De la
Dumitru Craciunescu
Astăzi, în România este Ziua Automobilistului
Astăzi este „Ziua automobilistului”.
La ceas aniversar, tuturor celor aflați în slujba armei auto, felicitări și urări de bine.
Biroul Operativ al Filialei SCMD Slobozia
1917. Arma Auto la inceput de drum
1 martie – Ziua automobiliştilor militari
În primăvara anului 1917, în cadrul procesului de reorganizare a armatei române – refugiate, împreună cu autorităţile statului, în Moldova – era înfiinţat, cu începere de la 1 martie 1917, prin Înaltul Decret nr. 245 din 22 martie 1917, Regimentul de Tracţiune Automobilă. Acest moment semnifică apariţia Armei Auto în cadrul organismului militar românesc. Regimentul nou-înfiinţat înlocuia Compania de Automobile a Armatei creată prin Decizia Ministerială nr. 304 din 11 august 1915.
Prin Decizia Ministerială din nr. 520, din 27 martie 1917, se prevedea ca Regimentul de Tracţiune Automobilă să fie structurat, pentru partea activă, pe 3 batalioane „de automobile, autocamioane, autocamionete şi alte asemenea”, precum şi companii de motomitraliere, grupuri de autotunuri şi automitraliere. Pentru partea sedentară se stipula înfiinţarea unui batalion de depozit şi a unei şcoli de şoferi.
În ceea ce priveşte factorul uman, se stabilea ca ofiţerii necesari acestui regiment fie luaţi dintre ofiţerii activi şi de rezervă, precum şi dintre subofiţerii din cadrul formaţiunilor de automobile de pe lângă unităţile militare, aceştia din urmă trebuind să treacă un examen de specialitate. Cei care reuşeau la examen erau asimilaţi gradului de sublocotenent, păstrându-şi acestă asimilare pe timpul campaniei, ei putând fi înaintaţi la gradele asimilate imediat următoare.
Prin asimilare, se preciza în decizia ministerială mai sus-citată, se înţelegea „echivalenţa cu gradele ierarhiei militare respective numai din punct de vedere al soldei şi indemnizaţiilor şi din acela al îndeplinirii serviciului special de automobilişti”.
În penultimul articol al deciziei ministeriale se preciza: „Niciun comandament sau serviciu nu are dreptul de a da altă destinaţie personalului de la diferite formaţiuni sau comandate decât aceea pentru care au fost hotărâţi”.
Primul comandant al regimentului a fost colonelul Alexandru Polyzu, instalat în funcţie la 29 aprilie 1917.
Conform unui document emis la 24 mai 1917 de Secţia 3 Operaţii a Marelui Cartier General cele 3 batalioane ale Regimentul de Tracţiune Automobilă erau dispuse la fiecare din cele două armate create după reorganizare, precum şi la Marele Cartier General. Mai sunt menţionate şi 3 grupe de auto tunuri şi auto mitraliere, dar acestea din urmă aveau mai mult o existenţă „pe hârtie” din cauza dotării insuficiente. Statul-Major al regimentului conducea din punct de vedere administrativ şi tehnic automobilele de la partea activă, iar statele-majore ale batalioanelor din cadrul Marelui Cartier General şi al armatelor conduceau administrativ şi tehnic toate unităţile de automobile puse la dispoziţia acestor structuri. În schimb, grupele şi secţiile de turism puse la dispoziţia comandamentelor şi unităţilor intrau, potrivit aceluiaşi document, în compunerea organică a acestora de care depindeau administrativ, fiind conduse de regiment şi, respectiv, de batalioane numai din punct de vedere tehnic.
Problema înzestrării cu mijloace moto era una stringentă pentru marea unitate nou-creată. Dintr-un raport al comandantului Regimentului de Tracţiune Automobilă, datat 22 mai 1917, înaintat Biroului 3 Organizare al Marelui Cartier General rezultă că la Marele Cartier General exista un surplus de 50 de automobile, 5 autocamioane şi o autosanitară, în timp ce la Armata I-a se înregistra un deficit de 444 de automobile, 82 de motociclete, 176 de autocamioane şi 298 de autosanitare, iar la Armata a II-a erau necesare, peste efectivul prezent, 25 de automobile, 22 de motociclete, 75 de autocamioane şi 148 de autosanitare. Tot din acest document aflăm că regimentul era dotat cu autocamioane marca Fiat (Italia), Renault (Franţa), Packard (S.U.A.), Adler (Germania) şi Berna-Saurer (Elveţia).
Situaţia nu se remediase nici înainte de declanşarea marilor bătălii din vara anului 1917. Marele Cartier General raporta, la 10 iunie, Ministerului de Război că în zona frontului se înregistra un deficit de 197 de automobile, 551 de autocamioane, 75 de autocamionete şi 548 de „autobrancarde”. Se solicita Ministerului de Război să dispună ca Serviciul Automobilistic al Armatei, aflat în spatele frontului, în zona interioară, să cedeze din automobilele sale, din care o mare parte „sunt afectate la persoane”. Se cereau cel puţin 99 de automobile „dintre cele mai puternice”, care să facă faţă traseelor lungi şi drumurilor desfundate din zona frontului.
Dificultăţile inerente începutului de drum, dificultăţi agravate de condiţiile dramatice ale războiului nu i-au împiedicat pe automobiliştii militari, alături de ceilalţi ostaşi ai Armatei României, a-şi îndeplinească cu prisosinţă datoria faţă de Patrie în timpul Războiului de Întregire.
În deceniile următoare, creşterea gradului de motorizare şi mecanizare a armatei a constituit unul din obiectivele de primă importanţă al factorilor de decizie din cadrul organismului militar românesc. Automobiliştii militari contribuit, de-a lungul timpului, prin mijloacele specifice armei lor, la îndeplinirea cu succes a misiunilor încredinţate, atât a celor de ordin militar cât şi a celor pentru asigurarea intervenţiilor armatei în situaţii de urgenţă, în sprijinul autorităţilor locale sau centrale.
Lucian DRĂGHICI
Prin Decizia Ministerială din nr. 520, din 27 martie 1917, se prevedea ca Regimentul de Tracţiune Automobilă să fie structurat, pentru partea activă, pe 3 batalioane „de automobile, autocamioane, autocamionete şi alte asemenea”, precum şi companii de motomitraliere, grupuri de autotunuri şi automitraliere. Pentru partea sedentară se stipula înfiinţarea unui batalion de depozit şi a unei şcoli de şoferi.
În ceea ce priveşte factorul uman, se stabilea ca ofiţerii necesari acestui regiment fie luaţi dintre ofiţerii activi şi de rezervă, precum şi dintre subofiţerii din cadrul formaţiunilor de automobile de pe lângă unităţile militare, aceştia din urmă trebuind să treacă un examen de specialitate. Cei care reuşeau la examen erau asimilaţi gradului de sublocotenent, păstrându-şi acestă asimilare pe timpul campaniei, ei putând fi înaintaţi la gradele asimilate imediat următoare.
Prin asimilare, se preciza în decizia ministerială mai sus-citată, se înţelegea „echivalenţa cu gradele ierarhiei militare respective numai din punct de vedere al soldei şi indemnizaţiilor şi din acela al îndeplinirii serviciului special de automobilişti”.
În penultimul articol al deciziei ministeriale se preciza: „Niciun comandament sau serviciu nu are dreptul de a da altă destinaţie personalului de la diferite formaţiuni sau comandate decât aceea pentru care au fost hotărâţi”.
Primul comandant al regimentului a fost colonelul Alexandru Polyzu, instalat în funcţie la 29 aprilie 1917.
Conform unui document emis la 24 mai 1917 de Secţia 3 Operaţii a Marelui Cartier General cele 3 batalioane ale Regimentul de Tracţiune Automobilă erau dispuse la fiecare din cele două armate create după reorganizare, precum şi la Marele Cartier General. Mai sunt menţionate şi 3 grupe de auto tunuri şi auto mitraliere, dar acestea din urmă aveau mai mult o existenţă „pe hârtie” din cauza dotării insuficiente. Statul-Major al regimentului conducea din punct de vedere administrativ şi tehnic automobilele de la partea activă, iar statele-majore ale batalioanelor din cadrul Marelui Cartier General şi al armatelor conduceau administrativ şi tehnic toate unităţile de automobile puse la dispoziţia acestor structuri. În schimb, grupele şi secţiile de turism puse la dispoziţia comandamentelor şi unităţilor intrau, potrivit aceluiaşi document, în compunerea organică a acestora de care depindeau administrativ, fiind conduse de regiment şi, respectiv, de batalioane numai din punct de vedere tehnic.
Problema înzestrării cu mijloace moto era una stringentă pentru marea unitate nou-creată. Dintr-un raport al comandantului Regimentului de Tracţiune Automobilă, datat 22 mai 1917, înaintat Biroului 3 Organizare al Marelui Cartier General rezultă că la Marele Cartier General exista un surplus de 50 de automobile, 5 autocamioane şi o autosanitară, în timp ce la Armata I-a se înregistra un deficit de 444 de automobile, 82 de motociclete, 176 de autocamioane şi 298 de autosanitare, iar la Armata a II-a erau necesare, peste efectivul prezent, 25 de automobile, 22 de motociclete, 75 de autocamioane şi 148 de autosanitare. Tot din acest document aflăm că regimentul era dotat cu autocamioane marca Fiat (Italia), Renault (Franţa), Packard (S.U.A.), Adler (Germania) şi Berna-Saurer (Elveţia).Situaţia nu se remediase nici înainte de declanşarea marilor bătălii din vara anului 1917. Marele Cartier General raporta, la 10 iunie, Ministerului de Război că în zona frontului se înregistra un deficit de 197 de automobile, 551 de autocamioane, 75 de autocamionete şi 548 de „autobrancarde”. Se solicita Ministerului de Război să dispună ca Serviciul Automobilistic al Armatei, aflat în spatele frontului, în zona interioară, să cedeze din automobilele sale, din care o mare parte „sunt afectate la persoane”. Se cereau cel puţin 99 de automobile „dintre cele mai puternice”, care să facă faţă traseelor lungi şi drumurilor desfundate din zona frontului.
Dificultăţile inerente începutului de drum, dificultăţi agravate de condiţiile dramatice ale războiului nu i-au împiedicat pe automobiliştii militari, alături de ceilalţi ostaşi ai Armatei României, a-şi îndeplinească cu prisosinţă datoria faţă de Patrie în timpul Războiului de Întregire.
În deceniile următoare, creşterea gradului de motorizare şi mecanizare a armatei a constituit unul din obiectivele de primă importanţă al factorilor de decizie din cadrul organismului militar românesc. Automobiliştii militari contribuit, de-a lungul timpului, prin mijloacele specifice armei lor, la îndeplinirea cu succes a misiunilor încredinţate, atât a celor de ordin militar cât şi a celor pentru asigurarea intervenţiilor armatei în situaţii de urgenţă, în sprijinul autorităţilor locale sau centrale.
Lucian DRĂGHICI
La 5 aprilie 1904, s-a constituit, la Bucureşti, din iniţiativa lui George Valentin Bibescu, Asociaţia „Automobil Club Român”.
Totodată, Romania a devenit in 1904 a şasea ţară din lume care a început să organizeze curse de automobile.
În acel an se aflau în tara noastră 51 de automobile.
Totodată, Romania a devenit in 1904 a şasea ţară din lume care a început să organizeze curse de automobile.
În acel an se aflau în tara noastră 51 de automobile.
Se pare ca primavara soferii sunt sarbatoriti. Ziua Automobilistului Roman se sarbatoreste pe 5 aprilie. Tot astazi, Automobil Clubul Roman sarbatoreste 107 ani si e inclus in primele 10 cluburi auto care au fost infiintate in Europa. In acelasi timp, Ziua Automobilistilor Militari s-a sarbatorit in aceeasi zi cu celebrarea martisorului si venirea primaverii.
Romania este una din primele tari care au introdus, inainte de sfarsitul veacului al XIX-lea, automobilele in circulatie. Primul automobil care a aparut in Romania in Martie 1989 se numea trasura-mobil si a fost adus in capitala de Dr. Thomas Tomescu. Acesta l-a achizitionat de la prima expozitie de automobile care a fost la Londra, in 1896.
Totodata, Romania este a sasea tara din lume care a inceput sa organizeze curse de automobile. In 1904, la inceput, se aflau in tara noastra 51 de automobile, iar tot romanii sunt cei care au inaugurat si turismul international.
Totodata, Romania este a sasea tara din lume care a inceput sa organizeze curse de automobile. In 1904, la inceput, se aflau in tara noastra 51 de automobile, iar tot romanii sunt cei care au inaugurat si turismul international.
Se stie ca la un moment dat, automobilul a inceput sa aiba aceeasi valoare precum un telefon mobil, ziar sau chiar frigider. Acest lucru s-a intamplat cand s-a lasant pe piata, in octombrie 1908, Ford-ul Model T. Lansarea respectiva a reprezentat momentul in care automobilele au incetat sa mai fie considerate o excentricitate, ci doar un bun util, un element cotidian.
Sarbatoarea aceasta a soferilor, profesionala de altfel, se mai intalneste si sub numele de Ziua automobilistilor si a drumarului, astfel, sunt sabatoriti astazi si cei care se ocupa de administrarea drumurilor, care se asigura ca soferii au parte un mediu cat de cat potrivit.
Tot astazi, se organizeaza in tara diverse competitii cu autovehicule cat si activitati de educare rutiera. Pentru cei mai norocosi, unele firme auto din tara voi oferi clientilor promotii speciale sau reduceri.
Drum bun, fără obstacole!
ZIUA AUTOMOBILISTILOR MILITARI
În urmă cu 97 de ani, în primăvara anului 1917, în cadrul procesului de reorganizare a Armatei Române a fost înființat, în Moldova, la data de 01 martie 1917, Regimentul de Tracțiune Automobilă prin Înaltul Decret nr. 245 din 22 martie 1917. Acest moment semnifică apariția Armei Auto în cadrul organismului militar românesc. Regimentul nou-înființat înlocuia Compania de Automobile a Armatei, creată prin Decizia Ministerială nr. 304 din 11 august 1915.
Prin Decizia Ministerială nr. 520 din 27 martie 1917 se prevedea ca Regimentul de Tracțiune Automobilă să fie structurat, pentru partea activă, pe trei batalioane “de automobile, autocamioane, autocamionete și alte asemenea”, precum și companii de motomitraliere, grupuri de autotunuri și automitraliere. Pentru partea sedentară se stipula înființarea unui batalion de depozit și a unei școli de șoferi.
Dificultățile inerente începutului de drum (înzestrarea sub necesități cu mijloace auto, ca număr și putere, traseele lungi și drumurile desfundate), dificultăți agravate și de condițiile dramatice ale războiului, nu i-au împiedicat pe automobiliștii militari, alături de ceilalți ostași ai Armatei României, să-și îndeplinească datoria față de țară în timpul Războiului de Întregire.
Ofițerii necesari acestui regiment au fost selectați dintre ofițerii activi și de rezervă, precum și dintre subofițerii din cadrul formațiunilor de automobile de pe lângă unitățile militare. Automobiliștii militari sunt principalul pilon în susținerea logistică a luptei.
Ziua de 01 Martie, ne reamintește că automobiliștii militari au avut un rol important de-a lungul timpului. Acest lucru poate fi remarcat de la existența primelor care de luptă și până la autovehiculele performante din prezent. Importanța folosirii autovehiculelor în scopuri militare s-a evidențiat pe parcursul conflictelor militare când acestea au fost utilizate pentru transportul trupelor și materialelor de toate resorturile. Azi nu poate fi concepută nicio acțiune militară fără aportul autovehiculelor. Transporturile auto reprezintă un element vital al susținerii logistice, fără de care orice misiune poate fi sortită eșecului.
Foto: (c) Anamaria TOMA – Arhiva AGERPRES
În deceniile următoare, creșterea gradului de motorizare și mecanizare a armatei a constituit unul dintre obiectivele de primă importanță al factorilor de decizie din cadrul organismului militar românesc, automobiliștii militari contribuind, de-a lungul timpului, la îndeplinirea cu succes a misiunilor încredințate.
La ceas aniversar, tuturor celor aflați în slujba armei auto, felicitări și urări de bine.
- Solicitați un link
- Alte aplicații