Domnule președinte al Curții Constituționale a României,

Onorată Curte,

Sunt colonel de poliție în retragere, pensionar al Ministerului de Interne, licențiat în drept, am 84 de ani.

Având în vedere caracterul pregătirii mele și domeniul în care am activat cu onoare în slujba patriei peste 30 de ani ca ofițer activ, mi-a fost la îndemână să înțeleg, să respect și să stimez rolul Instituției din care faceți parte.

Chiar, ar fi peste puterile mele să prezic ce s-ar face un stat de drept fără o curte constituțională care să vegheze și să nu permită nimănui să încalce constituția. Urmăresc aproape toate deciziile, mai ales de dragul menținerii nivelului meu de pregătire juridică, chiar dacă unele din ele nu mă privesc. Admir acuratețea și mai ales calitatea motivării deciziilor.

Mult comentata erată de la referendum, am considerat-o întotdeauna un accident.

Sigur că există și păreri contrarii privind concluziile la care ajunge Curtea, pentru că unde sunt doi juriști, se spune că sunt cel puțin două păreri. Dar, respect ceace s-a statuat în ordinea juridică a statului că deciziile Curții se respectă și se execută, fiind obligatorii. Ca la religie: „crede și nu cerceta!”

Dar, domnule președinte și onorată Curte Constituțională, nu pot sub nicio formă să înțeleg cum ați putut decide că este drept ca unele pensii militare să fie diferite în raport de data ieșirii la pensie a unor militari care au același grad, aceeași funcție, aceeași vechime etc. chiar dacă discrepanțele sunt mari. Chiar dumneavoastră spuneți că este normal ca statul să se ocupe de menținerea unui echilibru între pensiile vechi și cele noi, dar acest lucru se face în raport de resursele pe care le are pentru acest demers. Așa că existența unor asemenea discrepanțe nu îndreptățește însă calificarea reglementării ca fiind discriminatorie și prin aceasta ne constituțională…

Deci, domnule președinte și onorată Curte, așa cum ziceți, statul ar trebui să aibă grijă să mențină un echilibru între pensiile vechi și cele noi, dar nu poate, că n-are bani. Atunci statul, din cauza lipsei de bani vine cu o lege( bineînțeles, constituțională) și recalculează pensiile vechi pe care în cadrul acelei obligații de a le menține echilibrul, în loc să le mărească, le micșorează cum nu s-a mai întâmplat niciodată, cum este spre exemplu cazul meu, de 4 ori față de pensiile noi ale celor care ies acum si au aceleași condiții ca mine referitoare la grad, funcție vechime pregătire etc. Pe de altă parte, conform acestei legi constituționale, pensia recalculată ca să țină pasul cu noile pensii este mai puțin de jumătate din pensia pe care deja o aveam în plată.

Îmi e greu să înțeleg ce-ați vrut să spuneți luând în brațe un stat care nici prin minte nu i-a trecut să-și îndeplinească această sarcină despre care dumneavoastră spuneți că este normală.

Sunt eu poate atât de prost încât să nu înțeleg că dumneavoastră prin această decizie ați abandonat rolul de garant al constituției și încercați să protejați un stat despre care, ziceți dumneavoastră, că nu are deocamdată posibilități, dar ne dați speranțe că vor veni și vremuri în care statul se va ocupa și de noi? (citez din decizie: „esențială fiind voința legiuitorului de a le elimina, chiar dacă un atare deziderat se realizează printr-un proces cu derulare în timp, și nu dintr-odată..” ). Dar dumneavoastră uitați domnule Președinte că noi nu mai avem timp să așteptăm mila guvernanților pentru că această nedreptate a lovit cel mai tare în rezerviștii care nu mai au mult de trăit.

Pe de altă parte v-ați pus întrebarea de ce este statul sărac și nu are bani? De ce trebuie să suportăm noi proasta guvernare, iar dumneavoastră îi luați în brațe?

Se vorbește tot mai mult pe rețelele noastre, ale rezerviștilor că ar fi vai și amar de un guvern care ar îndrăzni să se atingă de pensiile magistraților. Poate nu-i adevărat dar se crede chiar că ați încheiat pact cu diavolul (statul mafiot), și dumneavoastră și justiția, să respingeți pe ori ce cale litigiile referitoare la pensii atât cele civile dar mai ales militare, numai să nu se atingă de pensiile magistraților.

Oare să fi uitat Curtea Constituțională că și-a apărat cu dinții pensiile magistraților folosindu-se ca etalon, de noi militarii, în ceace privește pericolele și restricțiile de tot felul care impun ca pensiile să fie diferite de ale civililor? Din acest punct de vedere, atunci eram egali. De ce acum pensiile noastre pot fi plafonate, pot fi diminuate prin recalculări iar dacă au rămas în plată cele vechi, acelea pot fi plafonate și ele căci, deși sunt calculate pe punct de pensie prin nenorocitul acela de articol pe care-l declarați constituțional, au fost transformate în pensii militare și punctul de pensie nu mai are valoare?

Ce s-ar întâmpla oare dacă cineva s-ar atinge în ori ce mod de pensiile magistraților care au ajuns deja la niște valori incredibile?

Nici eu, nici dumneavoastră nu este nevoie să răspundem la această