NICOLAE IORGA DIXIT. INTERESANT.
CE CURAJ AL MARELUI ISTORIC.
Evreii din Capitală și, în special, membrii Lojei desființate a Marelui Orient, comentează în toate împrejurările,
cu tendința de a se difuza în cercuri cât mai largi, următoarele:
Consilierul Regal N. Iorga ar fi adus grave ofense Suveranului într-o ședință a Academiei, când președintele acestei înalte instituții propusese ca toţi academicienii să se înscrie, în bloc, în „Frontul Renașterii Naţionale”.
În acel moment, N. Iorga s-a ridicat, spunând că îl surprinde ca tocmai președintele să facă o atare propunere adunării, ca și cum aceasta ar fi o breaslă de bărbieri, tinichigii sau o asociație de funcționari comerciali.
„Nu, domnule președinte - a spus în continuare - noi nu suntem o turmă de mameluci, fiecare dintre noi are puterea de discernământ necesară, și prin nimic nu am putea fi constrânși ori măcar ademeniți să comitem un
asemenea act. Eu cel puțin, declar de la început, că nu m-aș putea înscrie niciodată în asemenea condițiuni”.
La strigatele de „destul”, „stai jos!” ale academicienilor, N. Iorga s-a ridicat din nou și a mai spus că nu vorbește numai în calitate de academician, ci și de istoric, și că „dacă este vorba să facă istorie, apoi să mai aștepte puțin, domnii colegi, că vor afla lucruri interesante”.
Cu toate protestele asistenței și fiind des întrerupt de academicieni, N. Iorga a început prin a aminti că „În Evul Mediu existau în Germania trei orașe libere: Hamburg, Lubeck și Brema. În Lubeck, printre diferitele familii de
evrei conlocuitoare se găseau unele care se numeau „Zollern”, adică familiile din deal, și spre a nu se confunda cu cele din vale își ziceau „Hohenzollern”.
Acești Hohenzollerni, prin camătă și prin tot felul de mijloace specific evreiești, devenind extrem de bogați, au ajuns mai târziu stăpâni ai castelului și domeniilor de la Sigmaringen, fiind mai târziu înnobilați de Margraful Bavariei. Din acești Hohenzollerni se trage actuala noastră dinastie, care după cum este și firesc, poartă nu numai stigmatele rasei evreiești, dar mai suferă și de anumite tare ce se transmit pe calea ereditară și periodic din patru în patru generații”.
Deși des întrerupt de asistență, N. Iorga a continuat totuși, arătând cum în calitatea sa de istoric, a putut
stabili că „printre alte boli ale acestei familii se afla și nebunia transmisă invariabil din patru în patru generații și că păcatele au căzut tocmai pe M.S. Regele ca să fie din generația celor nebuni. Regele Ferdinand a fost
deplin sănătos la minte, după cum a fost sănătos și Regele Carol I, ca și fratele său, tatăl Regelui Ferdinand.
Deși părintele Regelui Carol și bunicul Regelui Ferdinand au fost sănătoși, bunicul Regelui Carol I a
fost totuși nebun, nebunie transmisă astăzi după a patra generație, Regelui Carol II.
Mai mult încă: toţi acești regi ori prinți nebuni, atunci când au simțit că puterea de vitalitate a sângelui evreiesc din vinele lor scade, din cauza rezultatelor încrucișării cu prințese de sânge arian, au căutat să-și reconforteze virusul iudaic, prin căsătorii cu evreice. Așa a făcut și străbunicul lui Carol II, care l-a precedat cu patru generații și așa a făcut și actualul Rege al României, căsătorit – după cum se știe, a mai adăugat N. Iorga – cu
d-naLupescu”. Suveranul, informat de propunerea ce urma a fi făcută de președintele Academiei, pentru
înscrierea în bloc a academicienilor în „Frontul Renașterii Naţionale”, asculta la microfon [!]
dezbaterile din sala de ședințe a Academiei.
Auzind cele spuse de N. Iorga, a trimis la Academie pe colonelul Urdăreanu, ca să-l împiedice de a vorbi mai
departe. Intrând în sala de ședințe, dl. Urdăreanu s-a dus direct la Iorga pe care l-a amenințat, spunându-i că toate cele declarate acolo fuseseră auzite de Suveran.
Iorga a spus d-lui colonel Urdăreanu următoarele:
„Du-te și spune stăpânului tău, că profesorul Iorga nu se teme de nimeni, chiar dacă Regele ar porunci să fie ucis și că toate cele spuse acum la Academie se vor învăța în viitor în cărțile de școală. Chiar dacă voiu fi suprimat, cele spuse se vor cunoaşte totuși în lumea întreagă, deoarece am avut grija să le trimit mai înainte la
Londra, Roma, Paris și Berlin”.
Toate aceste insinuări fac obiectul de discuție prin toate lojile masonice, loji în care s-ar fi hotărât detronarea
Suveranului României. Tot masonii mai pretind că, pentru ca opinia publică să nu dea crezare celor ce s-ar comenta, [Regele] a îmbunat pe N. Iorga, iar la serbarea și recepția membrilor Ordinului „Ferdinand”,
Suveranul s-a fotografiat întreținându-se cordial cu acesta. Lojile în care se exercitează cu deosebire
această campanie împotriva Suveranului sunt lojile Marelui Orient.
> Arh. SRI, fond D, dosar 11382, vol.
> II, f. 181-184.