Mai mulți medici mărturisesc ca au diagnosticat oameni sănătoși cu cancer, în mod intenționat, pentru propriul profit
Lumea în care trăim se învârte în jurul banilor, iar industria medicală nu se abate nici ea de la această regulă.
Există, de exemplu, chiropracticieni care recurg la intervenţii complet inutile în urma accidentelor auto, doar pentru a încasa suma maximă de pe urma asigurărilor. Deşi intervenţiile nu sunt dăunătoare pentru pacienţi, practica umple buzunarele medicilor, chiar şi de pe urma unor leziuni imaginare care sunt puse pe seama accidentelor.
Dacă unele practici de acest fel nu pun în pericol viaţa oamenilor, alteori medicii se joacă pur şi simplu cu sănătatea şi viaţa pacienţilor. Cu toţii cunoaştem efectele nocive ale chimioterapiei şi radioterapiei şi cu toate că adepţii medicinei convenţionale neagă acest lucru sus şi tare, rata de vindecare reală este sub 5 la sută.
Bineînţeles, industria cancerului comunică cifre mult mai liniştitoare, luând în calcul şi numărul pacienţilor care supravieţuiesc pe o perioadă de cinci ani de la diagnosticare, sau cazuri de remisie temporară. Oricum, chiar şi cu aceste cifre măsluite, tot rămâne evident faptul că sunt prea puţini cei care supravieţuiesc cancerului şi că, atunci când supravieţuiesc, starea de sănătate a bolnavilor de cancer este compromisă ireparabil.
Mai exact, decesele din timpul chimioterapiei sau radioterapiei sunt atribuite bolii, şi niciodată tratamentelor, deşi este evident faptul că aceste terapii şubrezesc sănătatea pacienţilor trataţi, sau pot chiar să ucidă.
Industria cancerului ar avea mult de suferit dacă nu ar exista asigurări care să acopere cheltuielile scandalos de mari, pe care puţini oameni şi le pot permite. La polul opus, alte tratamente mult mai puţin costisitoare, dar mult mai eficiente împotriva cancerului, nu sunt acoperite de asigurare în România şi nu numai. Potrivit statisticilor, în decurs de numai 10 ani, veniturile medicilor oncologi au crescut cu peste 85 la sută, cu toate că numărul pacienţilor pe care îi au în îngrijire a crescut cu doar 12 la sută.
Din păcate, se pare că testele de cancer menite să sprijine intervenţiile în stadiile incipiente de boală pot contribui, chiar ele, la dezvoltarea de cancere, având în vedere că mamografiile şi analizele PSA (antigen specific prostatic) se pot solda adeseori cu leziuni interne de diverse tipuri. Prin urmare, un medic lipsit de scrupule ar putea să profite nestingherit de pe urma asigurării prin administrarea de medicamente chimioterapeutice agresive unor pacienţi de cancer care nu ar avea nevoie de aceste tratamente sau, de ce nu, unor pacienţi care nici nu suferă de cancer.
O practică frecventă de acest gen constă în menţinerea unei doze şoc de chimioterapie sau radioterapie în combinaţie cu doze mari de morfină pentru pacienţii în vârstă, care oricum nu ar mai avea prea mult de trăit. Fără îndoială, factura medicală ia direcţia companiilor de asigurări medicale.
Articolul Pacienţii cu cancer terminal sunt mulşi şi de ultimul bănuţ, (Dying Cancer Patients are Being Milked of Every Last Dollar) redactat de jurnalistul Tony Isaacs, vorbeşte despre declaraţiile publicate în Jurnalul de oncologie şi Revista terapiei cancerului, care susţin că unul din cinci pacienţi aflaţi pe moarte primeşte chimioterapie cu două săptămâni înainte de a muri, în timp ce o treime din pacienţii cu cancer terminal nu sunt trimişi la azil decât atunci când mai au doar câteva zile de trăit.
Isaacs a relatat inclusiv faptul că, pe teritoriul statului Virginia, 25 la sută din cheltuielile Medicare se ivesc în ultima lună de viaţă a pacienţilor.
În acelaşi timp, 91 la sută din pacienţii cu cancer în fază terminală primesc tratamente cu radiaţii, şi mulţi dintre ei mor în chinuri groaznice din cauza terapiei administrate cu mult înainte de a încheia cura prescrisă.
La modul cum stau lucrurile, se pare că, atât timp cât această practică le va aduce profit, medicii vor continua să îndoape pacienţii vârstnici pe moarte cu medicamente toxice şi să îi expună la radioterapii agresive. Mai grav, mulţi dintre aceşti pacienţi sunt descurajaţi să solicite tratamente alternative mai puţin nocive şi de ce nu, poate mai eficiente.
În plus, mai ales când este vorba de vârstnici, serviciile societățiilor de asigurări medicale sunt exploatate fără menajamente, chiar dacă politica lor de asigurări de sănătate nu acoperă, de regulă, toată suma grasă cerută de oncologi pentru „serviciile” acordate. Iar ceea ce rămâne nedecontat de asigurare cade, evident, pe umerii pacientului sau familiei acestuia.
Exemple de cazuri reale de fraudare a serviciilor de asigurări medicale
Dr. Sayed Mohammed, un medic oncolog pensionat, după ce a observat în ultimii zece ani de activitate această tendinţă delictuoasă în rândul colegilor săi de breaslă, a declarat că „Mulţi dintre aceşti medici lipsiţi de scrupule se comportă asemenea unor afacerişti lacomi. Singura diferenţă este că ne încredinţăm sănătatea şi viaţa pe mâinile lor, fără să-i punem vreodată sub semnul întrebării, ceea ce ne expune unor pericole uriaşe”.
În anul 2014, dr. Farid Fata din Michigan a fost deconspirat pentru o fraudă săvârşită la începutul anului în curs.
În mod surprinzător, medicul a recunoscut că a diagnosticat greşit cu cancer, în mod intenţionat şi abuziv, oameni relativ sănătoşi, pentru a profita de pe urma vânzărilor de tratamente chimioterapeutice. Pe o perioadă de mai bine de şase ani, dr. Fata a avut în îngrijire un număr de 1.200 de persoane şi a primit nici mai mult nici mai puţin de 62 de milioane de $ de la societăţiile de asigurări medicale. Cu toate acestea, cuantumul total al sumelor facturate şi înaintate de el către acestea depăşeau suma de 150 de milioane de $!
Avocatul federal Barbara McQuade a declarat că intenţionează să ceară închisoare pe viaţă pentru Fata, întrucât acest caz de fraudare a serviciilor de asigurări de sănătate este cel mai grav caz de fraudă întâlnit în toată cariera ei şi, potrivit spuselor acesteia, „întrece orice limite”. McQuade a adăugat că Fata nu numai că a escrocat guvernul, ci a şi păgubit, înşelat şi compromis sănătatea a numeroşi pacienţi.
Un articol de Cristian Iacov