Blestemul domniilor fanariote.
Lăcomia şi trădarea au făcut ca mulţi dintre domnitorii
fanarioţi să sfârşească decapitaţi
Constantin Mavrocordat, unul dintre cei mai cunoscuţi domnitori fanarioţi ce au sfârşit omorât.
Fanarioţii au fost membri ai familiilor de aristocraţi greci ce locuiau în cartierul Fener (Fanari în limba greacă) din Constantinopol, actualul Istanbul. Aceştia avea o influenţă mare în Imperiul Otoman şi mulţi dintre ei ocupau funcţii administrative importante. Între anii 1711 şi 1821, unii dintre fanarioţi au fost numiţi voievozi ai Moldovei şi Ţării Româneşti, această perioadă fiind cunoscută în istoria României ca epoca domniilor fanariote.
Mulţi dintre domnitorii fanarioţi au avut un sfârşit tragic, după ce au trădat Poarta, aducându-se vorba chiar despre un blestem al domniilor fanariote.
În perioada fanariotă, 31 de domni din 11 familii s-a luptat pentru a deveni domnitori în ţările române. „Domnitorii fanarioţi au fost practic nişte tâlhari care au încercat să fure cât mai mult în timp ce se aflau pe tronurile din Moldova sau Ţara Românească.
Fanariotul ajungea sărac în ţările române şi pleca de aici bogat. Acesta încerca să se îmbogăţească într-un timp cât mai scurt, pentru că era conştient că domnia sa nu se va întinde la nesfârşit.
Lăcomia fanarioţilor ducea de multe ori la trădarea Porţii, astfel că nu au fost puţine cazuri în care aceştia au sfârşit cu capul tăiat”, a declarat istoricul sucevean Ilie Gliga.
Constantin Mavrocordat a fost domnitor atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească de nu mai puţin de 10 ori, între 1733 şi 1769. Acesta a urcat pe tronul Munteniei de şase ori, iar pe cel al Moldovei de patru ori.
El a rămas cunoscut în istorie pentru definiţia violului din „Codul Penal” de pe vremea sa: „Cel ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădular spre veşnica lui nefolosire”.
În anul 1769, în timpul ultimei sale domnii în Moldova, în perioada în care Imperiul Rusu se războia cu cel Otoman, Constantin Mavrocordat a fost luat prizonier de ruşi şi omorât.
Grigore Callimachi a domnit în Moldova în două rânduri, respectiv între iunie 1761 şi martie 1764, respectiv martie 1767 şi iunie 1769. Acesta s-a aflat pe tronul Moldovei într-o perioadă în care ruşii şi turcii duceau bătălii constante. Cum în 1769 a izbucnit războiul dintre Imperiul Rus şi cel Otoman, Callimachi le-a cerut turcilor bani pentru că nu avea cu ce să strângă armată.
După ce a primit suma cerută, domnitorul moldovean nu îşi plăteşte soldaţii, ci alege să-şi achite o parte din datorii. Drept urmare, armata sa se alătură ruşilor, iar turcii au considerat că Grigore Callimachi i-a trădat.
Acesta a fost dus la Constantinopol, unde la data de 9 septembrie 1769 îl decapitează.
Grigore al III-lea Ghica a fost domnitor al Moldovei în două rânduri, între martie 1764 – ianuarie 1767 şi septembrie 1774 şi septembrie 1777, precum şi conducător al Ţării Româneşti între octombrie 1768 şi noiembrie 1769.
Acesta a fost domnitorul Moldovei în perioada în care turcii şi ruşii au hotărât ca Bucovina să ajungă în posesia Imperiului Habsburgic.
Cum Ghica s-a opus vehement acestei decizii, Poarta a ordonat asasinarea sa. Călăul domnitorul moldovean a fost chiar cel mai bun prieten al său, Ahmed – beg Capigibaşa.
Grigore al III-lea Ghica, domnitorul moldovean asasinat pentru că s-a opus anexării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic.
Nicolae Mavrogheni a fost domnitor în Ţara Românească între aprilie 1786 şi septembrie 1790. Acesta a ajuns pe tronul Munteniei după ce a fost sprijinit de Gazi Hasan paşa, comandatul flotei otomane. Numirea acestuia la conducerea Ţării Româneşti nu a fost privită cu ochi buni nici de popor, nici de boieri.
Mavrogheni a fost decapitat la data de 30 septembrie 1790 din ordinul lui Hassan Paşa, fiind acuzat de insubordonare faţă de Poartă.
Constantin Hangerli a ocupat tronul Ţării Româneşti între noiembrie 1797 şi ianuarie 1799. Acesta este considerat unul dintre cei mai lacomi şi corupţi domnitori fanarioţi.
Hangerli a crescut dările lucru ce a produs revolte mari în ţară.
Ţăranii din Muntenia au ajuns chiar să sprijine banda vestitului Pazvantoglu, cel care jefuia fără milă la nord şi sud de Dunăre, producând pagube însemnate Imperiului Otoman. Nemulţumiţi de activitatea lui Hangerli, turcii l-au condamnat la moarte, domnitorul muntean fiind decapitat la sfârşitul anului 1799.
Alexandru Şuţu a fost domn al Moldovei între iunie 1801 – septembrie 1802 şi domn al Ţării Româneşti în trei rânduri, respectiv august 1806 – octombrie 1806, decembrie 1806, noiembrie 1818 – ianuarie 1821. În timpul ultimei sale domnii, Şuţu a simţit că îi fuge scaunul de sub picioare, astfel că s-a gândit să adune avere cât mai mare, indiferent de modalitate.
Lăcomia sa nu a făcut decât să conducă la asasinarea sa, domnitorul muntean fiind otrăvit, în 1821.
Citeste mai mult: adev.ro/obo5dz
Lăcomia şi trădarea au făcut ca mulţi dintre domnitorii
fanarioţi să sfârşească decapitaţi
Constantin Mavrocordat, unul dintre cei mai cunoscuţi domnitori fanarioţi ce au sfârşit omorât.
Fanarioţii au fost membri ai familiilor de aristocraţi greci ce locuiau în cartierul Fener (Fanari în limba greacă) din Constantinopol, actualul Istanbul. Aceştia avea o influenţă mare în Imperiul Otoman şi mulţi dintre ei ocupau funcţii administrative importante. Între anii 1711 şi 1821, unii dintre fanarioţi au fost numiţi voievozi ai Moldovei şi Ţării Româneşti, această perioadă fiind cunoscută în istoria României ca epoca domniilor fanariote.
Mulţi dintre domnitorii fanarioţi au avut un sfârşit tragic, după ce au trădat Poarta, aducându-se vorba chiar despre un blestem al domniilor fanariote.
În perioada fanariotă, 31 de domni din 11 familii s-a luptat pentru a deveni domnitori în ţările române. „Domnitorii fanarioţi au fost practic nişte tâlhari care au încercat să fure cât mai mult în timp ce se aflau pe tronurile din Moldova sau Ţara Românească.
Fanariotul ajungea sărac în ţările române şi pleca de aici bogat. Acesta încerca să se îmbogăţească într-un timp cât mai scurt, pentru că era conştient că domnia sa nu se va întinde la nesfârşit.
Lăcomia fanarioţilor ducea de multe ori la trădarea Porţii, astfel că nu au fost puţine cazuri în care aceştia au sfârşit cu capul tăiat”, a declarat istoricul sucevean Ilie Gliga.
Constantin Mavrocordat a fost domnitor atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească de nu mai puţin de 10 ori, între 1733 şi 1769. Acesta a urcat pe tronul Munteniei de şase ori, iar pe cel al Moldovei de patru ori.
El a rămas cunoscut în istorie pentru definiţia violului din „Codul Penal” de pe vremea sa: „Cel ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădular spre veşnica lui nefolosire”.
În anul 1769, în timpul ultimei sale domnii în Moldova, în perioada în care Imperiul Rusu se războia cu cel Otoman, Constantin Mavrocordat a fost luat prizonier de ruşi şi omorât.
Grigore Callimachi a domnit în Moldova în două rânduri, respectiv între iunie 1761 şi martie 1764, respectiv martie 1767 şi iunie 1769. Acesta s-a aflat pe tronul Moldovei într-o perioadă în care ruşii şi turcii duceau bătălii constante. Cum în 1769 a izbucnit războiul dintre Imperiul Rus şi cel Otoman, Callimachi le-a cerut turcilor bani pentru că nu avea cu ce să strângă armată.
După ce a primit suma cerută, domnitorul moldovean nu îşi plăteşte soldaţii, ci alege să-şi achite o parte din datorii. Drept urmare, armata sa se alătură ruşilor, iar turcii au considerat că Grigore Callimachi i-a trădat.
Acesta a fost dus la Constantinopol, unde la data de 9 septembrie 1769 îl decapitează.
Grigore al III-lea Ghica a fost domnitor al Moldovei în două rânduri, între martie 1764 – ianuarie 1767 şi septembrie 1774 şi septembrie 1777, precum şi conducător al Ţării Româneşti între octombrie 1768 şi noiembrie 1769.
Acesta a fost domnitorul Moldovei în perioada în care turcii şi ruşii au hotărât ca Bucovina să ajungă în posesia Imperiului Habsburgic.
Cum Ghica s-a opus vehement acestei decizii, Poarta a ordonat asasinarea sa. Călăul domnitorul moldovean a fost chiar cel mai bun prieten al său, Ahmed – beg Capigibaşa.
Grigore al III-lea Ghica, domnitorul moldovean asasinat pentru că s-a opus anexării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic.
Nicolae Mavrogheni a fost domnitor în Ţara Românească între aprilie 1786 şi septembrie 1790. Acesta a ajuns pe tronul Munteniei după ce a fost sprijinit de Gazi Hasan paşa, comandatul flotei otomane. Numirea acestuia la conducerea Ţării Româneşti nu a fost privită cu ochi buni nici de popor, nici de boieri.
Mavrogheni a fost decapitat la data de 30 septembrie 1790 din ordinul lui Hassan Paşa, fiind acuzat de insubordonare faţă de Poartă.
Constantin Hangerli a ocupat tronul Ţării Româneşti între noiembrie 1797 şi ianuarie 1799. Acesta este considerat unul dintre cei mai lacomi şi corupţi domnitori fanarioţi.
Hangerli a crescut dările lucru ce a produs revolte mari în ţară.
Ţăranii din Muntenia au ajuns chiar să sprijine banda vestitului Pazvantoglu, cel care jefuia fără milă la nord şi sud de Dunăre, producând pagube însemnate Imperiului Otoman. Nemulţumiţi de activitatea lui Hangerli, turcii l-au condamnat la moarte, domnitorul muntean fiind decapitat la sfârşitul anului 1799.
Alexandru Şuţu a fost domn al Moldovei între iunie 1801 – septembrie 1802 şi domn al Ţării Româneşti în trei rânduri, respectiv august 1806 – octombrie 1806, decembrie 1806, noiembrie 1818 – ianuarie 1821. În timpul ultimei sale domnii, Şuţu a simţit că îi fuge scaunul de sub picioare, astfel că s-a gândit să adune avere cât mai mare, indiferent de modalitate.
Lăcomia sa nu a făcut decât să conducă la asasinarea sa, domnitorul muntean fiind otrăvit, în 1821.
Citeste mai mult: adev.ro/obo5dz