În anul 1918 atât de greu pentru țară ,în luptele de la MĂRĂȘTI , un oștean , pentru apărarea gliei străbune ,în Carpatii de Curbură pe muntele SORICA , dă jerfa SUPREMĂ.
Câtă emoție și vibrație în poezia scrisă și descopertită asupra bravului soldat.
Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit.
Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o farâmă să nu dăm!
Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!
Nu plânge, Maică Românie !
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!
GLORIE VEȘNICĂ PENTRU TOȚI EROII NEAMULUI
ROMÂNESC.!
Câtă emoție și vibrație în poezia scrisă și descopertită asupra bravului soldat.
Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit.
Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o farâmă să nu dăm!
Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!
Nu plânge, Maică Românie !
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!
GLORIE VEȘNICĂ PENTRU TOȚI EROII NEAMULUI
ROMÂNESC.!