Scrisoarea copleşitoare a unui medic român de pe frontul Ardealului de Nord: „Dumnezeu m-a ajutat să îndur iadul. Ce a trecut prin mâinile mele m-a copleşit”
4 februarie 2018, 20:45 deDaniel GuţăDevino
Armata română în Al Doilea Război Mondial.
O scrisoare rară, expediată de un medic român aflat în toiul luptelor crâncene pentru eliberarea Ardealului de Nord, descria infernul în care au luptat ostaşii români şi eroismul acestora.
„Curaj nebunesc, sfida copilăreşte moartea”, scria medicul despre ostaşul care îi murise în braţe. O scrisoare emoţionantă trimisă în toamna anului 1944 de un medic român, aflat pe frontul de la Oarba de Mureş, unde mii de ostaşi români au pierit în luptele de eliberare a Ardealului de Nord, a fost publicată de istoricul Dan Simion Grecu.
Epistola, păstrată de cercetătorul hunedorean, a fost trimisă de Cornel Vulcan, medic al Batalionului II / Regimentul 36 Infanterie (din Divizia 9 Infanterie, de origine dobrogeană. A fost datată 1.10.1944 şi expediată a doua zi prin oficiul poştal al Diviziei 9, OPM 720, localizat la acea dată în Târnăveni, jud. Mureş).
„Ca o primă menţiune, aceasta este cea mai timpurie corespondenţă, văzută de mine, cel puţin, expediată printr-un oficiu poştal militar din timpul campaniei pentru recucerirea Ardealului de Nord”, informează Dan Simion Grecu.
Infernul de pe front Rândurile aşternute de medicul aflat pe front, în toiul bătăliilor crâncene, descriu atmosfera terifiantă a ultimelor luni din Al Doilea Război Mondial. Iată câteva fragmente din ea:
„Mă folosesc de puţinele zile de refacere sufletească şi trupească ce am primit-o după 7 (şapte) zile continui de infern - zău adevărat infern.
Dumnezeu m-a ajutat până acum să înfrâng greutăţile şi mai ales iadul de foc ce l-am îndurat timp de 7 zile f. aproape de ai mei. Sunt foarte emoţionat când mă gândesc ce bravi au fost ai noştri - din nenorocire războiul nu iartă - au căzut mulţi dintr-ai noştri.
Ce a trecut prin mâinile mele m-a copleşit - păcat că nu-ţi pot scrie mai detailat <> [n. a. referire la cenzura militară]. Îţi scriu doar că bărbatul Vioricii, Costel, prietenul nostru, a căzut ca un erou - a luptat sublim, mereu cu capul sus, în picioare, sfidând moartea.
Scăpând de 9 ori, a 10-a oară a fost grav atins de schije - l-am pansat şi i-am făcut tot ce puteam eu să-i fac - aproape plângând îl ajutam - m-a întrebat dacă mai scapă - ce puteam să-i spun decât că da - în mine mi se rupea inima de durere.
Un militar distins, rar! Curaj nebunesc, sfida copilăreşte moartea. Cu o zi înainte mă chemă mai aproape de el - într-un loc unde mi-era cu totul imposibil să lucrez (bătea zi şi noapte artileria şi brandtul) - i-am explicat, dar el mă ruga să vin lângă el. Am plecat şi m'am instalat la 100-200 metri de el. Numai eu ştiu ce a fost în acele zile.
A doua zi pleacă la al 10-lea atac şi peste 1/2 oră îl aduc băieţii grav rănit. În timp ce-l pansam mă întreba dacă mai scapă - sigur că da, i-am spus eu - şi cât doream să scape. Dar a avut răni f. mari şi hemoragie mare.
Ştiam că nu mai scapă. I-am alinat durerile şi înainte de a pleca a ţinut neapărat să-şi ia rămas bun dela mine - am dat mâna cu el - era rece şi el f. palid. Ajuns la Ambulanţa I şi-a dat sufletul.
A fost înmormântat creştineşte nu departe de aici, într-un orăşel frumos din Ardealul nostru drag care cere atâtea jertfe, atâta sânge.
Am pierdut un ofiţer de nepreţuit şi un prieten pe care l'am stimat şi l'am preţuit just”, sunt rândurile scrise de medicul român, din scrisoarea păstrată de Dan Simion Grecu .
500 de morţi într-o săptămână „Vom înţelege poate mai bine emoţionantele rânduri de mai sus, dacă precizăm că ele se referă la crâncenele lupte de la Oarba de Mureş (22-28.9.1944), în cadrul cărora Regimentul 36 a forţat Mureşul şi a cucerit cota 463 a Dealului Sângeorgiu (la nord de Iernut - Cipău), luptând contra Diviziei 8 Cavalerie SS "Florian Geyer".
Alte detalii găsim în cartea Gen. Costin Ionaşcu, Mărturia Documentelor (Editura Militară 1968), la paginile 60-82, unde se oferă şi un bilanţ: după şapte zile şi tot atâtea nopţi de acţiuni ofensive neîntrerupte, duse pentru cucerirea dealului Sângeorgiu […] marea noastră unitate [Divizia 9 Infanterie] a dat un greu tribut de sânge […]: ofiţeri - 24 morţi, 65 răniţi; subofiţeri - 7 morţi, 46 răniţi; soldaţi şi gradaţi - 500 morţi şi peste 3600 răniţi, ceea ce înseamnă că pierderile s-au ridicat la cca 40% din efectivul diviziei, într-o singură săptămână”, a informat istoricu l.
Citeste mai mult: adev.ro/p3n2ri
4 februarie 2018, 20:45 deDaniel GuţăDevino
Armata română în Al Doilea Război Mondial.
O scrisoare rară, expediată de un medic român aflat în toiul luptelor crâncene pentru eliberarea Ardealului de Nord, descria infernul în care au luptat ostaşii români şi eroismul acestora.
„Curaj nebunesc, sfida copilăreşte moartea”, scria medicul despre ostaşul care îi murise în braţe. O scrisoare emoţionantă trimisă în toamna anului 1944 de un medic român, aflat pe frontul de la Oarba de Mureş, unde mii de ostaşi români au pierit în luptele de eliberare a Ardealului de Nord, a fost publicată de istoricul Dan Simion Grecu.
Epistola, păstrată de cercetătorul hunedorean, a fost trimisă de Cornel Vulcan, medic al Batalionului II / Regimentul 36 Infanterie (din Divizia 9 Infanterie, de origine dobrogeană. A fost datată 1.10.1944 şi expediată a doua zi prin oficiul poştal al Diviziei 9, OPM 720, localizat la acea dată în Târnăveni, jud. Mureş).
„Ca o primă menţiune, aceasta este cea mai timpurie corespondenţă, văzută de mine, cel puţin, expediată printr-un oficiu poştal militar din timpul campaniei pentru recucerirea Ardealului de Nord”, informează Dan Simion Grecu.
Infernul de pe front Rândurile aşternute de medicul aflat pe front, în toiul bătăliilor crâncene, descriu atmosfera terifiantă a ultimelor luni din Al Doilea Război Mondial. Iată câteva fragmente din ea:
„Mă folosesc de puţinele zile de refacere sufletească şi trupească ce am primit-o după 7 (şapte) zile continui de infern - zău adevărat infern.
Dumnezeu m-a ajutat până acum să înfrâng greutăţile şi mai ales iadul de foc ce l-am îndurat timp de 7 zile f. aproape de ai mei. Sunt foarte emoţionat când mă gândesc ce bravi au fost ai noştri - din nenorocire războiul nu iartă - au căzut mulţi dintr-ai noştri.
Ce a trecut prin mâinile mele m-a copleşit - păcat că nu-ţi pot scrie mai detailat <
Citeste mai mult: adev.ro/p3n2ri