Misterul morţii lui Tudor Vladimirescu.
Cine l-a tocmit pe „monstrul din Galaţi“, asasinul liderului Revoluţiei de la 1821 25 septembrie 2016, 04:05 deDănuţ Zuzeac
Tudor Vladimirescu a fost asasinat din ordinul liderului Eteria, Alexandru Ipsilanti.
FOTO www.historia.ro Liderul pandurilor şi al Revoluţiei din 1821, Tudor Vladimirescu, a fost asasinat din ordinul conducătorului mişcării Eteria, Alexandru Ipsilanti, care a profitat de faptul că mai mulţi căpitani ai lui Vladimirescu erau nemulţumiţi de severitatea cu care erau pedepsiţi hoţii şi tâlharii din Ţara Românească.
Conducătorul Revoluţiei din 1821, Tudor Vladimirescu, s-a născut în anul 1780 în satul Vladimir, din comuna Gorj, devenind una dintre personajele marcante din istoria Ţării Româneşti de la începutul secolului al XIX-lea.
La începutul anului 1821, popoarele din Balcani s-au răsculat împotriva otomanilor. Eteria, o organizaţie formată pentru a elibera Grecia de sub stăpânirea turcilor, condusă de Alexandru Ipsilanti, a pornit o răscoală la care au aderat mai multe state din zonă asuprite de otomani.
Acest moment a fost considerat propice de Tudor Vladimirescu, căpitanul pandurilor, de a scăpa Ţara Românească de jugul turcesc.
Alexandru Ipsilanti, general în armata ţaristă, se baza pe sprijinul Rusiei pentru a putea elibera Grecia.
Totuşi, lucrurile nu au stat deloc aşa. Sub presiunea ţărilor din Occident, la data de 17 martie 1821, ţarul Alexandu I a condamnat acţiunile din Balcani, scoţându-l pe Ipsilanti din armata Rusiei, în timp ce lui Tudor Vladimirescu i-a retras ordinul ostăşesc primit în urma contribuţiei sale avute în cadrul războiul ruso – turc (1806-1812).
La data de 23 martie 1821, Tudor Vladimirescu a ajuns la o înţelegere cu Comitetul de oblăduire din Muntenia prin care dădea asigurări că va înlătura regimul fanariot. În acel moment s-a produs ruptura între Vladimirescu, oamenii săi de încredere, care nu au înţeles mutarea conducătorului lor, şi mişcarea Eteria.
După ce au jefuit Moldova, eterişti au ajuns în Bucureşti şi au cerut două milioane de lei pentru a-şi întreţine armata, lucru cu care Vladimirescu nu a fost de acord.
Liderul Revoluţiei din 1821 a primit o scrisoare de la paşa de Giurgiu prin care i se transmitea că are tot sprijinul sultanului otoman, Poarta fiind de acord să renunţe la abuzurile făcute asupra Ţării Româneşti.
Totodată, turcii i-au propus lui Tudor Vladimirescu să devină domnitor al ţării, dacă va ajuta la alungarea lui Alexandru Ipsilanti din Muntenia.
Tudor a răspuns pozitiv la propunerile înaintate de otomani, însă corespondenţa dintre liderul pandurilor şi turci a fost interceptată de eterişti, care s-au considerat trădaţi de Vladimirescu.
Tudor era un om sever şi crud ce nu de puţine ori îi pedepsea pe cei ce îndrăzneau să comită tot felul de fărădelegi.
Acesta a omorât mai mulţi tineri care se ocupau cu furtişaguri, pandurii fiind nemulţumiţi de faptul că cei ucişi putea fi folosiţi în luptele purtate pentru eliberarea ţării.
Tudor Vladimirescu chiar l-a spânzurat pe unul dintre căpitanii săi, Ioan Urdăreanu, deoarece acesta a refuzat să accepte să răspundă cu viaţa pentru orice infracţiune comisă de oamenii conduşi de el.
Trădat de căpitanii săi, Tudor Vladimirescu este asasinat din ordinul lui Alexandru Ipsilanti După omorârea lui Urdăreanu, s-a produs ruptura decisivă dintre Tudor Vladimirescu şi căpitanii săi.
Eteristul Hagi Prodan a profitat de acest moment şi i-a convins pe căpitanii lui Tudor să declare că nu îl mai vor ca şi lider. Eteriştii, având în posesia lor scrisorile trimise de Vladimirescu către turci, l-au acuzat pe liderul pandurilor de trădare. Părăsit de căpitanii săi Tudor Vladimirescu este arestat de eterişti chiar din mijlocul pandurilor.
Acesta a fost dus la casa lui Iancu Mavrodol din Piteşti, unde a purtat o discuţie cu cei ce l-au trădat, discuţie dezvăluită ulterior de Mihai Cioranu, un aghiotant de-al lui Tudor Vladimirescu, participant la Revoluţia din 1821, în lucrarea memorialistică „Revoluţia lui Tudor Vladimirescu”.
„Şi ce vreţi de la un om pe care, după vicleniile ce aţi urmat, aţi întors chiar oştirea lui de l-au dat în mâinile voastre, voi, oameni fără căpătâi şi cu totul străini de această ţară? Gândiţi-vă singuri printr-aceasta la ce căpătâi o să ieşiţi? Vreţi să mă omorâţi? Eu nu mă tem de moarte. Eu am înfruntat moartea în mai multe rânduri. Mai înainte de a ridica steagul spre a cere drepturile patriei mele m-am îmbrăcat în cămaşa morţii. Turcii sunt în ţară, dar nu sunteţi în stare şi nu veţi fi niciodată a vă bate cu dânşii cu ispravă”, le-a spus Tudor Vladimirescu foştilor săi căpitani, la data de 21 mai 1821.
În dimineaţa zilei de 23 mai 1821, Vladimirescu a fost dus la Târgovişte şi închis în veche Mitropolie, fiind lăsat în „grija” lui Vasile Caravia, poreclit „monstrul de la Galaţi”.
Caravia l-a torturat câteva zile pe Tudor pentru a afla unde îşi ţine ascunsă averea, fără însă a reuşi să scoată vreo vorbă de la liderul Revoluţiei din 1821.
De teamă ca nu cumva localnicii să se ridice împotriva eteriştilor, Alexandru Ipsilanti i-a ordonat lui Caravia să-l ucidă pe Tudor Vladimirescu.
În dimineaţa zilei de 27 mai 1821, Vasile Caravia îl împuşcă de două ori pe Vladimirescu şi îi aruncă trupul într-o fântână de lângă grădina Geartoglu din mahalaua sârbească din Târgovişte.
„Tudor a fost închis în temniţa mitropoliei, iar cunoscutul criminal Caravia a fost însărcinat să-i ia interogatoriul. Acest scelerat a supus pe Tudor la tot felul de chinuri, numai pentru a afla unde a ascuns banii, căci credea că are sume mari de bani pentru cumpărarea de arme şi muniţie pentru panduri, iar descoperirea lor interesa pe toţi, mai mult decât acţiunile lui Tudor. Vladimirescu a suportat totul cu o tărie neobişnuită, răspunzând că nu are nimic şi că el a venit acolo pentru ca, unindu-se cu eteriştii, să lupte împreună împotriva turcilor. În cele din urmă, după două zile de cele mai crunte chinuri, l-a anunţat pe Tudor că-l trimit la divan şi, legându-l, au ieşit noaptea afară din oraş. Apropiindu-se de râul Dâmboviţa, Caravia l-a împuşcat cu pistolul, apoi l-au tăiat, i-au tăiat capul, iar trupul i l-au aruncat în râu, după unii autori într-o fântână părăsită.
Astfel a fost curmată, prin trădare, viaţa lui Tudor”, aşa a descris memorialistul rus Ivan Liprandi asasinarea lui Tudor Vladimirescu. La scurt timp după asasinarea lui Tudor Vladimirescu, la data de 7 iunie 1821, eteriştii sunt învinşi de turci în lupta purtată la Drăgăşani, în judeţul Vâlcea.
Chiar dacă au reuşit să-i înfrângă pe revoluţionari, otomanii au fost determinaţi să pună capăt domniilor fanariote.
Citeste mai mult: adev.ro/oe1c0r
Cine l-a tocmit pe „monstrul din Galaţi“, asasinul liderului Revoluţiei de la 1821 25 septembrie 2016, 04:05 deDănuţ Zuzeac
Tudor Vladimirescu a fost asasinat din ordinul liderului Eteria, Alexandru Ipsilanti.
FOTO www.historia.ro Liderul pandurilor şi al Revoluţiei din 1821, Tudor Vladimirescu, a fost asasinat din ordinul conducătorului mişcării Eteria, Alexandru Ipsilanti, care a profitat de faptul că mai mulţi căpitani ai lui Vladimirescu erau nemulţumiţi de severitatea cu care erau pedepsiţi hoţii şi tâlharii din Ţara Românească.
Conducătorul Revoluţiei din 1821, Tudor Vladimirescu, s-a născut în anul 1780 în satul Vladimir, din comuna Gorj, devenind una dintre personajele marcante din istoria Ţării Româneşti de la începutul secolului al XIX-lea.
La începutul anului 1821, popoarele din Balcani s-au răsculat împotriva otomanilor. Eteria, o organizaţie formată pentru a elibera Grecia de sub stăpânirea turcilor, condusă de Alexandru Ipsilanti, a pornit o răscoală la care au aderat mai multe state din zonă asuprite de otomani.
Acest moment a fost considerat propice de Tudor Vladimirescu, căpitanul pandurilor, de a scăpa Ţara Românească de jugul turcesc.
Alexandru Ipsilanti, general în armata ţaristă, se baza pe sprijinul Rusiei pentru a putea elibera Grecia.
Totuşi, lucrurile nu au stat deloc aşa. Sub presiunea ţărilor din Occident, la data de 17 martie 1821, ţarul Alexandu I a condamnat acţiunile din Balcani, scoţându-l pe Ipsilanti din armata Rusiei, în timp ce lui Tudor Vladimirescu i-a retras ordinul ostăşesc primit în urma contribuţiei sale avute în cadrul războiul ruso – turc (1806-1812).
La data de 23 martie 1821, Tudor Vladimirescu a ajuns la o înţelegere cu Comitetul de oblăduire din Muntenia prin care dădea asigurări că va înlătura regimul fanariot. În acel moment s-a produs ruptura între Vladimirescu, oamenii săi de încredere, care nu au înţeles mutarea conducătorului lor, şi mişcarea Eteria.
După ce au jefuit Moldova, eterişti au ajuns în Bucureşti şi au cerut două milioane de lei pentru a-şi întreţine armata, lucru cu care Vladimirescu nu a fost de acord.
Liderul Revoluţiei din 1821 a primit o scrisoare de la paşa de Giurgiu prin care i se transmitea că are tot sprijinul sultanului otoman, Poarta fiind de acord să renunţe la abuzurile făcute asupra Ţării Româneşti.
Totodată, turcii i-au propus lui Tudor Vladimirescu să devină domnitor al ţării, dacă va ajuta la alungarea lui Alexandru Ipsilanti din Muntenia.
Tudor a răspuns pozitiv la propunerile înaintate de otomani, însă corespondenţa dintre liderul pandurilor şi turci a fost interceptată de eterişti, care s-au considerat trădaţi de Vladimirescu.
Tudor era un om sever şi crud ce nu de puţine ori îi pedepsea pe cei ce îndrăzneau să comită tot felul de fărădelegi.
Acesta a omorât mai mulţi tineri care se ocupau cu furtişaguri, pandurii fiind nemulţumiţi de faptul că cei ucişi putea fi folosiţi în luptele purtate pentru eliberarea ţării.
Tudor Vladimirescu chiar l-a spânzurat pe unul dintre căpitanii săi, Ioan Urdăreanu, deoarece acesta a refuzat să accepte să răspundă cu viaţa pentru orice infracţiune comisă de oamenii conduşi de el.
Trădat de căpitanii săi, Tudor Vladimirescu este asasinat din ordinul lui Alexandru Ipsilanti După omorârea lui Urdăreanu, s-a produs ruptura decisivă dintre Tudor Vladimirescu şi căpitanii săi.
Eteristul Hagi Prodan a profitat de acest moment şi i-a convins pe căpitanii lui Tudor să declare că nu îl mai vor ca şi lider. Eteriştii, având în posesia lor scrisorile trimise de Vladimirescu către turci, l-au acuzat pe liderul pandurilor de trădare. Părăsit de căpitanii săi Tudor Vladimirescu este arestat de eterişti chiar din mijlocul pandurilor.
Acesta a fost dus la casa lui Iancu Mavrodol din Piteşti, unde a purtat o discuţie cu cei ce l-au trădat, discuţie dezvăluită ulterior de Mihai Cioranu, un aghiotant de-al lui Tudor Vladimirescu, participant la Revoluţia din 1821, în lucrarea memorialistică „Revoluţia lui Tudor Vladimirescu”.
„Şi ce vreţi de la un om pe care, după vicleniile ce aţi urmat, aţi întors chiar oştirea lui de l-au dat în mâinile voastre, voi, oameni fără căpătâi şi cu totul străini de această ţară? Gândiţi-vă singuri printr-aceasta la ce căpătâi o să ieşiţi? Vreţi să mă omorâţi? Eu nu mă tem de moarte. Eu am înfruntat moartea în mai multe rânduri. Mai înainte de a ridica steagul spre a cere drepturile patriei mele m-am îmbrăcat în cămaşa morţii. Turcii sunt în ţară, dar nu sunteţi în stare şi nu veţi fi niciodată a vă bate cu dânşii cu ispravă”, le-a spus Tudor Vladimirescu foştilor săi căpitani, la data de 21 mai 1821.
În dimineaţa zilei de 23 mai 1821, Vladimirescu a fost dus la Târgovişte şi închis în veche Mitropolie, fiind lăsat în „grija” lui Vasile Caravia, poreclit „monstrul de la Galaţi”.
Caravia l-a torturat câteva zile pe Tudor pentru a afla unde îşi ţine ascunsă averea, fără însă a reuşi să scoată vreo vorbă de la liderul Revoluţiei din 1821.
De teamă ca nu cumva localnicii să se ridice împotriva eteriştilor, Alexandru Ipsilanti i-a ordonat lui Caravia să-l ucidă pe Tudor Vladimirescu.
În dimineaţa zilei de 27 mai 1821, Vasile Caravia îl împuşcă de două ori pe Vladimirescu şi îi aruncă trupul într-o fântână de lângă grădina Geartoglu din mahalaua sârbească din Târgovişte.
„Tudor a fost închis în temniţa mitropoliei, iar cunoscutul criminal Caravia a fost însărcinat să-i ia interogatoriul. Acest scelerat a supus pe Tudor la tot felul de chinuri, numai pentru a afla unde a ascuns banii, căci credea că are sume mari de bani pentru cumpărarea de arme şi muniţie pentru panduri, iar descoperirea lor interesa pe toţi, mai mult decât acţiunile lui Tudor. Vladimirescu a suportat totul cu o tărie neobişnuită, răspunzând că nu are nimic şi că el a venit acolo pentru ca, unindu-se cu eteriştii, să lupte împreună împotriva turcilor. În cele din urmă, după două zile de cele mai crunte chinuri, l-a anunţat pe Tudor că-l trimit la divan şi, legându-l, au ieşit noaptea afară din oraş. Apropiindu-se de râul Dâmboviţa, Caravia l-a împuşcat cu pistolul, apoi l-au tăiat, i-au tăiat capul, iar trupul i l-au aruncat în râu, după unii autori într-o fântână părăsită.
Astfel a fost curmată, prin trădare, viaţa lui Tudor”, aşa a descris memorialistul rus Ivan Liprandi asasinarea lui Tudor Vladimirescu. La scurt timp după asasinarea lui Tudor Vladimirescu, la data de 7 iunie 1821, eteriştii sunt învinşi de turci în lupta purtată la Drăgăşani, în judeţul Vâlcea.
Chiar dacă au reuşit să-i înfrângă pe revoluţionari, otomanii au fost determinaţi să pună capăt domniilor fanariote.
Citeste mai mult: adev.ro/oe1c0r