Bătălia de la Spătăreşti, locul în care armata română i-a bătut şi pus pe fugă pe soldaţii ruşi bolşevizaţi
de Sandrinio NEAGU(citeşte alte articole de la acelaşi autor)
În urmă cu exact 100 de ani, la Spătăreşti, lângă Fălticeni, avea să se consume o bătălie despre care puţină lume ştie că s-a derulat. A opus armata română şi soldaţi din fosta armată imperială ţaristă, soldaţi bolşevizaţi după Marea Revoluţie Socialistă din Rusia. A fost o confruntare militară sângeroasă, care a fost începutul unei lungi perioade de conflict între România şi Rusia sovietică.
Destrămarea alianţei româno-ruse
Evenimentele revoluţionare petrecute în Imperiul rus în anul 1917 au afectat în mod dramatic situaţia de pe frontul de est al Primului Război Mondial, afectând în egală măsură şi capacitatea de rezistenţă de pe frontul românesc. Propaganda bolşevică lansată de agenţii guvernului Lenin de la Petrograd au pulverizat treptat armata ţaristă care s-a destrămat. Peste un milion de combatanţi ai armatei imperiale ruse s-au transformat într-o masă fără conducere, violentă şi care răspundea deciziilor venite din Rusia. Vechiul aliat al României s-a transformat într-o masă eterogenă, grupuri mari de dezertori rătăcind pe drumurile Moldovei, ameninţând securitatea populaţiei civile şi terorizând localităţile pe unde treceau.
Era finalul unei colaborări care a adus România în pragul dezastrului. Într-o lucrare devenită clasică asupra istoriei războiului de reîntregire, semnată de Constantin Kiriţescu, un supravieţuitor al marii conflagraţii scria că „istoricul colaborării noastre politice şi militare cu aliatul rus, atât în pregătirea războiului, cât şi în ducerea lui alături de el, a fost un lung şir de dificultăţi de tot soiul, de preocupări, de decepţii şi de necazuri”.
Universitarul sucevean Radu Florian Bruja a precizat despre aceasta că „revoluţiile ruse din februarie/martie, respectiv octombrie/noiembrie 1917 au agravat la maximum întregul climat social-politic din Imperiul rus, deteriorând decisiv relaţiile bilaterale româno-ruse. Descompunerea vechiului imperiu al ţarilor şi ieşirea din război a obligat România să-şi schimbe întreaga strategie. În decembrie 1917 frontul s-a dezagregat, iar în ianuarie 1918 guvernul bolşevic a rupt relaţiile diplomatice cu România. Acesta a fost contextul în care s-a ajuns la primele confruntări militare româno-ruse”.
Cum au încercat ruşii să-l asasineze pe regele Ferdinand
Din Bucovina până în Vrancea unităţile militare ruse, paralizate de propaganda leninistă, s-au transformat în inamici pentru armata română şi au început să se întoarcă în Rusia. Dar obiectivele ambiţioase ale noilor lideri de la Petrograd urmăreau să folosească aceste trupe pentru bolşevizarea României şi transformarea ei într-o republică sovietică. Încercarea nereuşită de asasinare a regelui Ferdinand a obligat Marele Cartier General al armatei române să ia măsuri drastice împotriva fostului aliat.
Trupele Armatei a IV-a ruse, dislocate în Moldova, au încercat să facă joncţiunea pentru a merge asupra Iaşilor, capitala provizorie a României la acel moment. Eşecul acestui demers a făcut ca foarte multe unităţi militare să hoinărească pe drumurile Moldovei, intrând în conflict cu trupele române. Aşa s-a întâmplat la Galaţi, la Paşcani sau la Mihăileni, la hotarul Bucovinei.
După lupta de la Paşcani, circa 10.000 de militari ai Corpului 2 rus s-au îndreptat spre Fălticeni, unde doreau să facă joncţiunea cu militarii Corpului 18 din Bucovina. Oraşul Fălticeni era un important nod de comunicaţii între Moldova şi Bucovina, de unde trupele ruseşti se puteau deplasa spre Suceava sau spre est, spre râurile Siret şi Prut. Pentru a preveni acest pericol, militarii Regimentelor 16 şi 56 Infanterie şi o companie de mitraliere a Regimentului 2 Grăniceri au fost dislocaţi în afara oraşului pentru a opri înaintarea ruşilor. Un total de 800 de militari români, conduşi de colonelul Dimitrie Rădulescu, trebuiau să împiedice ocuparea oraşului de către trupele ruseşti bolşevizate.
Luptele de la Spătăreşti-Fălticeni
În ziua de 13/26 ianuarie 1918, militarii ruşi au pornit spre Fălticeni din direcţia localităţilor Cristeşti şi Drăguşeni. În acelaşi timp alte unităţi veneau din direcţia Baia spre Fălticeni. Unităţile româneşti au primit ordinul să se organizeze în dispozitiv de apărare pe culmile dealurilor aflate la nord-vest de Rădăşeni, sud de Fălticeni şi la vest de Spătăreşti. A doua zi, dimineaţa, primii soldaţi ruşi ieşind din Dumbrăviţa pe şoseaua Fălticeni-Ciumuleşti au luat contact cu apărătorii români. Refuzând să predea armele la insistenţele părţii române, ruşii au deschis focul declanşând bătălia. Istoricul Mihai Aurelian Căruntu, din cadrul Muzeului Bucovinei, a arătat că „potrivit unor documente găsite la şefii acestora din urmă după încetarea ostilităţilor, localitatea urma să fie jefuită, arsă şi dărâmată”.
Militarii ruşi au executat un bombardament asupra oraşului Fălticeni, dar cele peste 300 de proiectile lansate nu şi-au atins ţinta. A urmat atacul trupelor ruseşti asupra poziţiilor ocupate de militarii români. Ruşii au atacat în valuri cu ajutorul trupelor de cavalerie, infanterie şi mitraliere liniile românilor, ajungând la 200 de metri de acestea. Ultimul atac a fost respins abia după lupte corp la corp, contraatacul ostaşilor români fiind executat la baionetă. Bătălia a durat aproape 12 ore, cu intensitatea maximă între ora 16 şi 19, abia seara ofensiva soldaţilor ruşi fiind zădărnicită.
Liderii rebelilor au încercat să negocieze cu românii retragerea sper Cornu Luncii, dar abia în dimineaţa zilei de 15/28 ianuarie au acceptat să capituleze. Intervenţia Regimentului 16 Infanterie Suceava a fost decisivă, ruşii pierzând în retragerea spre Cristeşti un important material de război. Artileria română a fost nevoită să efectueze bombardamentele şoselelor care legau satele Bogdăneşti, Cămârzani şi Dumbrăviţa. Aceste drumuri erau pline de militari bolşevizaţi care încercau să se apropie de Fălticeni.
Pierderile din bătălia de la Spătăreşti
Tot în urmărirea rebelilor ruşi, Regimentul de grăniceri a intrat în Bucovina, ajungând la 21 ianuarie/3 februarie 1918 la Suceava, după care s-a retras. Erau „primii mesageri din ţară ai Unirii, act ce va deveni realitate câteva luni mai târziu”, ne-a mai precizat Mihai Aurelian Căruntu.
În bătălia de la Spătăreşti s-au înregistrat 150-200 de morţi şi 400-500 de răniţi de partea rusă, în vreme ce din tabăra armatei române au căzut 14 militari şi alţi 28 au fost răniţi.
Bătălia de la Spătăreşti a fost una din primele confruntări militare dintre armata română şi ruşi bolşevizaţi, fiind un episod peste care s-a aşternut tăcerea vreme de un secol.
„Dincolo de victoria tactică în urma căreia s-a putut împiedica joncţiunea armatelor ruseşti din Bucovina şi Moldova, ea are şi o simbolistică aparte. Momentul poate fi considerat ca un debut al războiului dus de România în prima jumătate a secolului XX îndreptat împotriva bolşevismului/comunismului care avea să marcheze dramatic întregul veac”, a completat universitarul Radu Florian Bruja.