|
|
POLITIA ROMANA
face parte din MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR si
este institutia specializata a statului, care exercita atributii
privind apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale
persoanei, a propietatii private si publice, prevenirea si descoperirea
infractiunilor, respectarea ordinii si linistii publice, in conditiile
legii.
Activitatea POLITIEI ROMANE
constituie serviciu public, specializat si se realizeaza in interesul
persoanei, al comunitatii, precum si in sprijinul institutiilor
statului, exclusiv pe baza si in executarea legii.
In indeplinirea misiunilor care ii revin, POLITIA
ROMANA coopereaza cu institutiile statului si colaboreaza cu
asociatiile si organizatiile neguvernamentale, precum si cu persoanele
fizice si juridice, in limitele legii.
Inspectoratul de Politie al Judetului Ialomita este parte
integranta a POLITIEI ROMANE
si se subordoneaza Inspectoratului General al Politiei Romane.
|
|
SCURT ISTORIC AL POLITIEI ORASULUI SLOBOZIA
O intentie de cercetare documentara
asupra istoriei Politiei Orasului Slobozia ne-a pus in situatia de a apela
la fondurile arhivistice diverse (fondurile Prefecturii Judetului Ialomita,
ale Preturii Plasii Slobozia ca si cele a Primariei orasului
Slobozia).
De fapt, cum este si firesc, istoria acestei institutii
este strans legata de istoria devenirii
orasului. Astfel, in memoriul din 1 martie 1909, fruntasii comunei
Slobozia, impreuna cu autoritatile, solicita Parlamentului Romaniei
schimbarea statutului localitatii din comuna rurala in oras si aduc ca
argumente pozitia geografica speciala, importanta sa economica si
comerciala, prosperitatea cetatenilor si numarul lor important.
Intr-adevar, la acea data Slobozia organiza cele mai mari targuri de
animale si cereale, avea multe stabilimente comerciale si ateliere
mestesugaresti, dar si numeroase institutii: pretura Plasii, judecatoria,
ocolul silvic, spitalul localitatii si al plasii, un hotel, ocolul agricol,
oficiul postal si telegrafic, scoli, un regiment militar si o mica
subunitate de jandarmi.
Toate acestea erau adapostite de o Slobozie care se intindea
pe o suprafata de
266 ha, cu 54 strazi, o sosea si 2
stradale, lungimea lor totala fiind de 16,687 km, toate iluminate electric,
energia electrica find furnizata de un generator de la moara lui Gheorghe
Fuierea. In aceste conditii comuna rurala Slobozia a fost trecuta in randul
comunelor urbane prin legea din 30 aprilie 1912, promulgata de regele Carol
I, la castelul Peles din Sinaia. La aceeasi data, un ordin al Ministerului
de Interne, transforma postul de jandarmi al Sloboziei in Comisariat de
Politie. Intaiul sef al Politiei Slobozia a fost G.P. Demetrescu – comisar
II, in perioada 1912-1914, urmat apoi de Gh. Chirculescu, Barbu Silvestru,
Gheorghe Tanasescu etc. Statul de functiuni al Comisariatului de Politie
Slobozia cuprindea: un sef de politie, un secretar, 14 sergenti de oras, un
camerier. Aceasta schema a fost mentinuta in linii mari pana in anul 1938.
La 20 februarie 1920 situatia este mai complexa, Slobozia avand o populatie
de 6000 de locuitori, 40 de strazi mari cu o intindere de 3 km, drept
pentru care seful politiei solicita Comisiei Interimare infiintarea unui
post de comisar clasa a-III-a care sa completeze personalul politiei, care
la acea data arata astfel: 1 ofiter de politie cu grad de comisar, un
copist, un camerier si 14 sergenti, avand ca atributii: cercetari ordonate
de parchet, executarea diverselor mandate emise de autoritatile judiciare,
reclamatiuni la oficiul politiei, perchezitii, arestari, urmariri militare
si civile, implinirea procedurilor, informatiuni, supravegheri, controlul
strainilor si stabilmentelor publice, supravegherea garilor Slobozia Veche
si Slobozia Noua, statistici, rechizitii ordonate, dar si executarea
ordinelor confidentiale relative la propaganda cu caracter revolutionar.
Sus In ciuda acestui
memoriu, situatia politiei locale a ramas neschimbata, ba, mai mult, in
1938, schema a fost redusa, astfel incat in acel an la nivelul judetului
actionau 97 de politisti din care la Politia Slobozia erau: un comisar, doi
comisari ajutori, noua gardieni si un impiegat (functionar), astfel incat
la 455 de locuitori ai localitatii revenea 1 politist. Tot in acelasi an
printr-un ordin al Ministerului de Interne, politia judetului si politia de
oras au fost trecute in subordinea Legiunii de Jandarmi, ordin care a
primit o puternica riposta din partea comandantilor politiilor judetene si
orasenesti, care subliniau in rapoarte ca aceasta subordonare ingreuneaza
activitatea de cercetare a politistilor si face ca informatia sa se scurga
in afara institutiei, iar faptasii pot sa-si acopere mai usor urmele. Abia
dupa 1940 se revine la vechea situatie si politia isi capata autonomia
necesara bunei desfasurari a activitatii sale.
Din documentele studiate nu se
poate stabili cu precizie care a fost primul sediu al Politiei, ci abia in
anul 1938 exista un contract de inchiriere incheiat intre Comisariatul
Politiei oras Slobozia si numitul George Constantin, proprietar de imobile,
pentru un imobil de pe fosta strada Marasesti (actualmente b-dul Matei Basarab-fostul
sediu Combil).
Dupa 1940, in conditii de
razboi, cresc atributiile si responsabilitatile politiei.
Astfel, la sedinta din 13 septembrie 1943 a
Consiliului local oras Slobozia, este adoptat “Regulamentul pentru
functionarea transportului public de persoane”, regulament avand 28 de
articole pe baza carora era reglementata circulatia vehiculelor pe strazile
orasului, modul cum trebuiau inscrise in circulatie, starea tehnica,
impozitele, taxele si sanctiunile.
Dupa razboi politia incepe sa fie reorganizata pe baze de lucru relativ
diferite, dar aspectul cristalizat al Politiei Slobozia il vom gasi abia
dupa 1968, cand reorganizarea administrativ teritoriala transforma
proaspatul oras Slobozia (in 1964 trecuse de stadiul de comuna urbana in
cel de oras) in capitala a judetului Ialomita. De la acea data, fostul sef
al Militiei raioanele Calarasi, generalul de brigada Calin Ion, este
promovat sef al Inspectoratului de Militie a Judetului Ialomita. La acea
data orasul Slobozia numara 12.000 de locuitori, multi de origine rroma,
unii cu ocupatii sezoniere (muzicanti) sau fara ocupatie, ceea ce facea ca
administrarea orasului sa trebuiasca sa rezolve un anumit tip de probleme
specifice. In acest scop, un prim scop a fost angajarea in conditii de
contract permanent a acelei parti a populatiei paupere, scop atins odata cu
dezvoltarea zonei industriale a orasului.
Sus
Inspectoratul judetean de
militie in acea prima etapa a fost instalat provizoriu in cladirea fostei
Militii-raioane pe Strada Viilor, care avea 4 camere , spatiu evident
necorespunzator desfasurarii activitatii. Conditiile precare in care s-a
actionat atunci sunt confirmate si de ordinul prin care Ministrul de
Interne dispune Construirea unor baraci in curtea militiei si in care isi
desfasurau activitatea serviciile administrativ, financiar, cel care se
ocupa de echipamente, armament etc.
Totodata s-a dispus si
construirea actualului sediu pe terenul unei scoli generale dezafectate. La
acest sediu au fost adaugate apoi sediul Militiei Municipale Slobozia si
sediul Securitatii.
Activitatea specifica era
extinsa pe o zona teritoriala mai mare, buna parte din teritoriul
actualului judet Calarasi fiind atunci inclus in judetul Ialomita.
Personalul angajat al Militiei din acea perioada a trecut printr-o perioada
deosebit de dificila, fiind obligat sa se imparta in sarcinile de servici
si lipsa de spatiu locativ.
Seful Inspectoratului de Militie
a primit ordin de la Ministerul de Interne sa se ocupe personal de
constructia actualului sediu si sa informeze zilnic Ministerul asupra
stadiului lucrarilor, ordin pe care l-a executat pana la finalizarea
constructiei in anul 1970. In toata aceasta perioada, buna parte din
servicii au functionat in sedii diferite, dispersate in Calarasi si
Slobozia, in cladiri insalubre si spatii necorespunzatoare. In acelasi timp
cu construirea sediului judetean au fost construite aproximativ 26 de
posturi de militie comunale. Executarea constructiilor a fost posibila
numai in conditiile in care autoritatile locale ajutau financiar dar si cu
forta de munca, sumele puse la dispozitie de Minister fiind total
insuficiente.
Abia dupa ce sediile au fost
date in folosinta si dupa ce orasele judetului au avut de oferit o baza locativa
pentru angajatii institutiei noastre.
In concluzie, primii
ani au fost deosebit de grei pentru noi, cei care am pus piatra de temelie
a actualului Inspectorat de Politie al Judetului Ialomita.
|
