roman, Sigismund, l-a primit in Ordinul Dragonului in rang de cavaler, dandu-i supratitlul de Vlad Dragonul, Aparatorul Crestinitatii. Ceremonia investirii a avut loc la castelul imparatului din Nurnberg.

-3-
Vlad devine cavaler al Ordinului Dragonului

Despre turnirul din Nurnberg la care a participat şi Vlad al II-lea Dracul se cunoaste urmatoare legenda, care poate fi in mare parte chiar adevarata.

În cadrul turnirurilor medievale existau mai multe probe de lupta unde cavalerii aspiranti trebuiau sa-si arate maiestria si forta. Printre acestea se numarau: proba manuirii spadei, proba de forta, infruntarea calare cu lancea, folosirea buzduganului, trasul cu arcul la tinta si altele. Menestreli voiosi isi bucurau oaspetii cu cantec si voie buna. Inaugurarea noilor turniruri era anunţată de heralzi, cu sunete de goarna in urma semnalului dat de Imparat ce prezida turnirul.

În prima zi, în arena inconjurata de flamuri şi în fata unei tribune impo­do­bite cu panouri heraldice, ghirlande de flori si covoare somptuoase, s-au prezentat patru cavaleri aspiranti la Ordinul Dragonului printre care si Vlad. Prima proba era manuirea spadei. La aceasta proba Vlad s-a remarcat prin vitejia si forta sa, doborandu-i pe rand pe concurentii sai. Toata tribuna era in picioare aplaundand frenetic izbanda lui iar invitatii ii strigau numele.

A doua zi, un valet se aproprie de Vlad soptindu-i la ureche ca este chemat la tribuna in fata imparatului. Ca semn de respect pentru competitia avuta cu o zi înainte împaratul i-a inmanat cavalerului aspirant un scut ce avea pe el un dragon cu trei capete, simbolizand victoria lui Vlad impotriva celor trei aspiranti la titlul de cavaler.

Dupa turnir imparatul si-a adunat sfetnicii la palat. Insusi imparatul s-a gandit la un supranume special care sa-l descrie pe tanarul print cat mai bine. Lui i-a trebuit cam mult timp de gandire, ceea ce a facut ca un membru al consiliului regal sa intervina si sa spuna:

“Auziţi, Maiestatea Voastra! Aţi văzut cum a luptat acest prinţ. El este aşa de viteaz încât lupta cât trei cavaleri odată! L-aţi primit în Ordinul Dragonului. De ce nu îl denumiţi Vlad, Dragonul?”

Împăratul:
“Hmmm! Într-adevăr, un nume frumos! Dar….Hmmm! Numele trebuie însă să fie înţeles de către toţi.”

Şi atunci, Împăratul a tradus numele în latină şi l-a proclamat:

“Ascultaţi! Noul Prinţ al Valahiei, de acum înainte veţi purta numele Vlad, Draco!”

Draco inseamna in latina Dragon. In Valahia numele de Draco a fost interpretat gresit şi anume: drac in loc de dragon.

-4-
Vlad Dracul devine print al Valahiei

Vlad al-II-lea, supranumit şi Dracul, s-a intors înapoi la Sighişoara, unde a fost numit guvernator şi unde avea si dreptul de a bate monedă. Aici înfiinţează o “hereghie de bani”, adica o monetărie, unde bate ducaţi noi, ce au circulat întâi în Translivania, iar apoi şi în Ţara Românească. Monedele aveau pe o parte un vultur cu aripile întinse, cu capul întors spre dreapta, iar pe altă parte un dragon înaripat cu coadă de şarpe, cu aripile şi laba dreaptă ridicate, şi laba stângă terminată în patru gheare.

În anul 1436, la comanda lui Sigismund, Vlad a format o armată în Transilvania şi s-a năpustit peste fratele său vitreg Alexandru Aldea, frate care conducea Valahia şi întreţinea legături bune cu turcii. Cu aprobarea lui Sigismund, el se urca pe tron ca Prinţul Valahiei în Târgovişte.

În numele acestuia, Vlad Dracul pedepseşte unele cetăţi răsculate împotriva autorităţii regale, printre ele fiind Rupea. Într-o scrisoare adresatã braşovenilor, explicând că fusese însărcinat de rege să păzeascã graniţa de est, îi ceartă că au jefuit pe unii oameni protejaţi de el. Scrisoarea, scrisã în limba slavonã spune:

“Io, Vlad, voievod şi domn. Scrie domnia mea, multă sănătate pârgarilor
(în evul mediu, în organizarea administrativă a tãrilor românesti, pargar era membru în sfatul administrativ al unui oraş sau al unui târg, târg ce putea fi compus din 6 până la 12 persoane) din Braşov. Ştiţi bine şi voi că domnul chezarul(chezar sau cezar este numele dat împăraţilor romani) m-a însărcinat pe mine să păzesc aceastã margine. Deci să nu vă pară rău dacă domnia mea nu voi lăsa slugile mele în pagubã şi dacă pentru una, voi lua îndoit şi întreit de la voi.”

Vlad Dracul a scris o scrisoare braşovenilor, în care îi ameninţă cu urmări grave dacă nu folosesc noua monedă:

“Io Vlad, voivod şi domn. Scrie domnia mea multã sănătate pârgarilor din Braşov.
Şi vã dã ştire domnia mea că sibienii au lepădat ducaţii cei vechi; deci şi voi mai mult sã nu umblaţi cu ei, căci dacă voi afla pe cineva că umblă cu ducaţi vechi, rău îi voi face.”

În 1444, regele Ungariei, Vladislav al III-lea al Poloniei a declarat război Imperiului Otoman şi a lansat Bătălia de la Varna, sub conducerea lui Iancu de Hunedoara. Iancu i-a cerut lui Vlad să-şi îndeplineascã jurământul ca membru al Ordinului Dragonului, dar a fost refuzat deoarece Vlad făcuse jurămânatul în faţa împaratului Sigismund, care între timp murise, asadar Vlad se considera absolvit de acest jurământ. Papa l-a absolvit de jurământ, dar a cerut ca fiul său Mircea să meargă în loc.

Rezultatul cruciadei de la Varna a fost dezastruos pentru armata creştină, Iancu de Hunedoara abia scăpând cu viaţa. Mulţi, inclusiv Mircea şi Vlad Dracul au dat vina pe Iancu pentru dezastru. Din acel moment, Iancu de Hunedoara a avut o atitudine ostilă faţă de Vlad Dracul şi faţă de fiul său cel mare.

În 1447, Vlad Dracul a fost asasinat, împreună cu fiul său Mircea, care se pare că a fost îngropat de viu de către boieri şi negustorii din Târgovişte. Iancu a ales propriul său candidat pentru tronul Ţãrii Româneşti, un membru al clanului Dăneştilor, dar şi acesta va fi asasinat.

-5-
Vlad Dracula, fiul lui Vlad al II-lea

Vlad al III-lea, numit de popor şi Vlad Drăculea, s-a născut în anul 1431 în Sighişoara. El era al doilea fiu al lui Vlad al II-lea şi a prinţesei Cneajna din principatul Moldovei. In anul nasterii sale, tatal sau era in Nurnberg participand la turnirul de investire in grad de cavaler. La varsta de cinci ani, Vlad al III-lea a fost si el primit în Ordinul Dragonului, sub denumirea de Fiul Dragonului, tradus Vlad Drăculea.

Vlad al II-lea a trebuit să se declare vasal sultanului Murad II. El i-a dăruit acestuia, ca garanţie a loialitaţii sale, pe doi dintre fii săi şi anume pe Vlad III şi pe Radu. În aceşti ani de exil, Vlad III a dezvoltat o ură nemaipomenită împotriva fratelui său, care se aranjase cu turcii, dar şi împotriva sultanului Mehmed II.

În decembrie 1447, în mlastinile de la Bălteni, boierii, la indemnul regentului ungar Johann Hunyadi, l-a omorât pe Vlad II in urma unui atentat. Otomanii au marsaluit in Valahia, l-au dat jos de pe tron pe Vladislav II, care era din clanul Dăneşti, şi l-au numit pe Vlad III prinţ al Valahiei. După scurt timp, însă, Johann Hunyadi l-a alungat pe Vlad III care a fugit în principatul Moldova la unchiul său Bogdan II.

Aici Vlad Drăculea şi Ştefan cel Mare işi jură prietenie şi se hotărăsc ca cel care ajunge primul la tron să-l ajute şi pe celălalt să ia tronul în ţara sa. În vara anului 1456, Vlad III devine domn în Ţara Românească şi se ţine de promisiune. El îl sprijină pe vărul său să ocupe tronul Moldovei. Inspirat de povestea tatălui lui Vlad Ţepeş, Stefan cel Mare comanda un steag liturgic şi de lupta pe care este înfaţişat Sfantul Gheorghe şi dragonul cu trei capete. În anul 1500 Ștefan cel Mare daruieste acest steag mânăstirii Zografu din Sfântul Munte Athos.

În anul 1459, Vlad Ţepeş îl răzbună pe tatăl său şi desfiinţează boierimea nobiliară, pe unii îi trage în ţeapă, iar pe restul îi trimite la cetatea Poenari, de pe râul Arges, pentru a munci acolo. Averea lor este împărţită poporului. http://www.schimbarea.info

Similare

Revista "Periscop" (Serviciul de Informatii Externe) - Urmasii Mariei Sale Vlad "Draculea" Tepes.În "Editorial"

Statele Unite: "Vlad Tepes a fost cel mai mare criminal din istorie". Din nou ne calca istoria nationala in picioare si slugile umile de la Bucuresti nu au nicio reactie...În "Dezvaluiri"

Americanii si muntii Bucegi. Cum s-au razbunat evreii masoni pe domnitorul Vlad Tepes ( va rugam sa distributi pe Facebook )În "Dezvaluiri"