Treceți la conținutul principal

1942 -   COTUL DONULUI _ STALINGRAD  _ STEPA CALMUCĂ
Gabriel Caruntu în Cotul Donului - Stalingrad - Stepa Calmuca 1942

În zorii zilei, pe o ceaţă deasă, trupele sovietice aparţinând Fronturilor „Sud-Vest”, „Don” şi „Stalingrad” (circa 1.000,000 de oameni, 13.500 tunuri, 900 tancuri şi 1.400 avioane) declanşează (după o pregătire de artilerie de 80 minute cu 3.500 guri de foc) o puternică contraofensivă în Cotul Donului străpungând din prima zi dispozitivul de apărare al trupelor germane şi române. Dispunând de o superioritate zdrobitoare pe direcţiile de efort, sovieticii atacă în special spre cele două flancuri ale intrândului german de la vest de Volga, în zona de acţiune a armatelor 3 şi 4 române, cu intenţia de a ajunge la Kalaci, pentru a încercui Armata 6 germană, şi a continua apoi înaintarea spre Rostov. Cele mai puternice atacuri, „cu mase mari de tancuri”, urmate de infanterie, sunt date în sectoarele de luptă ale diviziilor 13 infanterie (la sud de Kletskaia) şi 14 infanterie (la Bolşoi). Tunurile anticar de care dispuneau diviziile române (cu excepţia a câte 6 tunuri, calibre 75mm, de care dispunea fiecare divizie) sunt ineficace şi nu pot face faţă. Atacul puternic executat de trupele sovietice a pulverizat dispozitivul de luptă al Diviziei 13 infanterie (o parte din unităţi au ajuns în dispozitivul Diviziei 15 infanterie de la flancul stâng, care nu fusese atacată puternic), inamicul pătrunzând la ora 13 în Gromki şi în seara zilei în Salamakovski. Luptele au fost dramatice, tancurile sovietice pătrunzând în centrul de rezistenţă al marii unităţi şi „sfărâmând tot materialul anticar prin călcare şi trăgând cu tunurile, mitralierele şi grenadele asupra infanteriei adăpostite în gropi. Sub presiunea inamicului, unităţile române continuă lupta în retragere, în timp ce comandamentul Diviziei 13 infanterie s-a retras precipitat la Ivanuşinski. De la un ofiţer sovietic de tancuri, luat prizonier, se află că înainte de începerea ofensivei, comandamentul inamic a adunat pe toţi luptătorii carelor de luptă, le-a arătat materialul anticar român şi a pus să se tragă într-un tanc, trăgând următoarea concluzie: „Vedeţi ce rezistenţă aveţi în faţa voastră? Puteţi deci înainta cu toată vigoarea şi fără frică„.
Prin spaţiul liber rezultat în urma înfrângerii Diviziei 13 infanterie, spre Raspopinskaia, în spatele Regimentului 27 infanterie, s-au îndreptat 15 tancuri sovietice, cărora vânătorii de tancuri români le-au opus o aprigă rezistenţă, chiar dacă armamentul anticar era ineficace. „Fiecare – consemnează un document de epocă – voia să distrugă unul, pentru că li se promisese câte 45 zile de concediu la cei ce vor distruge câte un car de luptă”. Chiar dacă poziţia bateriei 2 din Regimentul 16 artilerie a fost „călcată de tancuri, tun cu tun, şi scoasă din funcţiune”, au fost distruse 8 blindate sovietice. Artileria Diviziei 14 infanterie trage în carele de luptă sovietice la distanţă de până la 100 de metri însă proiectilele antitanc nu au nici un efect, blindatele sovietice continuând să înainteze şi să strivească sub şenile militarii români. Secţia sublocotenentului Dincă trage sute de proiectile într-un tanc de mare tonaj, dar fără nici un rezultat. Sintetizând drama trăită de militarii români în aceste lupte, generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3 consemna: „Este o datorie sfântă pentru mine să arăt că infanteria noastră şi-a făcut cu prisosinţă datoria; a stat neclintită, dar frontul ei subţire a fost uşor străbătut de masele de care puternice, contra cărora nu avea mijloace să lupte. Infanteria noastră a primit cu bravură admirabilă lupta neegală cu un adversar mult mai numeros, mai tare şi invulnerabil. S-a jertfit, cu onoarea nepătată, pe poziţiile ce i s-au încredinţat ca să le apere „fără gând de retragere”. Toate sforţările eroice făcute de unităţile noastre nu au putut sluji decât la limitarea breşelor”.
În realitate românii au luptat ca la Mărăşeşti, au suportat bombardamentele de artilerie de o duritate extremă, au primit atacul unei mari mase de tancuri, care au trecut peste ei, românii neavînd armamentul necesar pentru a riposta. Mareşalul Manstein aducea grave acuzaţii românilor. În scrisoarea de raspuns a maresalului Ion Antonescu către maresalul Manstein, la scrisoarea memoriu, care aducea grave acuzaţii românilor, şeful armatei române face dovada clasica de ceea ce înseamnă mîndria şi demnitatea unui comandant dăruit, obligat să suporte invinuiri nedrepte, ce atingeau onoarea unei armate loiale, sacrificată din vina comandamentului german. Maresalul roman „trimisese repetate avertismente OKW-ului asupra comportării trupelor sovietice…, ceruse întărirea frontului defensiv prin armament şi muniţie, dovedise ineficienţa rezistenţei liniare, slabe peste tot, statice, fără rezerve şi fără posibilitatea de intervenţie a comandamentului. Nu se luase nici o măsură„. Maresalul Manstein este obligat să recunoască partea de vina a comandamentului german şi „serviciile aduse cauzei comune de către România„.Apoi, generalul von Hauffe, în raportul întocmit asupra operaţiilor din sectorul Armatei a 3-a Române aprecia „ca de la 19 la 27 noiembrie, trupele române, s-au luptat cu vitejie şi au consimţit sacrificii eroice”, iar generalul Hans Doerr, fost şef al detaşamentului de legatură cu Armata 4 Română în timpul acestei bătălii scria: „Prăbuşirea frontului român în Cotul Donului şi în Stepa Kalmuca este vina conducerii supreme germane, care în nemărginita ei îngîmfare dădea aliaţilor misiuni la care nu puteau face faţă„. (Sursa: magazin-cultural-stiintific.blogspot.com)

Postări populare de pe acest blog

sâmbătă, 18 septembrie 2021 Multumim publicatiei Metropola Constanta   Noi proteste împotriva unei guvernări abuzive Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD)   reprezintă o organizație având ca obiectiv principal apărarea intereselor celor care, sub Drapelul Tricolor, au jurat credință României, iar dacă va fi necesar, o vor apăra „chiar cu prețul vieții”. Din păcate, cu mici excepții, aproape toate guvernele post-decembriste s-au întrecut parcă în luarea de măsuri antiromânești, în mai toate domeniile, cu precădere în ceea ce privește depopularea, înstrăinarea resurselor naturale, slăbirea puterii de apărare a țării. Mai mult chiar, se întrec în nerespectarea legilor  promulgate de președintele țării cum este cazul angajamentelor luate la intrarea României în NATO, ori a Legii 223/2015, referitoare la pensiile militare de stat care a adus unele reparații, absolut necesare, sistemului de pensionare pentru militarii rezerviști. Pe 3 septembrie președintele PNL a declarat că u
Soţia lui Iohannis avea baza de date cu copii de vânzare 27 Aug 2014 Carmen Lăzurcă - Iohannis a fost profesoară la Şcoala specială din Sibiu Liberalul Klaus Iohannis, candidat la Preşedinţie, este acuzat că împreună cu soţia sa, Carmen, a intermediat în anii '90 înfierea unor copii unui cuplu canadian despre a căror soartă nu se mai ştie nimic de 14 ani, bănuindu-se că ar fi fost traficaţi pentru organe. Înaintea intermedierii adopţiilor, soţii Iohannis aveau o radiografie completă a situaţiei copiilor cu probleme din judeţ ce puteau fi folosiţi ca marfă. Şi aceasta pentru că el, Klaus, era inspector şcolar, iar ea, Carmen, profesoară de engleză la Şcoala Specială din Sibiu. Dar liantul în această afacere era soţia lui Iohannis, cea care i-a adus pe canadieni să vadă copii, profesoară de engleză şi aspirantă la statutul de Primă Doamnă. Tânăra profesoară Carmen Lăzurcă s-a angajat la Şcoala Specială din Sibiu deoarece  nu primise repartiţie în oraşul Sibiu. Tânar
vineri, 1 ianuarie 2016 Noutăți OK privind încadrarea în grupele de muncă a personalului M.Ap.N. urmare a Ordinului nr. 123/2015 al ministrului apărării naționale La multi ani, tuturor!  Ordinul ministrului apărării nr.  123/2015  este prezentat pe  site -ul Casei de Pensii Sectoriale a M.Ap.N.  Ordinul  este  acesta  si este prezentat integral si la finalul acestui material. Ordinul ministrului apărării nr.  123/2015  stabileste noile norme metodologice privind incadrarea in condiții de muncă deosebite, speciale și alte condiții, specifice personalului militar, abrogând în același timp vechiul ordin al ministrului cu nr. M. 116.2002 care stabilea aceleași norme. La o analiză sumară a prevederilor ordinul ministrului apărării nr.  123/2015  rezultă un element (probabil) benefic si pt. majoritatea militarilor in rezerva/retragere, concretizat in  Art. 9 alineatele (1) si (2) , astfel: - Dupa cum cunoastem, in urma prevederilor vechiului ordin al ministrului apar