Treceți la conținutul principal
ENORMA CONSPIRAȚIE DE LA 11 SEPTEMBRIE

11 septembrie a fost un nou Pearl Harbor. Aceasta este ipoteza politicianului german Andreas Von Bülow, fost membru al comisiei parlamentare de control al serviciilor secrete germane. Într-un interviu acordat revistei franţuzeşti Le choc du mois, acesta susţine că 11 septembrie a fost o operaţiune „sub acoperire” a serviciilor secrete. Scopul acestor evenimente îngrozitoare a fost acela de a creşte panica în sânul comunităţilor americane şi europene în faţa pericolului musulman şi de a obţine un pretext pentru a ataca Afghanistanul şi Irakul. Dar de ce paralela cu Pearl Harbour? Pe 7 decembrie 1941 a avut loc atacul Japoniei asupra bazei americane de la Pearl Harbor, determinând astfel intrarea Statelor Unite în cel de-Al Doilea Război Mondial. Mai puţin cunoscut este faptul că FBI-ul şi Serviciul de Informaţii al Marinei Americane cunoşteau cu exactitate momentul în care va avea loc acest atac. 

COMPLOTUL DIN 11 SEPTEMBRIE


Interviu cu Andreas Von Bülow, realizat de jurnalistul francez Bruno Larebière

Andreas Von Bülow a fost secretar de stat în Ministerul Apărării şi apoi al Cercetării Știinţifice din cadrul guvernului german al lui Helmut Schmidt. Timp de 25 de ani a fost deputat al stângii socialiste în Camera superioară a Parlamentului german (Bundestag). În vârstă de 59 de ani, este astăzi avocat în Bonn. A fost membru al comisiei parlamentare de control al serviciilor secrete germane şi a publicat în 2003 o carte documentată despre evenimentele din 11 septembrie 2001, asupra cărora conduce o anchetă în colaborare cu un grup de cercetători americani. După părerea lui, versiunea oficială nu stă în picioare niciun moment. Ipoteza lui: „11 sepembrie a fost un nou Pearl Harbor”, confirmă zicala: „Războaiele încep prin minciuni”.

Bruno Larebière: După 11 septembrie 2001, se părea că nu există nicio îndoială că teroriştii islamici au deturnat avioanele care au lovit turnurile WTC şi Pentagonul. Ce v-a făcut să puneţi la îndoială această versiune a faptelor?

Andreas Von Bülow: Ca primă reacţie, am fost şi eu îngrozit de aceste atentate. Dar, după ce a trecut primul şoc, mi-am pus întrebarea: „Cui bono?” („Cine beneficiază din asta?” – întrebare esenţială în investigaţiile criminalistice). M-am întrebat cine ar profita din această acţiune înspăimântătoare şi, în acelaşi timp, spectaculoasă. Răspunsul meu, bine argumentat și documentat, este următorul: atentatele din 11 septembrie dăunează cauzei islamice, dar serveşte intereselor celor care fac propagandă pentru lupta împotriva lumii islamice de ani de zile. Un prim argument: aproape în acelaşi timp cu imaginile avioanelor lovind turnurile World Trade Center au fost difuzate imagini cu grupuri de palestinieni bucurându-se, chipurile, de lovitura dată. Difuzarea acestor imagini a fost atât de bine sincronizată, încât a mirosit a propagandă organizată. Şi, de fapt, câteva zile mai târziu, citeam într-un comunicat al fostului adjunct al primarului Ierusalimului că o echipă a Ministerului Apărării israeliene a filmat acele imagini după ce a distribuit în prealabil dulciuri persoanelor care se aflau într-o piaţă arabă. Râsul acestor oameni n-avea deci nimic de-a face cu înspăimântătorul atentat, dar într-un interval de câteva secunde a traversat Atlanticul, ajungând în studiourile de televiziune ale Statelor Unite. O performanţă de prim ordin. Acest lucru m-a pus pe gânduri şi, după aceea, n-am mai exclus ideea unei operaţiuni „sub acoperire” a unuia sau mai multor servicii secrete.

BLCe elemente concrete aţi descoperit în urma investigaţiilor şi analizelor dumneavoastră, care vă permit să repuneţi în discuţie versiunea oficială?

AB: În lumina dovezilor descoperite între timp, constatăm că versiunea oficială a evenimentelor din 11 septembrie, realizată de guvernul american, este insuficientă şi, pur şi simplu, contrară adevărului. După numeroase cercetări, incluzând poliţişti, pompieri, ocupanţi ai turnului, dar şi observatori exteriori, noi am aflat că prăbuşirea clădirilor a fost precedată de explozii puternice. Deşi majoritatea dovezilor aflate în scheletul metalic au dispărut sau s-au topit rapid, am reuşit să scoatem la lumină anumite probe care dovedesc utilizarea de termit (şi sulf), un explozibil folosit la demolarea clădirilor. Aceasta explică temperatura foarte ridicată a molozului, detectată cinci zile mai târziu de către NSA (Agenţia Națională de Securitate).
Turnurile au avut o cădere liberă, adică cu viteza de prăbuşire a unei sfere de oţel lăsată să cadă liber de la o înălţime de 400 de metri. În 15 secunde, imensa clădire a fost complet dislocată în plan orizontal. „Teoria clătitei” nu poate explica acest fenomen. Din 236 de piloni de oțel externi ai turnului Nord, doar 39 au fost afectaţi. Restul erau foarte bine susţinuți, cu atât mai mult, cu cât erau legați printr-o reţea enormă, formată din 47 de traverse imense din oţel special, aflate în centrul clădirii. Temperaturile n-ar fi putut fi atât de mari pe cât s-a afirmat, pentru că pompierii au avansat până în punctul de impact al avioanelor şi s-au găsit în faţa unui foc uşor de stăpânit.
În cazul World Trade Center este vorba, deci, despre trei serii de evenimente criminale, în legătură unele cu celelalte. Au fost exploziile, care au făcut să cadă trei dintre clădiri. Dovada este clădirea World Trade Center 7, care n-a fost atinsă nici de avioane, nici de rămăşiţele turnurilor gemene, dar care s-a prăbuşit sub propria greutate în după-amiaza aceleiași zile, când incendiile erau de amploare redusă, şi asta într-o cădere liberă, de câteva secunde. Proprietarul WTC, Larry Silverstein – un multimiliardar de origine israeliană – asigurase clădirile cu câteva săptămâni mai devreme contra actelor teroriste. Ancheta oficială nu a îndrăznit să abordeze subiectul WTC 7. Acest turn găzduia serviciul CIA din New York şi un post central de comandă, protejat de bombe şi de actele teroriste, al primăriei New York-ului.
În listele de pasageri ale companiilor aeriene nu s-a regăsit niciunul dintre numele celor 19 islamişti despre care s-a spus că ar fi deturnat avioanele şi le-ar fi dirijat spre clădiri. În plus, conform unui comunicat BBC, doar şapte dintre pretinşii autori ai atentatelor au fost declaraţi în viaţă. În sfârşit, după şeful FBI, niciunul dintre autorii atacului citaţi pe 11 septembrie nu este clar identificabil. De altfel, conform FBI, Ossama Bin Laden – vechiul partener al CIA din vremea luptelor împotriva Uniunii Sovietice în Afganistan – nu este pe lista teroriştilor căutaţi după 11 septembrie. Nu există nicio înregistrare video a teroriştilor în momentul apropierii de avion. Dar valizele conţinând informaţii revelatoare despre terorişti, aparţinând unui bărbat pe nume Mohammed Atta, au căzut în mâinile FBI... Toate acestea puse cap la cap, conţinutul valizei – testamentul aşa-zisului terorist, scrisori, directive pentru înmormântare şi uniforma Lufthansei, dar şi maşina, parcată la vedere, conţinând instrucţiunile de zbor pentru Boeing-uri, aduse ca probe, par să indice că avem de-a face cu o pistă falsă, trasată de serviciile secrete, cu „vrăbiuţe” şi ţapi ispăşitori, menită să ascundă faptele.
Mai rămâne deturnarea şi pilotarea avioanelor. Timp de mai mult de o oră, un haos total a domnit în sânul apărării antiaeriene a coastei de Est a superputerii mondiale. Până pe 11 septembrie, avioanele de vânătoare de intercepţie interveniseră de 67 de ori după o încălcare a regulilor. N-a fost cazul și pentru 11 septembrie. Controlorii aerieni civili şi apărarea antiaeriană militară nu au fost informaţi sau au fost, dar mult prea târziu, iar urmăritorii nu şi-au făcut patrularea decât la o treime din viteza lor maximă. Toate au ratat cele patru obiective. Nu e surprinzător, pentru că în acea zi guvernul avea în curs cel puţin patru manevre aeriene, care deplasau avioane în direcţia Polului Nord sau care trebuiau să servească la capturarea, sub formă de exerciţiu, a până la 20 de avioane deturnate. Din această cauză, manevrele au fost introduse artificial în calculatoarele şi ecranele controlorilor de la sol ai Agenţiei Federale de Aviaţie (FAA). Controlorii n-au știut ce era considerat manevră şi ce era exerciţiu. Cu câteva luni înainte, responsabilitatea cooperării între FAA şi Norad (Comandamentul Apărării Aeriene a Americii de Nord) a fost transferată vicepreşedintelui Statelor Unite, Dick Cheney.
Lipseşte totuşi avionul despre care se presupune că ar fi lovit Pentagonul, iar pagubele suferite de clădire nu coincid cu profilul avionului deturnat. Ţine de un miracol faptul că avionul a traversat cinci cercuri ale clădirii Pentagonului fără a-şi pierde giganticele reactoare. Apoi, lipsesc resturile avionului. Tambururile din lemn pentru cabluri sunt intacte după impact, în linia de acces. E foarte probabil să fie vorba despre un avion telecomandat sau despre o rachetă care a lovit acea parte a clădirii Pentagonului în care nu există, de altfel, niciodată personal. Fotografiile camerelor de supraveghere din jurul Pentagonului au fost confiscate şi niciodată restituite.

BLCare este, în concluzie, teza sau cel puţin ipoteza dv. cu privire la ceea ce s-a petrecut cu adevărat pe 11 septembrie 2001?

AB: În următorii cinci ani, guvernul SUA a făcut totul pentru a împiedica o analiză completă, calificată, a evenimentelor de la 11 septembrie. Experţii au fost incomodaţi de necesitatea respectării secretului, de interdicţia de a da declaraţii, de obligaţia de confidenţialitate. Comportamentul Statelor Unite este suspect, pentru că 11 septembrie ar fi revelat în mod simplu o listă de hibe în sistem, important de a fi depistate şi corectate ulterior. Nu doar că nu s-au explicat în mod riguros erorile autorităţilor, iar șefii respectivi nu au fost traşi la răspundere, ba chiar exact persoanele responsabile de erori și neglijență au fost promovate şi recompensate.

BLRămâne, în consecinţă, ipoteza conform căreia cercul cel mai intim al guvernului Bush a fost complicele, sau chiar autorul acestor fapte. Din punctul meu de vedere, pare plauzibilă ipoteza conform căreia aceste evenimente bulversante, şi anume deturnarea avioanelor, precum şi atacul care a urmat, asupra turnurilor WTC, au fost o operaţiune sub acoperire, efectuată de specialişti ai serviciilor secrete, menită a fi pusă în cârca celor 19 arabi de identitate neclarificată şi a şefilor lor din munţii Afganistanului. Dovezile împotriva lor sunt la fel de vizibile ca urmele lăsate de o turmă de elefanţi. FBI trebuia în mod necesar să cadă în picioare.

AB: Foarte probabil piloţii au pierdut controlul avioanelor sub acţiunea unei comenzi la distanţă. Această tehnică este perfect funcţională şi implementată în Statele Unite pentru pilotajul avioanelor civile ce fac obiectul unei deturnări de către piraţii aerului. Controlul avionului poate fi reluat de către aceştia din urmă de la sol, sau din spaţiul aerian. Deconectarea transponderului care permitea identificarea automată a celor patru avioane susţine teoria unei astfel de operaţiuni. Cele aproximativ 30 de minute în timpul cărora avioanele au zburat către vest, înainte de a fi orientate spre ţintă, au servit la ştergerea automată a tuturor înregistrărilor vocilor şi comezilor celor 30 de minute precedente. Aceasta a împiedicat, de asemenea, reconstituirea derulării deturnărilor în cazul în care cutiile negre ar fi fost găsite. Or, fie acestea nu au fost găsite, fie conţinutul lor nu a fost revelat din motive de confidenţialitate.
Scopul acestor evenimente abominabile a fost acela de a creşte panica în cadrul comunităţii americane, dar şi al lumii europene, în faţa pericolului musulman, şi de a obţine un pretext pentru a ataca Afghanistanul şi Irakul. După 24 de ore, administraţia americană începuse să vorbească despre un război mondial pe care nu mai puţin de 60 de ţări trebuiau să-l ducă alături de ea împotriva terorismului internaţional. Pe lângă aceasta, autorii exploziilor trebuiau să cunoască în detaliu planurile turnurilor. Au realizat prăbuşirea clădirilor dubios, ca „demolări controlate”. Cu câteva zile înainte de 11 septembrie, clădirile au fost de mai multe ori în pană de curent. În consecinţă, camerele video ale clădirii pline de azbest erau deconectate. Chiar şi câinii dresaţi să detecteze explozibil au fost temporar scoşi din sistemul de securizare înainte de 11 septembrie.

BL11 septembrie se înscrie, deci, ca „evenimentul catastrofal catalizator”, după exemplul Pearl Harbour, oarecum dorit în „Project for the New American Century”, publicat un an mai devreme de un grup de neo-conservatori, printre care Dick Cheney şi Paul Wolfowitz?

AB: Într-adevăr, cu un an înainte de 11 septembrie, cercul cel mai restrâns al guvernului Bush redactase un fel de scenariu al acestei zile. În acest document, autorii solicită o creştere masivă a bugetului militar, în ciuda dispariţiei Uniunii Sovietice, pentru a putea garanta dominaţia mondială şi regională a Statelor Unite pe parcursul următorului secol. Ei cer împuşcarea lui Saddam Hussein, mai degrabă ca pretext pentru construirea unei gigantice baze militare în zona teritoriilor petrolifere ale Orientului Apropiat. Conform autorilor - Cheney, Rumsfeld, Perle, Wolfowitz şi Jeb Bush, fratele lui George W. Bush, era totuşi dificil să convingi electoratul american de necesitatea deblocării fondurilor necesare. Un nou Pearl Harbour, zguduind lumea, putea să remedieze acest lucru, permiţând aderarea marelui public, de pe o zi pe alta, la ceea ce se poate numi complexul militaro-industrial.

BLSe poate deci vorbi de un veritabil complot intern, până la un complex militaro-industrial, în slujba statului, al cărui scop final era acela de a prelua conducerea ţării, pentru a devia complet politica externă a Statelor Unite, ştiind că George W. Bush fusese ales cu mai puţin de un an înainte? Mai clar, ceea ce s-a produs pe 11 septembrie 2001 a fost o lovitură de stat?

AB: După cum am mai afirmat, concluzii definitive nu pot fi trase fără investigaţii din partea poliţiei judiciare, a ministerului public şi a judecătorilor. După părerea mea, în Statele Unite domneşte un consens între părţi conform căruia această ţară, în calitate de unică putere mondială, are de-acum înainte dreptul de a-şi însuşi rezervele de materie primă ale planetei, devenite cruciale, în special petrolul teritoriilor musulmane. Aceasta este, de fapt, punerea în practică a planului lui Zbigniew Brzezinski, unul dintre cei care au conceput geopolitica americană. După prăbuşirea Uniunii Sovietice, înlănţuirea actelor teroriste provenind din lumea musulmană ajută la amplificarea urii faţă de un nou inamic, islamismul. Profesorul Samuel P. Huntington, apropiat al CIA, a explicat că această ură este necesară pentru coeziunea „lumii occidentale”.

BLDacă teza pe care o susţineţi e adevarată, cine e Osama bin Laden? Şi ce e Al Qaida?

AB: Al Qaida este o invenţie a serviciilor secrete. În lumea arabă, Al Qaida semnifică „bază de date”. Sunt înscrişi în această bază toţi tinerii musulmani născuţi în cca 40 de ţări musulmane, care luptau în Afghanistan pe timpul invaziei sovietice, sub egida serviciilor secrete din Pakistan, Statele Unite şi Arabia Saudită, în scopul de a-i speria pe sovietici ca luptători pentru libertate, cu arme provenind din arsenalul american. După terminarea conflictului, aceşti soldaţi formaţi în terorism în Uniunea Sovietică au devenit disponibili pentru alte misiuni. Am putut şi-i putem regăsi pe aceşti „afgani” în focare de criză ca Bosnia, Albania, Cecenia sau Muntenegru, aproape de fiecare dată acolo unde sunt în joc interese americane. Şi, în sfârşit, Osama bin Laden a recrutat în jur de 10.000 de combatanţi pentru CIA în cadrul intervenţiilor în Afghanistan. El a fost un ofiţer al „Marii table de şah” a CIA, imaginată de Zbigniew Brzezinski, consilier al securităţii preşedintelui Carter.

BLDacă 11 septembrie a fost complot, cum explicaţi faptul că niciun şef de stat sau de guvern, niciun ministru european în funcţie nu l-a denunţat şi nimeni în lume, în afara unor personalităţi izolate, ca dv., nu denunţă ceea ce ar fi una dintre cele mai impresionante manipulări din istoria umanităţii?

AB: Pearl Harbour a fost o gigantică manipulare a Casei Albe, una dintr-o lungă serie. Toate războaiele încep prin minciuni. Acestea nu devin credibile decât dacă mass-media este pregătită să le difuzeze şi nu să le demaște. Aşa se procedează aproape întotdeauna în Statele Unite şi, practic, la fel se petrece şi în Europa. Întrebările evidente, logice, nu sunt formulate. Aceasta permite guvernului să nu dea un răspuns. Cel care abordează problema minciunilor evidente ale guvernului este calificat drept partizan al teoriei complotului. Atunci când Colin Powell, fostul secretar de stat, ministru al Afacerilor Externe în Guvernul Bush a acuzat Irakul în faţa Adunării Generale ONU că dispune de arme de distrugere în masă, toată lumea din sală ştia, după spusele ambasadorului Germaniei, că e o minciună. Dar n-a îndrăznit nimeni să-l contrazică. Nu-i simplu pentru un om de stat să se pună în calea unicei superputeri mondiale. Cu atât mai puţin în public.

BLAți publicat în 2003 o carte despre acest subiect intitulată „Die CIA und der 11 September. Internationale Terror und die Rolle der Geheindienste” (Ed. Piper). Cum a fost primită această lucare în Germania? Cum se face că n-a fost niciodată tradusă în Franţa? Care au fost urmările apariţiei ei în Statele Unite?

AB: Această carte a devenit imediat un best-seller. Câţiva jurnalişti neaparţinând cercului puterii, provenind din lumea radioului, a câtorva sectoare de televiziune şi a câtorva ziare au făcut o prezentarepozitivă a lucrării, prin care mi s-a dat ocazia să vorbesc despre aceste fapte complexe şi puţin înțelese de cetăţeanul de rând. Dar în momentul în care succesul a devenit vizibil,  a fost lansată o contra-ofensivă perfidă, din iniţiativa câtorva publicații, printre care şi Der Spiegel. Afirmaţiile mele au fost deformate şi tratate ca o teorie a conspirației absurdă. Argumentele erau la fel ca cele pe care le folosea și media americană. Maşina de propagandă a administraţiei americane nici măcar nu şi-a dat silinţa să avanseze argumente diferite pentru publicul european.

BLCum explicaţi lipsa de curiozitate a mass-mediei europene în privinţa evenimentelor din 11 septembrie, care-i tratează sistematic drept „paranoici” şi-i cataloghează drept „revizionişti” pe toţi cei care ajung să se îndoiască de versiunea oficială?

AB: După cum v-am spus, procesul este acelaşi ca şi în Statele Unite. Cu câteva excepţii, tot ce-ar putea repune în discuţie versiunea falsificată a administraţiei e înăbuşit. Dan Rather, celebrul prezentator TV, a răspuns BBC-ului, care-l întreba de ce nu pune întrebări critice. După el, un jurnalist critic se supune unor riscuri, aşa cum s-a petrecut în Africa de Sud, de a se trezi cu un pneu încins în jurul gâtului. De atunci, mass-media face dovada unei ruşinoase laşităţi, neabordând subiectele în mod independent şi critic. Să ne amintim că la sfârşitul războiului din Vietnam, CIA a fost constrânsă să remunereze câteva sute de jurnalişti din întreaga lume.

BLAm putea spune că există două istorii: istoria oficială, propagată de mass-media – noul „idiot util”, şi istoria ce se derulează în mod real, care este de multe ori fructul acţiunii subterane a serviciilor de informaţii?

AB: Într-adevăr, aceasta este tehnica folosită. CIA, dar şi alte servicii secrete, au drept sarcină realizarea unor operaţiuni secrete, adică operaţiuni care nu pot fi identificate ca atare, în numele raţiunilor statului. Actele de terorism, insurecţiile şi loviturile militare de stat fac parte din acestea. Fireşte, alături de orientarea opiniei publice în cadrul războiului psihologic.

BLCe credeţi despre teza conform căreia „tranziţia democratică” sau „revoluţiile de catifea”, aşa cum au fost în Ukraina sau în România, ar fi astăzi formele cele mai rafinate de complot? Ar fi vorba de acum înainte, pentru a prelua puterea, nu de a organiza un puci, ci de a manipula opinia publică?

AB: Pentru a declanşa revoluţia portocalie, în Ucraina au fost folosite nu mai puţin de 30 de milioane de dolari, conform surselor oficiale ale Bugetului Federal American. Or, aceasta nu reprezintă decât o parte dintre cheltuielile implicate în mod real, care sunt de foarte multe ori fonduri ce provin din lumea drogurilor. Campania publică împotriva unui guvern şi în favoarea unui guvern nou, convenind Statelor Unite, face parte din rutina CIA. Jurnalişti aparţinând CIA sunt de aceea membri ai principalelor redacţii şi principalelor servicii de informaţii. Ţări şi oameni politici pot, în această manieră, să fie discreditaţi de propriul popor. Sau se produc crime spectaculoase înaintea alegerilor, a căror neprevenire sau neelucidare poate fi imputată unei personalităţi conducătoare.

BLNu este prima dată când puneţi în lumină manipulări de mare anvergură, orchestrate de serviciile de informaţii. Ne puteţi da exemple despre ceea ce aţi descoperit atunci când eraţi membru al Comisiei Parlamentare a Serviciilor Secrete Germane?

AB: Nu era mare lucru de aflat. Serviciul de Informaţii al Guvernului Federal German provenea din secţiunea „Armate Străine de Est ale Wehrmacht”. A fost în întregime încorporat în CIA şi ulterior adus în componenţa noii Republici Federale Germane, în calitate de nou serviciu secret străin. În anii în care aparţinea de CIA, transmitea americanilor anumite date pentru a favoriza un comportament isteric în faţa uriaşului rus. De-a lungul anilor, a devenit serviciul secret al unei democraţii parlamentare. Marile jocuri jucate cu minorităţile Uniunii Sovietice au luat sfârşit. Mai multe alianţe născute în această epocă s-au dovedit a fi foarte problematice pe termen lung. Se poate, de altfel, ca aceste alianţe să fi jucat un rol inadecvat după dezmembrarea Iugoslaviei. Nu mai era atunci loc pentru manipulare.

BLDe-a lungul deceniilor a existat în Europa de Vest tendinţa de a vedea pretutindeni mâna KGB-ului. Nu e o tendinţă exagerată azi de a vedea pretutindeni mâna CIA sau a altui serviciu de informaţii american? Și ce fac serviciile ruse, chineze, germane, franceze, italiene etc.?

AB: CIA e un serviciu secret al unei puteri mondiale care intervine în lume de decenii. Serviciile ruse şi chineze vor să se înarmeze contra operaţiunilor secrete ale CIA. Ele cunosc tehnicile, ştiu cum să le utilizeze şi să le combată. Pentru a da ocazii de intervenţie trebuie create tensiuni. Este posibil ca în cea mai mare parte a timpului să se păstreze pacea în sânul minorităţilor etnice sau religioase prin negocierea compromisului, concesiei de libertăţi sau autonomie. Cu toate acestea, conducătorii ajung la capătul resurselor atunci când serviciile secrete încep să recompenseze eventualele elemente agresive pentru agitaţia lor continuă. Serviciile secrete ale puterilor mijlocii ale Europei nu pot decât să creeze, în mijlocul evenimentelor, o situaţie de „Fratele cel Mare”. Acest lucru devine cu atât mai important, cu cât Ministerul American al Apărării a creat un alt department pe lângă CIA, experimentat în acest domeniu, care trebuie să simuleze perpetuarea actelor teroriste, pentru a justifica intervenţii militare. Sarcina serviciilor secrete, ca şi aceea a autorităţilor represive, ar fi deci distingerea veritabilelor acte teroriste de operaţiunile sub acoperire. Musulmanii disperaţi, înrolaţi ca fraierii sunt acolo pentru a orienta serviciile secrete şi poliţia criminalistă pe o pistă greşită.

BLAveţi vreo legătură cu Scholars for 9/11 Truth, o asociaţie de oameni de ştiinţă, universitari şi militari americani care caută adevărul despre 11 septembrie? Au ei în mod real credibilitate în Statele Unite? Şi ne puteţi spune unde găsim lucrările lor?

AB: Europenii care critică falsificările americane ale istoriei sunt cu toţii extrem de îndatoraţi cercetătorilor americani izolaţi, perseverenţi şi plini de energie, care s-au reunit pentru a forma mişcarea Truth. Dacă eu am dobândit credibilitate în ochii lor, aceasta se datorează faptului că am fost unul dintre primii oameni politici suficient de importanţi care a îndrăznit să facă legătura între enormele absurdităţi prezentate şi ideea operaţiunilor sub acoperire, efectuate de serviciile secrete. Nu găsim cheia enigmei decât dacă acceptăm ca ipoteză o operaţiune de acest tip.

BLDumneavoastră înşivă aţi fost, timp de patru ani, secretar de stat pe lângă Ministerul Apărării. Ne puteţi asigura că nu aţi ascuns niciodată manipulări în acelaşi stil?

AB: Absolut! Deja, în calitate de secretar de stat, am început curând să mă îndoiesc de frica inspirată de gigantul rus, frică la care NATO ţinea atât de mult. Mai târziu, m-a interesat eliminarea conflictului Est-Vest şi contribuţia pe care o puteau aduce în acest sens structurile militare din cele două tabere. Preocuparea mea era să dezvălui manipulările, nu să le ascund.


Walter J. Veith - Noua Ordine Mondială sau Noul Imperiu Mondial (RO)
Între min. 22 și 48 sunt explicate magistral neconcordanțele versiunii oficiale a evenimentelor 9/11



Postări populare de pe acest blog

sâmbătă, 18 septembrie 2021 Multumim publicatiei Metropola Constanta   Noi proteste împotriva unei guvernări abuzive Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD)   reprezintă o organizație având ca obiectiv principal apărarea intereselor celor care, sub Drapelul Tricolor, au jurat credință României, iar dacă va fi necesar, o vor apăra „chiar cu prețul vieții”. Din păcate, cu mici excepții, aproape toate guvernele post-decembriste s-au întrecut parcă în luarea de măsuri antiromânești, în mai toate domeniile, cu precădere în ceea ce privește depopularea, înstrăinarea resurselor naturale, slăbirea puterii de apărare a țării. Mai mult chiar, se întrec în nerespectarea legilor  promulgate de președintele țării cum este cazul angajamentelor luate la intrarea României în NATO, ori a Legii 223/2015, referitoare la pensiile militare de stat care a adus unele reparații, absolut necesare, sistemului de pensionare pentru militarii rezerviști. Pe 3 septembrie președintele PNL a declarat că u
Soţia lui Iohannis avea baza de date cu copii de vânzare 27 Aug 2014 Carmen Lăzurcă - Iohannis a fost profesoară la Şcoala specială din Sibiu Liberalul Klaus Iohannis, candidat la Preşedinţie, este acuzat că împreună cu soţia sa, Carmen, a intermediat în anii '90 înfierea unor copii unui cuplu canadian despre a căror soartă nu se mai ştie nimic de 14 ani, bănuindu-se că ar fi fost traficaţi pentru organe. Înaintea intermedierii adopţiilor, soţii Iohannis aveau o radiografie completă a situaţiei copiilor cu probleme din judeţ ce puteau fi folosiţi ca marfă. Şi aceasta pentru că el, Klaus, era inspector şcolar, iar ea, Carmen, profesoară de engleză la Şcoala Specială din Sibiu. Dar liantul în această afacere era soţia lui Iohannis, cea care i-a adus pe canadieni să vadă copii, profesoară de engleză şi aspirantă la statutul de Primă Doamnă. Tânăra profesoară Carmen Lăzurcă s-a angajat la Şcoala Specială din Sibiu deoarece  nu primise repartiţie în oraşul Sibiu. Tânar
vineri, 1 ianuarie 2016 Noutăți OK privind încadrarea în grupele de muncă a personalului M.Ap.N. urmare a Ordinului nr. 123/2015 al ministrului apărării naționale La multi ani, tuturor!  Ordinul ministrului apărării nr.  123/2015  este prezentat pe  site -ul Casei de Pensii Sectoriale a M.Ap.N.  Ordinul  este  acesta  si este prezentat integral si la finalul acestui material. Ordinul ministrului apărării nr.  123/2015  stabileste noile norme metodologice privind incadrarea in condiții de muncă deosebite, speciale și alte condiții, specifice personalului militar, abrogând în același timp vechiul ordin al ministrului cu nr. M. 116.2002 care stabilea aceleași norme. La o analiză sumară a prevederilor ordinul ministrului apărării nr.  123/2015  rezultă un element (probabil) benefic si pt. majoritatea militarilor in rezerva/retragere, concretizat in  Art. 9 alineatele (1) si (2) , astfel: - Dupa cum cunoastem, in urma prevederilor vechiului ordin al ministrului apar