Concluzii la concluziile Comisiilor MApN
Concluzii ministeriale
Am aşteptat, dar a meritat, raportul sau comunicatul de presă al MApN privind concluziile oficiale ale ministrului apărării Naţionale în urma vizitelor făcute de două comisii ale MApN prin garnizoanele ţării privind legea pensiilor.
Spun a meritat în sensul că până la urmă au apărut aceste concluzii, căci puteau să nici nu apară la cât de mult îi pasă domnului ministru de armată şi în special pensionari. Dar să fiu sincer dacă mă uit la concluziile rezultate şi puse pe hârtie, putea foarte bine să nu apară pentru că practic eu nu văd nici o concluzie. Iată ce ne informează secţia de presă a MApN şi, după cum ştiu eu pe o parte din cei care lucrează acolo, cred că le este şi lor ruşine că au fost obligaţi să dea un asemenea comunicat.
„Nr. 56
23 februarie 2016
Aceste informaţii sunt disponibile şi în internet, la adresa www.mapn.ro
Concluzii ale campaniei de informare a militarilor în rezervă şi retragere
cu privire la procesul de recalculare şi de actualizare
a pensiilor militare de stat
La încheierea campaniei de informare desfăşurată la nivel naţional în marile garnizoane, au fost reţinute o serie de solicitări şi propuneri formulate de pensionarii militari pe timpul întâlnirilor cu specialiştii M.Ap.N., referitoare la actele normative care reglementează calculul pensiei militare, spre a fi aduse în atenţia conducerii ministerului.
Rezultatele finale au scos în evidenţă atât nevoia de îmbunătăţire continuă a comunicării ministerului cu militarii în rezervă şi în retragere, cât şi necesitatea informării corecte şi oportune a acestora privind modificările şi completările la legislaţia specifică domeniului militar.
***
În perioada 8 – 12 februarie, specialişti ai structurilor Ministerului Apărării Naţionale s-au întâlnit cu cadrele militare în rezervă şi în retragere din 18 garnizoane din ţară (Arad, Bacău, Bistriţa, Braşov, Brăila, Constanţa, Cluj Napoca, Craiova, Galaţi, Focşani, Iaşi, Mangalia, Piatra Neamţ, Piteşti, Ploieşti, Sibiu, Timişoara şi Târgu Mureş), pentru a discuta despre prevederile Legii 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M-123/2015 pentru aprobarea “Normelor metodologice privind încadrarea în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice personalului militar”. Obiectivul acestei campanii a fost de a informa militarii în rezervă şi în retragere asupra prevederilor legate de aplicarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat, în special asupra modului de stabilire a bazei de calcul necesară determinării cuantumului pensiilor.
Secţia Presă
Rezultatele finale au scos în evidenţă atât nevoia de îmbunătăţire continuă a comunicării ministerului cu militarii în rezervă şi în retragere, cât şi necesitatea informării corecte şi oportune a acestora privind modificările şi completările la legislaţia specifică domeniului militar.
***
În perioada 8 – 12 februarie, specialişti ai structurilor Ministerului Apărării Naţionale s-au întâlnit cu cadrele militare în rezervă şi în retragere din 18 garnizoane din ţară (Arad, Bacău, Bistriţa, Braşov, Brăila, Constanţa, Cluj Napoca, Craiova, Galaţi, Focşani, Iaşi, Mangalia, Piatra Neamţ, Piteşti, Ploieşti, Sibiu, Timişoara şi Târgu Mureş), pentru a discuta despre prevederile Legii 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M-123/2015 pentru aprobarea “Normelor metodologice privind încadrarea în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice personalului militar”. Obiectivul acestei campanii a fost de a informa militarii în rezervă şi în retragere asupra prevederilor legate de aplicarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat, în special asupra modului de stabilire a bazei de calcul necesară determinării cuantumului pensiilor.
Secţia Presă
După cum se vede, practic concluziile trase în urma acestui periplu inutil prin ţară, au fost două:
– nevoia de îmbunătăţire continuă a comunicării ministerului cu militarii în rezervă şi în retragere;
– necesitatea informării corecte şi oportune a acestora privind modificările şi completările la legislaţia specifică domeniului militar.
– nevoia de îmbunătăţire continuă a comunicării ministerului cu militarii în rezervă şi în retragere;
– necesitatea informării corecte şi oportune a acestora privind modificările şi completările la legislaţia specifică domeniului militar.
Pe de altă parte primul lucru la care m-am gândit când am citit că au fost reţinute nişte propuneri a fost „pentru care faptă, pentru cât timp şi dacă li s-au pus cătuşele”. Ce să fac, într-un stat ca al nostru nu poţi să nu te gândeşi la asta când auzi de reţineri.
Concluzii proprii
Acum se pune întrebarea, legitimă şi concretă, dacă era nevoie să se cheltuiască atâţia bani, nervi, să se năruie atâtea speranţe, să se mintă cu atâta neruşinare pentru a afla domnul ministru că e nevoie să comunice cu cei pe care îi păstoreşte? În ceea ce priveşte cea de-a doua concluzie, să fim serioşi, pe lângă faptul că era inutilă, de vreme ce atât legea cât şi simulacrul de metodologie erau cunoscute, dezbătute de pensionari şi pe diferite pagini de internet şi prin forumuri organizate chiar la Parlament, plimbarea asta a fost complet inutilă ca să nu o gratulez altfel şi pentru că practic nu a urmărit nimic concret, nu a lămurit pe nimeni cu nimic. Deci domnul Motoc, dacă el a iniţiat această activitate, a cheltuit banii ministerului pe o activitate absolut inutilă. O să spună probabil un căţeluş din apropierea scaunului ministerial că totuşi comisiile au venit din teritoriu cu o serie de propuneri, că munca nu a fost în zadar. Ba a fost, pe de o parte pentru că acele puncte fuseseră exprimate în nenumărate rânduri pe diferite pagini citite dar nebăgate în seamă la nivel constructiv de către direcţiile MApN şi pe de altă parte pentru că acele propuneri şi mai ales critici vor fi îngropate într-un sertar pe la domnul Maciu. La câte astfel de documente are puse la păstrare cred că mai are nevoie de câteva birouri pline cu fişiere.
Eu dacă aş fi fost în locul domnului ministru aş fi tras următoarele concluzii:
1. Or fi ei bătrâni sau mai uzaţi pensionarii ăştia, dar nu sunt nici proşti şi nici ramoliţi încât să stea toţi aşa cum stau activii;
2. E timpul să facem ceva şi pentru armată şi militari nu doar pentru clasa politică;
3. Armata României trebuie să fie a României nu a altora;
4. Nimeni nu trebuie să se joace cu soarta militarilor, pentru că pe lângă faptul că actualii activi vor deveni -cu ceva noroc- pensionari cândva, nu este exclus ca şi actualii rezervişti să devină activi – tot cu ceva ghinion, dar mult mai probabil- şi atunci e vai de curişorul celor care s-au jucat cu pensiile, drepturile şi vieţile lor;
5. Legea pensiilor este imperfectă şi trebuie amendată, dar cei mai buni specialişti sunt cei care sunt deja pensionari şi ştiu prin ce au trecut, nu cei de la calitatea vieţii;
6. Art 40 din OG 57 este neconstituţional şi nu mai poate fi menţinut sau sprijinit de către MApN;
7. Când mai sunt proiecte de interes cazon acestea să fie cu adevărat popularizate din timp şi să fie trimise spre studiu şi militarilor activi care să aibă posibilitatea reală să îşi spună cuvântul, nu să fie întrebaţi la raportul de dimineaţă dacă sunt de acord cu ce a spus şefu;
8. Este necesar să se menţină cu adevărat o legătură strânsă cu toate asociaţiile militarilor activi sau din rezervă, permanent şi periodic, dar cu toate, nu doar cu şefii obedienţi ai celor două structuri care se împung precum Hăis cu Cea!
9. Apărarea ţării nu este un obiect de negociat şi nici nu poate fi lăsată pe mâna lefegiilor străini pentru că dacă momentan nu are cine să incrimineze trădarea (pentru că trădătorii s-au urcat în cele mai înalte funcţii în stat) va veni momentul când trădarea va ajunge la locul ei şi după cum s-a văzut în cazul Vişinescu, niciodată nu e prea târziu;
Mai sunt şi alte concluzii, punctuale pe care le puteau trage comisiile şi domnul Ministru, dar din câte se vede nu interesează, activitatea a fost pur decorativă şi declamativă, scopul a fost acela de a spune că se doreşte sau s-a dorit dialogul. De fapt abia acum, la sfârşit au aflat şi rezerviştii de ce au venit comisiile respective prin ţară, pentru că întrebaţi prin diferite zone ce caută pe acolo, „comisarii” au dat din umeri neştiind sau neputând să spună care era rolul lor. Toţi se aşteptau ca ei să răspundă că au venit să se consulte cu pensionarii şi să ajungă la soluţii concrete legale şi viabile. Dar nu, scopul lor nu a fost acesta şi nu s-au încumetat să răspundă, în cele mai dese cazuri au spus că au venit să prezinte nişte slide-uri. Abia acum s-a spus care a fost scopul acelor comisii şi îl menţionez şi eu ca să se ştie, deşi eu l-am menţionat din prima vizită efectuată de trimişii împărăteşti: „pentru a discuta despre prevederile Legii 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M-123/2015 pentru aprobarea “Normelor metodologice privind încadrarea în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice personalului militar”.
Deci oamenii au venit la discuţii, atâta tot. Şi când te gândeşti că s-au cheltuit atâţia bani, când în fapt noi puteam discuta între noi, iar ei între ei, gratis şi la propriu şi la figurat, rezultatul ar fi fost acelaşi.
Ce urmăresc parlamentarii şi nu ştiu militarii?
Ce urmează? Bineînţeles că OUG 57 îşi vede de parcursul ei, Cu toate rapoartele negative date prin unele comisii, cu toate promisiunilie unor deputaţi care se bat cu puşca în piept că apără drepturile militarilor, cu toate zbaterile cu adevărat supraomeneşti ale unor rezervişti şi asociaţii mici dar neobosiţi, ordonanţa va trece, părerea mea este că fără amendamente, sau cu amendamente minore, neesenţiale. De ce spun asta? Nu din pesiminsm, dar cum crede cineva că le va păsa cu adevărat parlamentarilor de pensionarii militari când chiar pensiile lor speciale sunt în pericol şi au nevoie de toată energia pentru a şi le salva dar şi de banii jupuiţi de la pensiile militarilor? Sau cum să fie ei îngrijoraţi de soarta pensiilor militarilor când Parlamentul este zdruncinat de legea dării în plată sau alegerilor care sunt esenţiale pentru bancherii mondiali şi fundurile lor alese? Sau cum să le pese de militari când nu mai e nevoie de armată că oricum vin lefegii şi se fac că ne apără teritoriul? În plus, nici industria de apărare nu mai face obiectul interesului naţional, s-a dat liber la “privatizarea” industriei de apărare. Cred că nu mai e nici un copil de grădiniţă care să nu ştie ce înseamnă privatizare în România. Şi atunci, cui să îi mai pese de rezervişti şi pensiile lor când chiar preşedintele şi premierul se plâng că nu mai au cum să facă faţi necesarului bugetar pentru menţinerea salariilor şi pensiilor.
Atenţie, dragi colegi, urmează o nouă lege a salarizării unice care va scădea salariile, inclusiv ale militarilor, deci şi a pensiilor celor care sunt recalculaţi prin noua lege. Deci practic urmează o nouă scădere a pensiilor. Apoi urmează o nouă lege a pensiilor, premierul Cioloş a spus-o acum 3 luni şi nici aceea nu va fi mai bună decât asta pentru că dacă nu e bani nu e bani. Păi ei de unde să mai fure? Ce e de făcut? Eu zic să ne mobilizăm toţi, dar toţi la porţile Parlamentului cam ca la 8 mai 1877 şi să îi facem pe parlamentari să voteze cu ţara, nu cu tagma jefuitorilor, asta dacă nu cumva vor să mânânce numai hrană rece şi să îşi facă concediile în sala mare a Parlamentului. Din câte ştiu eu marele protest organizat de abonatul de joia seara al televiziunilor, domnul Dogaru, pe data de 6 Mai, este un fâs, organizat după ce ordonanţa va fi deja votată aşa că protestul va avea efectul discuţiilor cu comisiile MApN. De aici se vede şi jocul de glezne al marelui sindicalist. Cu aşa apărător al drepturilor aşa rezultate. Nu vreau să mai comentez ce s-a întâmplat prin garnizoanele pe unde au fost comisiile, a făcut-o Olescu şi încă f bine, au făcut fiecare ce au crezut de cuvinţă, nu sunt eu cel care să le judece modul în care îşi apără interesele sau ce interese au. Mă gândesc însă că unele garnizoane vor afla abia acuma că aceste comisii au fost şi pe la ei şi să te ţii scandal cu cei care au participat pe muteşte. Dar eu cred că este cazul să nu mai facem atâta caz de unitatea militarilor, sau de spiritual militant al acestora, astea sunt deja glume nesărate. Eu o să continui să militez pentru aceste obiective dar, aşa cum spune un banc, aceste obiective nu cred că se vor atinge în “mandatul” meu.
Dar sunt curios câţi rezervişti vor veni la Parlament când se va vota în plen OUG 57.
Concluzii proprii
Acum se pune întrebarea, legitimă şi concretă, dacă era nevoie să se cheltuiască atâţia bani, nervi, să se năruie atâtea speranţe, să se mintă cu atâta neruşinare pentru a afla domnul ministru că e nevoie să comunice cu cei pe care îi păstoreşte? În ceea ce priveşte cea de-a doua concluzie, să fim serioşi, pe lângă faptul că era inutilă, de vreme ce atât legea cât şi simulacrul de metodologie erau cunoscute, dezbătute de pensionari şi pe diferite pagini de internet şi prin forumuri organizate chiar la Parlament, plimbarea asta a fost complet inutilă ca să nu o gratulez altfel şi pentru că practic nu a urmărit nimic concret, nu a lămurit pe nimeni cu nimic. Deci domnul Motoc, dacă el a iniţiat această activitate, a cheltuit banii ministerului pe o activitate absolut inutilă. O să spună probabil un căţeluş din apropierea scaunului ministerial că totuşi comisiile au venit din teritoriu cu o serie de propuneri, că munca nu a fost în zadar. Ba a fost, pe de o parte pentru că acele puncte fuseseră exprimate în nenumărate rânduri pe diferite pagini citite dar nebăgate în seamă la nivel constructiv de către direcţiile MApN şi pe de altă parte pentru că acele propuneri şi mai ales critici vor fi îngropate într-un sertar pe la domnul Maciu. La câte astfel de documente are puse la păstrare cred că mai are nevoie de câteva birouri pline cu fişiere.
Eu dacă aş fi fost în locul domnului ministru aş fi tras următoarele concluzii:
1. Or fi ei bătrâni sau mai uzaţi pensionarii ăştia, dar nu sunt nici proşti şi nici ramoliţi încât să stea toţi aşa cum stau activii;
2. E timpul să facem ceva şi pentru armată şi militari nu doar pentru clasa politică;
3. Armata României trebuie să fie a României nu a altora;
4. Nimeni nu trebuie să se joace cu soarta militarilor, pentru că pe lângă faptul că actualii activi vor deveni -cu ceva noroc- pensionari cândva, nu este exclus ca şi actualii rezervişti să devină activi – tot cu ceva ghinion, dar mult mai probabil- şi atunci e vai de curişorul celor care s-au jucat cu pensiile, drepturile şi vieţile lor;
5. Legea pensiilor este imperfectă şi trebuie amendată, dar cei mai buni specialişti sunt cei care sunt deja pensionari şi ştiu prin ce au trecut, nu cei de la calitatea vieţii;
6. Art 40 din OG 57 este neconstituţional şi nu mai poate fi menţinut sau sprijinit de către MApN;
7. Când mai sunt proiecte de interes cazon acestea să fie cu adevărat popularizate din timp şi să fie trimise spre studiu şi militarilor activi care să aibă posibilitatea reală să îşi spună cuvântul, nu să fie întrebaţi la raportul de dimineaţă dacă sunt de acord cu ce a spus şefu;
8. Este necesar să se menţină cu adevărat o legătură strânsă cu toate asociaţiile militarilor activi sau din rezervă, permanent şi periodic, dar cu toate, nu doar cu şefii obedienţi ai celor două structuri care se împung precum Hăis cu Cea!
9. Apărarea ţării nu este un obiect de negociat şi nici nu poate fi lăsată pe mâna lefegiilor străini pentru că dacă momentan nu are cine să incrimineze trădarea (pentru că trădătorii s-au urcat în cele mai înalte funcţii în stat) va veni momentul când trădarea va ajunge la locul ei şi după cum s-a văzut în cazul Vişinescu, niciodată nu e prea târziu;
Mai sunt şi alte concluzii, punctuale pe care le puteau trage comisiile şi domnul Ministru, dar din câte se vede nu interesează, activitatea a fost pur decorativă şi declamativă, scopul a fost acela de a spune că se doreşte sau s-a dorit dialogul. De fapt abia acum, la sfârşit au aflat şi rezerviştii de ce au venit comisiile respective prin ţară, pentru că întrebaţi prin diferite zone ce caută pe acolo, „comisarii” au dat din umeri neştiind sau neputând să spună care era rolul lor. Toţi se aşteptau ca ei să răspundă că au venit să se consulte cu pensionarii şi să ajungă la soluţii concrete legale şi viabile. Dar nu, scopul lor nu a fost acesta şi nu s-au încumetat să răspundă, în cele mai dese cazuri au spus că au venit să prezinte nişte slide-uri. Abia acum s-a spus care a fost scopul acelor comisii şi îl menţionez şi eu ca să se ştie, deşi eu l-am menţionat din prima vizită efectuată de trimişii împărăteşti: „pentru a discuta despre prevederile Legii 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M-123/2015 pentru aprobarea “Normelor metodologice privind încadrarea în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice personalului militar”.
Deci oamenii au venit la discuţii, atâta tot. Şi când te gândeşti că s-au cheltuit atâţia bani, când în fapt noi puteam discuta între noi, iar ei între ei, gratis şi la propriu şi la figurat, rezultatul ar fi fost acelaşi.
Ce urmăresc parlamentarii şi nu ştiu militarii?
Ce urmează? Bineînţeles că OUG 57 îşi vede de parcursul ei, Cu toate rapoartele negative date prin unele comisii, cu toate promisiunilie unor deputaţi care se bat cu puşca în piept că apără drepturile militarilor, cu toate zbaterile cu adevărat supraomeneşti ale unor rezervişti şi asociaţii mici dar neobosiţi, ordonanţa va trece, părerea mea este că fără amendamente, sau cu amendamente minore, neesenţiale. De ce spun asta? Nu din pesiminsm, dar cum crede cineva că le va păsa cu adevărat parlamentarilor de pensionarii militari când chiar pensiile lor speciale sunt în pericol şi au nevoie de toată energia pentru a şi le salva dar şi de banii jupuiţi de la pensiile militarilor? Sau cum să fie ei îngrijoraţi de soarta pensiilor militarilor când Parlamentul este zdruncinat de legea dării în plată sau alegerilor care sunt esenţiale pentru bancherii mondiali şi fundurile lor alese? Sau cum să le pese de militari când nu mai e nevoie de armată că oricum vin lefegii şi se fac că ne apără teritoriul? În plus, nici industria de apărare nu mai face obiectul interesului naţional, s-a dat liber la “privatizarea” industriei de apărare. Cred că nu mai e nici un copil de grădiniţă care să nu ştie ce înseamnă privatizare în România. Şi atunci, cui să îi mai pese de rezervişti şi pensiile lor când chiar preşedintele şi premierul se plâng că nu mai au cum să facă faţi necesarului bugetar pentru menţinerea salariilor şi pensiilor.
Atenţie, dragi colegi, urmează o nouă lege a salarizării unice care va scădea salariile, inclusiv ale militarilor, deci şi a pensiilor celor care sunt recalculaţi prin noua lege. Deci practic urmează o nouă scădere a pensiilor. Apoi urmează o nouă lege a pensiilor, premierul Cioloş a spus-o acum 3 luni şi nici aceea nu va fi mai bună decât asta pentru că dacă nu e bani nu e bani. Păi ei de unde să mai fure? Ce e de făcut? Eu zic să ne mobilizăm toţi, dar toţi la porţile Parlamentului cam ca la 8 mai 1877 şi să îi facem pe parlamentari să voteze cu ţara, nu cu tagma jefuitorilor, asta dacă nu cumva vor să mânânce numai hrană rece şi să îşi facă concediile în sala mare a Parlamentului. Din câte ştiu eu marele protest organizat de abonatul de joia seara al televiziunilor, domnul Dogaru, pe data de 6 Mai, este un fâs, organizat după ce ordonanţa va fi deja votată aşa că protestul va avea efectul discuţiilor cu comisiile MApN. De aici se vede şi jocul de glezne al marelui sindicalist. Cu aşa apărător al drepturilor aşa rezultate. Nu vreau să mai comentez ce s-a întâmplat prin garnizoanele pe unde au fost comisiile, a făcut-o Olescu şi încă f bine, au făcut fiecare ce au crezut de cuvinţă, nu sunt eu cel care să le judece modul în care îşi apără interesele sau ce interese au. Mă gândesc însă că unele garnizoane vor afla abia acuma că aceste comisii au fost şi pe la ei şi să te ţii scandal cu cei care au participat pe muteşte. Dar eu cred că este cazul să nu mai facem atâta caz de unitatea militarilor, sau de spiritual militant al acestora, astea sunt deja glume nesărate. Eu o să continui să militez pentru aceste obiective dar, aşa cum spune un banc, aceste obiective nu cred că se vor atinge în “mandatul” meu.
Dar sunt curios câţi rezervişti vor veni la Parlament când se va vota în plen OUG 57.
În final, pentru domnul Ministru două întrebări:
1. De ce nu se bate pas de defilare şi nu se merge în cadenţă pe poduri?
2. Ce va faceţi când toţi militarii vor intra în cadenţă?
Hai Libi!
Hai Libi!
PS : Vrând să postez o fotografie cu actualul ministru al apărării, am scris pe Google “Motoc” şi am dat search. Şi .. spre surprinderea mea au apărut mai multe şi în primul rând fotografiile cu doamna Motoc. Mi-am spus să caut mai departe, dar apoi am realizat că nimic nu e întamplător. Este clar din chiar motorul de căutare Google de ce este domnul Motoc ministru. Aşa că am ales să ilustrez articolul meu cu fotografia doamnei Motoc, persoană publică mult mai cunoscută de Google decât domnul Mihnea.
Cum spune vorba aia, în spatele fiecarui bărbat de succes stă o femeie cu spatele acoperit.