Criza din Crimeea, un RusoMaidan. Rusia incurajeaza revolta celor nemultumiti de caderea lui Ianukovici

sâmbătă, 1 martie 2014

Criza din Crimeea, un RusoMaidan. Rusia incurajeaza revolta celor nemultumiti de caderea lui Ianukovici

Daca la Bucuresti revolutia Euromaidanului a fost vazuta ca o victorie a democratiei, ce le va aduce o viata mai buna vecinilor ucraineni, lucrurile nu se vad la fel in Crimeea, republica autonoma din sudul Ucrainei.

Pentru majoritatea cetatenilor Crimeei, caderea lui Ianukovici e mai degraba o tragedie. Sunt multe motive pentru care revolutia de pe Euromaidan nu le-a adus nimic bun celor din peninsula aflata in sudul Ucrainei. Iar cand toate aceste motive se aduna, rezulta o situatie exploziva. Sau o situatie care poate fi facuta sa para exploziva

Problema e simpla: Crimeea nu ar trebui sa faca parte din Ucraina. Asta cred majoritatea celor 2 milioane de locuitori ai pitorestii peninsule, de unde odinioara porneau invaziile tatarilor, spaima stra-stra-stra-stra-bunicilor nostri. Insa acum mai bine de doua veacuri rusii i-au cucerit pe tatari si au pus mana pe Crimeea. Apoi mii de rusi au inceput sa se mute aici, preferand gerurilor de acasa clima blanda, aproape mediteraneana, a Crimeei.

Daca in clipa cuceririi 90% din populatie era formata din tatari, acum o suta de ani rusii erau deja mai numerosi. Iar dupa ce Stalin i-a deportat pe tatari in Siberia in anii ‘40, rusii au ajuns sa reprezinte doua treimi din populatia peninsulei. Abia in anii ’80 tatarii au inceput sa se intoarca, insa chiar si acum rusii sunt majoritari. Potrivit ultimului recensamant oficial, peste 58% din locuitorii Crimeei sunt rusi, 24% ucraineni si doar 12% tatari. Este singura regiune din Ucraina unde populatia e majoritar rusa.

Crimeea, ratacita in Ucraina
Ce cauta atunci Crimeea in Ucraina? In 1954, cand frontierele din interiorul URSS oricum nu prea contau, Crimeea a fost mutata de la Rusia la Ucraina. Pe atunci era o decizie cu consecinte pur administrative, ca si cum ai trece un sat de la un judet la altul. Dupa destramarea Uniunii Sovietice, insa, a devenit o reala problema. Nu doar ca majoritatea locuitorilor Crimeei isi doreau sa se intoarca la Rusia, dar pe teritoriul peninsulei, in portul Sevastopol ramasese si cea mai importanta baza navala ruseasca de la Marea Neagra. Practic, o problema intr-o problema: o enclava militara ruseasca intr-o enclava etnica ruseasca in Ucraina.

Din 1990, cand Ucraina si-a declarat independenta, si pana azi, problema flotei Marii Negre din Sevastopol i a fost rezolvata in diferite moduri. Mai intai, s-a incercat solutia unei flote comune ruso-ucraineana, insa aceasta s-a dovedit mai mult rusa. Apoi flota a fost impartita intre cele doua state, Ucraina acceptand sa inchirieze Rusiei baza navala de la Sevastopol pentru 98 de milioane de dolari pe an. Dupa Revolutia Portocalie, ucrainenii s-au razgandit si au anuntat ca dupa 2017 flota Marii Negre va trebui sa se duca acasa, apoi au inceput sa le faca diverse mizerii rusilor ca sa-i convinga sa plece mai repede. In 2010 Ianukovici a schimbat iar politica si a prelungit contractul cu Rusia, cerand insa chiria nu in bani, ci in discount la pretul gazelor naturale.

Chirie in gaze
Acordul semnat de Ianukovici era aparent, mult mai avantajos decat cel vechi. Inainte rusii plateau 98 milioane $ pe an – sau, mai precis, scadeau aceasta suma din factura de gaze pe care trebuiau sa le-o plateasca ucraineii. Prin acordul semnat in 2010, Rusia acorda un discount de 100$ la mia de metri cubi de gaze, adica aproape o treime din pret. Data fiind valoarea importurilor de gaze naturale ale Ucrainei din Rusia, economia facuta de Kiev ar fi putut ajunge si la 4 miliarde $ pe an. Dar, desi mai avantajos economic, acordul era dezavantajos politic, fiindca intarea dependenta Ucrainei de Moscova.

Din punct de vedere politic, Crimeea face parte din Ucraina, dar este republica autonoma. Are propriul ei parlament si Guvern, dar seful statului este presedintele Ucrainei - desi in anii’90 Crimeea a avut, pentru scurt timp, si propriul ei presedinte. Chiar si in privinta bugetului Crimeea are o oarecare autonomie. Pe de alta parte, un referendum pentru independenta, desi dorit de multi locuitori ai peninsulei, este considerat exclus de autoritatile de la Kiev.

Euromaidan, un necaz pentru majoritatea cetatenilor Crimeei
Aceasta era situatia la inceputul anului, cand, in Crimeea, mai toata lumea era satisfacuta. Etnicii rusi aprobau politica pro-Moscova a regimului Ianukovici, locuitorii din Sevastopol profitau din plin de prezenta flotei ruse – care inseamna atat marinari cheltuitori, cat si o chirie platita direct municipalitatii de guvernul ucrainean – singurii mari nemultumiti fiind minoritarii tatari, care de altfel se numarasera printre sustinatorii Revolutiei Portocalii.

Euromaidan a schimbat insa situatia. Minoritatea tatara se considera oprimata de majoritatea rusa, care la randul ei se considera oprimata de majoritatea ucraineana. Sub Ianukovici, politica pro-rusa a regimului a tinut aceste conflicte sub control. Dupa caderea acestuia, tatarii au inceput sa-si revendice drepturile in calitate de aliati ai noii puteri de la Kiev, in vreme ce rusii din Crimeea sunt nemultumiti de politica nationalista a noului Guvern, care a desfiintat imediat dupa ce a venit la putere statutul special, de limba regionala, de care limba rusa s-a bucurat in ultimii doi ani.

Euromaidan, revolutia care si-a numele de la un hashtag

Nici dorinta noilor lideri de la Kiev de a raci relatiile cu Rusia nu a fost un motiv de bucurie in Crimeea, unde acest lucru ar putea insemna plecarea flotei Marii Negre. In acelasi timp, pentru politicienii Euromaidan-ului prezenta flotei ruse – 14.000 de oameni si aproape 30 de nave – e extrem de incomoda si le aduce aminte ca nu e chiar atat de simplu sa se indeparteze de Moscova.

Referendumul pentru mai multa autonomie, panaceul rusesc
In ultimele zile, tensiunile au escaladat intr-o serie de incidente violente. Mai intai, la Sevastopol au inceput manifestatii impotriva “fascistilor de putere din Kiev”. Apoi, in capitala Crimeei, Simferopol, mitinguri ale tatarilor pro-europeni s-au confruntat cu cele ale rusilor pro-independenta, degenerand in confruntari violente, cu morti si raniti.

Incidentele au culminat in dimineata de 27 februarie cu ocuparea sediilor Parlamentului si Guvernului Crimeei de catre necunoscuti inarmati cu revendicari neprecizate, dar care au arborat steagul Rusiei. In acelasi timp, o coloana de blindate rusesti s-a indreptat spre Simferopol, fara ca scopul deplasarii sa fie precizat.

Mesajele privind aceste incidente sunt contradictorii si nu dovedesc neaparat ca ar fi o criza. Ci doar ca in Simferopol se afla un numar surprinzator de mare de ziaristi rusi. Deplasarile blindatelor au fost declarate “exercitiu militar” absolut regulamentar al unei unitati din cadrul Flotei Marii Negre si oprite de fortele de politie ucrainene. Oamenii inarmati din Parlament, declarati “teroristi”, de autoritati, nu au tras niciun foc, in fata cladirii a aparut spontan un miting pro-Rusia. In cele din urma, Simferopol a ajuns sa arate ca scena unei batalii, doar ca fara batalie.

Cateva ore mai tarziu, Parlamentul din Crimeea a anuntat ca va initia un referendum pentru “imbunatatirea statutului autonomiei si extinderea competentelor sale”, pe fondul “preluarii neconstitutionale a puterii in Ucraina de catre nationalisti radicali.” 90% din locurile din Parlament sunt ocupate de sustinatori ai lui Ianukovici sau macar ai unei politici pro-ruse, iar incidentele violente au oferit pretextul prefect pentru sporirea autonomiei Republicii.

 In dimineata de 28 februarie, criza nesangeroasa din Crimeea a continuat cu ocuparea aeroportului de catre militanti pro-rusi inarmati, care spun ca au venit doar pentru a impedica aterizarea "fascistilor". Actiunea lor nu a fost tocmai uluitoare in conditiile in care guvernul Crimeei a facut apel la populatie sa apere republica.

Cine n-are criza isi face singur una
Pe scurt, e posibil ca de fapt autoritatile pro-ruse din Crimeea, impreuna cu flota Marii Negre, sa fi simulat foarte bine o criza. O criza care ar impune gasirea urgenta de solutii tinzand catre independenta Crimeei sau, si mai plauzibil, alipirea acesteia la Rusia. Asta sustine si liderul tatarilor: "Tot ce se intampla in prezent in Crimeea nu s-ar fi putut intampla fara sustinerea liderilor politici rusi. Eu cred ca planul aplicat in prezent in Crimeea este planul Moscovei". Doar ca, in loc sa fie invadata de soldati rusi, Ucraina a fost invadata, mult mai eficient, de jurnalisti rusi care trimit corespondente alarmiste.

Nu se poate nega faptul ca exista un sprijin popular pentru ruperea Crimeei de Ucraina si ca peninsula isi are mai degraba locul in Rusia. Nu se poate nega nici faptul ca pentru guvernul de la Kiev si alte guverne ale statelor ex-sovietice s-ar crea astfel un precedent periculos: cuceriri pasnice facute de Rusia in baza vointei minoritatilor ruse din tarile respective.

'Daca Crimeea isi va declara independenta n-o va face de la sine, de capul ei.", spune analistul de politica externa Dan Dungaciu. "Va fi o decizie strategica a Federatiei Ruse de a nu ceda din Ucraina zona pe care o poate controla. Mentalul public din Federatia Rusa este pregatit sa-si asume Crimeea ca pe un teritoriu rusesc".

Referendumul a fost anuntat pe 25 mai. Pana atunci, “teroristii” din Simferopol au mari sanse sa fie gasiti la fel ca teroristii nostri de la Revolutia din Decembrie ’89. Cat despre temerile ucrainenilor privind o interventie militara a Rusiei, e clar ca sunt perfect nefondate: Rusia reuseste sa obtina acelasi rezultat si fara sa intervina in forta.