O lecție de istorie oferită de rectorul UBB, Ioan Aurel Pop: Maghiarii i-au reprosat lui Mihai Viteazul că emite documente în limba română, spunând că niciodată n-a fost așa în Ardeal. Răspunsul lui Mihai: De azi, VA FI! INTEGRAL
Academicianul Profesor Universitar Doctor, Ioan Aurel Pop, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, a ținut o cuvântare despre rolul lui Mihai Viteazul în istoria românilor, în cadrul conferinței Mihai Viteazul si Crestinatatea Transilvana, găzduită de Bistrția, pe 22 noiembrie 2016.
Istoricul Ioan Aurel Pop a reușit să prezinte, cu argumente remarcabile, activitatea principelui român care a reușit să realizeze prima unire politică a celor trei țări românești, Mihai Voievod, supranumit Viteazul.
ActiveNews vă prezintă cele mai importante afirmații făcute de una dintre personalitățile de seamă ale culturii românești.
Ioan Aurel Pop:
„Mihai Viteazul a fost omagiat de opinia publică românească, atunci când era un eveniment important, era pomenit numele lui Mihai Viteazul. A fost criticat de otomani, firește, pentru că atâția au pierit de sabia lui...încât n-aveau cum să-l laude.
A fost criticat de occidentali, pentru că a fost văzut ca un aliat care și-a văzut mai degrabă interesul propriu, al Răsăritului, decât al Apusului.
A fost criticat de nobilimea maghiară și mai nou, de către unii români, ceea ce nu-i rău, pentru că suntem într-o țară liberă.
Vă dau un citat frumos din Letopisețul Cantacuzinesc, care a luat fragmentul din Teodosie Rudeanul: Și rămaseră creștinii și mai vârtos, Țara Românească, săraci de dânsul. Pentru aceasta se cade să blestemăm toți creștinii pre neamul unguresc, mai vârtos, căci sunt oameni răi și vicleni, încă de felul lor.
Vă dau un citat: La vestei nefericitei lupte de la Șelimbăr ( pentru unguri - n.n), care s-a răspândit foarte rapid în întreaga țară, națiunea română, care locuiește în fiecare dintre satele și cătunele Transilvaniei, s-a unit cu poporul venit din Țara Românească și împreună, cât și separat, au prădat în lungul și latul țării.Acum vine fraza extraordinară: Căci încurajați de încrederea că aveau un domn din neamul lor, au ocupat drumurile și i-au ucis pe domni. Asta o spune Szamoskozi Istvan, celebrul umanist maghiar, cel care îl prezenta pe Mihai ca pe un posibil eliberator al Constantinopolului.
Unul dintre nobilii din Ardeal spune: Să fi fost orice, numai valah să nu fi fost! Pentru că intrând un valah în Ardeal, a ținut mânia valahilor, pe care noi i-am ținut de slugi și din cauză că dinainte de intrarea lui Mihai în Ardeal, furcile, spânzurătorile, locurile de osândă erau pline de valahi, aceștia ne urăsc, și acum au un domn din neamul lor. Asta se întâmpla în 1599, 1600.
Mihai Viteazul a avut o conștiință de creștin și de român. A luat măsuri în Ardeal cum n-a mai luat nimeni înaintea lui.
1. A reașezat Mitropolia Ardealului sub oblăduirea Mitropoliei Țării Românești, ca pe vremea lui Mircea cel Bătrân
2. Ridică biserică mitropolitană la Alba Iulia: Trebuie distrusă imediat. Bine c-a pierit, spune același Szamoskozi Istvan.
3. A numit de ierarhi din Țara Românească sau din lumea ortodoxă la Vad și la Muncaci. Serghie, egumen de la Tismana, este și sufragan al Mitropolitului Ioan de Prislop.
4. A adus din Țara Românească preoți în parohiile vacante din Transilvania.
5. A Ctitorit biserici
6. Mihai a cerut Dietei să îndrepte acest abuz. I-a făcut egali pe preoții ortodocși cu preoții celorlalte culte.
A anulat efectele calvinizării în unele zone ale Ardealului, spunând că: Românii s-au născut pravoslavnici și bizantini și așa trebuie să rămână. A așezat toate parohiile atrase la calvinism din nou sub Mitropolia de Alba Iulia.
7. A oficializat ierarhia Bisericii Ortodoxe din întreaga țară, egală cu ierarhiile celorlalte Biserici. În ardeal erau 4 Biserici oficiale, numai cea ortodoxă nu.
8. I-a scris Împăratului spunând că arienii și calvinii nu sunt creștini adevărați.
9. A legiferat limba română, i s-a reproșat că a emis documente în limba română. Nobilul care l-a reclamat i-a spus: În țara asta niciodată n-a fost așa. Decât maghiară, latină și germană și Mihai i-a răspuns: De azi va fi!
A numit căpitani români în fruntea cetățenilor: de la Gherla, la Chioar, la Bistrița. La Cluj a numit primar român, Andrei Stânce, a împărțit Transilvania în județe. De la Mihai au rămas toate, într-un timp foarte, foarte scurt.
Stările din Ardeal: Popă românesc să nu mai poată intra vreodată din celelalte două țări românești, iar călugării români să fie proscriși în toată țara. Pentru că valahul a instigat pe ascuns întreagă sărăcimea românilor din Transilvania, prin tainica lucrare a preoților săi care se numesc călugări.
Cu câțiva ani înainte, Mihai Viteazul a trimis emisari în Ardeal, să spună oamenilor că va veni călare pe un cal alb.
La peste 50 de ani de la moartea lui Mihai, apărea într-un document oficial al Transilvaniei: Preoții valahi bănuiți de rele să poată fi prinși și închiși oficial, iar Biserica și credința românilor să rămână veșnic în afara legii, să fie doar răbdate, atât cât va dura bunul plac al principilor.
Delegații din 1601, ai Dietei îi scriu Împăratului: Să guverneze țara numai prin consilieri unguri, cu dregători unguri, să admită că armata țării să fie de neam unguresc și mai presus de orice, principele să fie ales din neamul unguresc, nu ca Mihai, valahul.
Amintirea lui Mihai apare ca o amenințare ani în șir, pentru cele trei stări din Ardeal, după moartea lui.
Mihai a însemnat o binecuvântare. Fapta lui a fost receptată ca având conotații etnice, din moment ce nobilii spun că țăranii s-au ridicat la luptă contra nobililor unguri, împinși de încrederea că au un principe din națiunea lor.
Venirea lui Mihai de la sud de Carpați a confirmat vocația Țării Românești de reconstituire unității a poporului al cărui nume îl purta. Inițiativele mari ale Unirii a venit de la sud de Carpați, Mihai a fost Ban al Olteniei, soția sa era fiică de boieri olteni.
O întâmplare povestită mie de fratele lui Emil Cioran, Aurel. Înainte de 1918, când țăranii din Mărginea Sibiului primeau în casă autorități ale statului, au fost obligați să pună în camera principală, unde se aruncau prima oară privirile noilor intrați, lângă icoane, portretul împăratului (austriac). Împăratul Francisc Iosif a fost iubit de români, și țăranii s-au confirmat. La vizita unui unchi de-al unui astfel de țăran, acesta zice: Măi Ioane, dar l-ai pus pe Împărat lângă sfinții din icoane? Nu, numa te-am înșelat. Și el s-a dus și a întors pe portretul pe partea cealaltă și pe partea cealaltă era Mihai Viteazul: Când suntem numa' noi, el este alături de sfinții din icoane.
Mihai Viteazul a fost întrecut în venerare de către popor numai de către Ștefan cel Mare, care după părerea mea este cel mai mare domn pe care l-am avut în Evul Mediu. Mihai era un domn al epocii moderne, știa trei limbi străine. Avea fire mai mult împărătească decât domnească și țăranii au înțeles acest lucru și l-au așezat alături de sfinții din icoane”.