Frontul unde a fost salvată România: povestea celor
peste o sută de mii de eroi căzuţi în munţii Bacăului în
Primul Război Mondial
Pădurea Spânzuraţilor de la Palanca, locul unde a fost spânzurat fratele scriitorului Liviu Rebreanu.
Monument ridicat în 2012 în memoria sublocotenentului
Emil Rebreanu Luptele purtate în Primul Război Mondial
pe linia frontului de la Oituz până la Coşna au
reprezentat momentul în care a fost salvată România ca
stat.
Potrivit unei înţelegeri între germani şi austrieci (Puterile Centrale), dacă armatele române erau învinse în Moldova, după pierderea Bucureştiului, întreg statul era anexat Austro-Ungariei.
Şi-au pierdut viaţa atunci peste 100.000 de oameni, din
care 80.000 de soldaţi români.
Nu este localitate în judeţul Bacău care să nu aibă proprii morţi în Primul Război Mondial. După pierderea luptei pentru Bucureşti, odată cu retragerea guvernului şi a regelui în Moldova, la Iaşi, dar şi a unei părţi a populaţiei din Muntenia, în special funcţionari şi militari, frontul stabilit pe creasta munţilor, de la Palanca la Oituz, la Mărăşti şi Mărăşeşti a fost ultima oprelişte în faţa desfiinţării statului român.
Au fost încorporaţi toţi tinerii din Moldova, dar în prima linie a frontului s-au aflat unităţile militare din Bacău, Regimentele 27 şi 67 de infanterie, şi 12 şi 17 de artilerie şi obuziere.
Comandamentul General al Armatei Române a fost stabilit în oraşul Bacău, loc de unde au fost coordonate toate atacurile împotriva armatelor germane şi austro-ungare. „Oraşul Bacău, denumit pe drept cuvânt «capitală a rezistenţei şi victoriilor întregirii naţionale», a fost, pe toată durata acţiunilor, centrul militar cel mai de seamă al războiului.
Aici a fost comandamentul Armatei de Nord a generalului Constantin Prezan, pe timpul campaniei din 1916 şi apoi Comandamentul Armatei a doua a generalului Alexandru Averescu pe timpul campaniei din 1917. De aici s-au condus diviziile române pe întinsul front de la Oituz, aici se aflau unităţile militare de rezervă, depozitele armatei, spitalele militare şi tot aici comandamentul Misiunii Militare Franceze“, spune Corneliu Chirieş în monumentala lucrare „Judeţul Bacău, altar de jertfă şi eroism“.
„Primul erou căzut pe acest front, la Poiana Sărată, a fost locotenentul Nicolae Macarie.
Monumentul funerar care i s-a făcut ulterior, dar şi biserica din localitate sunt realizate din piatra care era zidită la graniţă“, afirmă colonelul (r) Paul Valerian Timofte, preşedintele Asociaţiei Cultul Eroilor.
Militarii români au fost suţinuţi în mai multe locuri de ruşi, până la debutul Revoluţiei Bolşevice din 1917.
Luptele pentru Oituz din 1917, dar şi în toate trecătorile din Carpaţii Orientali au adus sute de mii morţi. Numai în judeţul Bacău au căzut peste 80 de mii de soldaţi români. „Au fost jertfe inimaginabile. Fără ele, noi am fi dispărut ca stat şi poate am fi vorbit acum altă limbă.
Au murit peste 80 de mii de soldaţi români la Oituz, Poiana Sărată, Mănăstirea Caşin, Comăneşti, Bogdăneşti, Coşna, dar şi foarte mulţi soldaţi ruşi, austrieci, germani, maghiari sau chiar polonezi şi evrei.
Oituzul este un Termopile al românilor“, a mai spus Paul
Timofte.
Pe 19 ianuarie 1919 sunt naţionalizate, printr-un act normativ, terenurile unde au fost îngropaţi în gropi comune eroii. Prima organizaţie pentru cinstirea eroilor a luat fiinţă pe 12 septembrie 1919.
Ea se numea „Societatea Mormintelor Eroilor căzuţi în Război“. Scopul societăţii era să descopere locurile în care fuseseră îngropaţi soldaţii pe front şi să le aducă osemintele în cimitire organizate, să construiască monumente, pietre funerare, plăci comemorative, troţe, capele şi să participe la ceremoniile dedicate eroilor.
În 1927, denumirea organizaţiei care avea grijă de cinstirea eroilor se schimbă în Societatea „Cultul Eroilor“, iar în 1940, în Aşezământul Naţional „Regia Maria“ pentru „Cultul Eroilor“ care a funcţionat până în 1948, când a fost desfiinţată de comunişti.
În perioada interbelică au fost realizate peste 6200 de monumente pe tot cuprinsul ţării, 167 de cimitire în care se află osemintele a peste 400 de mii de soldaţi.
În 1991 se constituie „Comitetul Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor“, care în 1997 devine Asociaţia Naţională Cultul Eroilor.
Până în prezent, soldaţilor căzuţi în Primul Război Mondial în judeţul Bacău li s-au reamenajat cimitirele din localităţile Bacău, Tîrgu Ocna, Oituz, Poiana Sărată, Mănăstirea Caşin, Comăneşti, Slănic Moldova, Bogdăneşti, Răcăciuni, dar şi două capele, 137 de monumente, 26 de cruci memoriale, 66 de troiţe, şase busturi şi 54 de morminte individuale.
Au morminte locotenentul Nicolae Macarie, la Poiana Sărată, căpitanul Ştefan Petrovici, la Caşin, sublocotenentul Emil Rebreanu, la Ghimeş-Palanca (fratele scriitorului Liviu Rebreanu, spânzurat pentru spionaj şi încercare de dezertare din trupele austro-ungare), sublocotenentul Xenofon Obreja, la Mănăstirea Caşin, Ghiorghi Dimitriade, la Târgu Ocna, căpitanul Constantin Văsescu şi locotenentul aviator Titi Pavelescu la Bacău ş.a.
„Din păcate, timpul şi nepăsarea au pus pecetea pe aceste monumente şi cimitire ale eroilor. Multe au fost degradate, profanate, părăsite, mutilate...În asemenea situaţii se găsesc şi astăzi monumentele eroilor din localităţile Brusturoasa, Comăneşti, Stănişeşti, Blăgeşti, Mănăstirea Caşin, cimitirul eroilor Lazaret din Bacău şi cel din Comăneşti....Asociaţia (n.r. Cultul Eroilor) are nevoie de ajutor din partea organelor administraţiei locale, care trebuie să înţeleagă că şi acest domeniu de activitate este de actualitate.
Dacă vrem să intrăm în Europa, trebuie să dovedim că preţuim înaintaşii, că fără ei şi jertfa lor nu am fi fost astăzi“, se arată în prefaţa la lucrarea „Judeţul Bacău, altar de jertfă şi eroism“, revizuită în 2009, apărută la Editura Babel.
Citeste mai mult: adev.ro/nu0vxy
peste o sută de mii de eroi căzuţi în munţii Bacăului în
Primul Război Mondial
Pădurea Spânzuraţilor de la Palanca, locul unde a fost spânzurat fratele scriitorului Liviu Rebreanu.
Monument ridicat în 2012 în memoria sublocotenentului
Emil Rebreanu Luptele purtate în Primul Război Mondial
pe linia frontului de la Oituz până la Coşna au
reprezentat momentul în care a fost salvată România ca
stat.
Potrivit unei înţelegeri între germani şi austrieci (Puterile Centrale), dacă armatele române erau învinse în Moldova, după pierderea Bucureştiului, întreg statul era anexat Austro-Ungariei.
Şi-au pierdut viaţa atunci peste 100.000 de oameni, din
care 80.000 de soldaţi români.
Nu este localitate în judeţul Bacău care să nu aibă proprii morţi în Primul Război Mondial. După pierderea luptei pentru Bucureşti, odată cu retragerea guvernului şi a regelui în Moldova, la Iaşi, dar şi a unei părţi a populaţiei din Muntenia, în special funcţionari şi militari, frontul stabilit pe creasta munţilor, de la Palanca la Oituz, la Mărăşti şi Mărăşeşti a fost ultima oprelişte în faţa desfiinţării statului român.
Au fost încorporaţi toţi tinerii din Moldova, dar în prima linie a frontului s-au aflat unităţile militare din Bacău, Regimentele 27 şi 67 de infanterie, şi 12 şi 17 de artilerie şi obuziere.
Comandamentul General al Armatei Române a fost stabilit în oraşul Bacău, loc de unde au fost coordonate toate atacurile împotriva armatelor germane şi austro-ungare. „Oraşul Bacău, denumit pe drept cuvânt «capitală a rezistenţei şi victoriilor întregirii naţionale», a fost, pe toată durata acţiunilor, centrul militar cel mai de seamă al războiului.
Aici a fost comandamentul Armatei de Nord a generalului Constantin Prezan, pe timpul campaniei din 1916 şi apoi Comandamentul Armatei a doua a generalului Alexandru Averescu pe timpul campaniei din 1917. De aici s-au condus diviziile române pe întinsul front de la Oituz, aici se aflau unităţile militare de rezervă, depozitele armatei, spitalele militare şi tot aici comandamentul Misiunii Militare Franceze“, spune Corneliu Chirieş în monumentala lucrare „Judeţul Bacău, altar de jertfă şi eroism“.
„Primul erou căzut pe acest front, la Poiana Sărată, a fost locotenentul Nicolae Macarie.
Monumentul funerar care i s-a făcut ulterior, dar şi biserica din localitate sunt realizate din piatra care era zidită la graniţă“, afirmă colonelul (r) Paul Valerian Timofte, preşedintele Asociaţiei Cultul Eroilor.
Militarii români au fost suţinuţi în mai multe locuri de ruşi, până la debutul Revoluţiei Bolşevice din 1917.
Luptele pentru Oituz din 1917, dar şi în toate trecătorile din Carpaţii Orientali au adus sute de mii morţi. Numai în judeţul Bacău au căzut peste 80 de mii de soldaţi români. „Au fost jertfe inimaginabile. Fără ele, noi am fi dispărut ca stat şi poate am fi vorbit acum altă limbă.
Au murit peste 80 de mii de soldaţi români la Oituz, Poiana Sărată, Mănăstirea Caşin, Comăneşti, Bogdăneşti, Coşna, dar şi foarte mulţi soldaţi ruşi, austrieci, germani, maghiari sau chiar polonezi şi evrei.
Oituzul este un Termopile al românilor“, a mai spus Paul
Timofte.
Pe 19 ianuarie 1919 sunt naţionalizate, printr-un act normativ, terenurile unde au fost îngropaţi în gropi comune eroii. Prima organizaţie pentru cinstirea eroilor a luat fiinţă pe 12 septembrie 1919.
Ea se numea „Societatea Mormintelor Eroilor căzuţi în Război“. Scopul societăţii era să descopere locurile în care fuseseră îngropaţi soldaţii pe front şi să le aducă osemintele în cimitire organizate, să construiască monumente, pietre funerare, plăci comemorative, troţe, capele şi să participe la ceremoniile dedicate eroilor.
În 1927, denumirea organizaţiei care avea grijă de cinstirea eroilor se schimbă în Societatea „Cultul Eroilor“, iar în 1940, în Aşezământul Naţional „Regia Maria“ pentru „Cultul Eroilor“ care a funcţionat până în 1948, când a fost desfiinţată de comunişti.
În perioada interbelică au fost realizate peste 6200 de monumente pe tot cuprinsul ţării, 167 de cimitire în care se află osemintele a peste 400 de mii de soldaţi.
În 1991 se constituie „Comitetul Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor“, care în 1997 devine Asociaţia Naţională Cultul Eroilor.
Până în prezent, soldaţilor căzuţi în Primul Război Mondial în judeţul Bacău li s-au reamenajat cimitirele din localităţile Bacău, Tîrgu Ocna, Oituz, Poiana Sărată, Mănăstirea Caşin, Comăneşti, Slănic Moldova, Bogdăneşti, Răcăciuni, dar şi două capele, 137 de monumente, 26 de cruci memoriale, 66 de troiţe, şase busturi şi 54 de morminte individuale.
Au morminte locotenentul Nicolae Macarie, la Poiana Sărată, căpitanul Ştefan Petrovici, la Caşin, sublocotenentul Emil Rebreanu, la Ghimeş-Palanca (fratele scriitorului Liviu Rebreanu, spânzurat pentru spionaj şi încercare de dezertare din trupele austro-ungare), sublocotenentul Xenofon Obreja, la Mănăstirea Caşin, Ghiorghi Dimitriade, la Târgu Ocna, căpitanul Constantin Văsescu şi locotenentul aviator Titi Pavelescu la Bacău ş.a.
„Din păcate, timpul şi nepăsarea au pus pecetea pe aceste monumente şi cimitire ale eroilor. Multe au fost degradate, profanate, părăsite, mutilate...În asemenea situaţii se găsesc şi astăzi monumentele eroilor din localităţile Brusturoasa, Comăneşti, Stănişeşti, Blăgeşti, Mănăstirea Caşin, cimitirul eroilor Lazaret din Bacău şi cel din Comăneşti....Asociaţia (n.r. Cultul Eroilor) are nevoie de ajutor din partea organelor administraţiei locale, care trebuie să înţeleagă că şi acest domeniu de activitate este de actualitate.
Dacă vrem să intrăm în Europa, trebuie să dovedim că preţuim înaintaşii, că fără ei şi jertfa lor nu am fi fost astăzi“, se arată în prefaţa la lucrarea „Judeţul Bacău, altar de jertfă şi eroism“, revizuită în 2009, apărută la Editura Babel.
Citeste mai mult: adev.ro/nu0vxy