Mă opun reînvestirii din oficiu a Laurei Codruţa Kovesi la şefia DNA
22 de ani la rând Nicolae Ceauşescu a fost reales prim – secretar al PCR, congres după congres. În unanimitate, fără competiţie, fără contracandidaţi. Dintr-un motiv care nici nu mai trebuia explicat naţiei înţelepte: era unic şi de neînlocuit. “Cel mai iubit fiu al poporului” nu doar că a fost lăsat să nenorocească această ţară după mintea lui şcolarizată până la patru dar a şi fost împins de la spate să o facă, de slugi fudulindu-se cu o autentică prostie românească şi de aparatcici îndoctrinaţi cu un inconfundabil securism autohton.
Acum, odată cu povestea reînvestirii Laurei Codruţa Kovesi fără respectarea procedurii de selecţie, ne aflăm într-o situaţie asemănătoare ca fond dar major diferită ca influenţe: nu mai suntem provinciali, am devenit cosmopoliţi. Ne-am deschis inspiraţiei planetare. Slugile, din acelaşi aluat ca şi pe vremea lui Ceauşescu, se recomandă azi cu un alt fel de prostie, una de contrabandă (US Patent), iar aparatcicii, de aceeaşi sorginte ca Dăscălescu şi Plesita, se revendică de la noua şcoală europeană de înstrăinare națională și dresaj corporatist, supranumită “Eu, apatridul”!
Ceea ce face doamna ministru Prună, o vomitivă reverenţă în faţa Laurei Kovesi, din aceiaşi categorie de servilism impudic ca panegiricul închinat de Teodor Baconschi Elenei Udrea mai de mult, nu este altceva decât un reflex ceauşist. Declanşat, peste decenii, de educaţia autoritarist – securistică a Monicăi Macovei. Se simte de la o poştă mâna doamnei procuror comunist, cu numele de domnişoară Gherghescu, în această manevră de pumn în gură ce dispreţuieşte oameni, proceduri, principii şi, până la urmă, un întreg popor care încearcă să-şi recalibreze aspiraţiile la standarde mai democratice.
Ce să se mai înscrie candidaţi la concurs şi să se genereze o competiție stimulatoare pentru identificarea celei mai bune propuneri pentru şefia DNA, cum recomandă codul de bune practici? Nu le da proştilor idei, că dracu’ ştie ce sunt în stare să facă cu ele! O nominalizăm direct pe Laura Kovesi, şi gata! “Că de-asta te-am promovat ministru al justiţiei, Ralucuţo, pentru că eu, Monica, te ştiu, de când îmi erai asistentă, ca fată de comitet și ascultătoare. Iar mai departe, să-l văd eu pe ăla care are tupeul să mârâie”!
Ei bine, iată-mă! Voluntar la mârâit! Aici, pe blogul meu cu 10 cititori, la periferia media, în mahalaua părerologilor de doi bani care-şi închipuie că opiniile lor ar trebui să fie luate în seamă măcar la prețul impozitelor pe care le-au plătit toată viaţa pentru ca înalţii funcţionari ai statului să-şi primească lefurile la vreme, aici, deci, după zăbrelele gardului de camuflaje și bruiaje care încearcă să mă antifoneze și limiteze, lansez nu doar un simplu mârâit ci un lătrat de protest în toată regula:
Mă opun reînvestirii din oficiu a Laurei Codruţa Kovesi la şefia DNA!
Vreau, cum scrie la manualul ca pentru chiori al europenizării noastre, o competiție transparentă. În cadrul căreia să se pună în balanță și bunele și relele mandatului doamnei Kovesi, care tocmai se încheie. Și să fie lăsate să-și prezinte programele de candidatură și alte persoane, ce pretind că ar putea performa mai bine decât domnia sa în funcția disputată.
Cine se teme de o astfel de confruntare? Nu cumva exact aceia care știu cel mai bine vulnerabilitățile reale ale actualei șefe a DNA?
Care, nu este un secret pentru nimeni, a fost numită prin troc politic (şi nu pe competenţe) în urmă cu patru ani, fiind suspectată de neprincipiale obligații și partizanate față de cel care a impus-o – Traian Băsescu – și, chiar mai grav decât atât, fiind acuzată public, de politicieni și ziariști vizibili ai României, că ar răspunde la comenzi străine care nu au nicio legătură cu aspirațiile de suveranitate și demnitate națională ale acestei țări.
Doamna Kovesi, care nu dă socoteală nimănui, care nu răspunde niciodată la ce o întreabă politicienii ori presa, ci doar la ce-i convine domniei sale atotputernice, ar fi putut fi obligată, în cadrul procedurii de selecție, pentru prima dată după patru ani, să clarifice anumite aspecte ce aruncă umbre de neîncredere asupra sa şi a instituției pe care o conduce. Cum ar fi:
– De ce vârfuri ale regimului băsist (Roberta Anastase, Emil Boc, Vasile Blaga, Sorin Blejnar etc.), împotriva cărora există de ani buni numeroase reclamații ale corpului de control al primului ministru, dezvăluiri de presă, denunțuri oficiale ale unor înalți demnitari ai statului român, pe scurt suspiciuni de corupție mai mult decât rezonabile, nu au fost în nici un fel implicate în dosare penale instrumentate până acum de procurorii DNA?
– De ce DNA aplică dubla măsură pentru infracțiuni comparabile, pe judecătorul Mustață arestându-l preventiv pentru tentativă de favorizare a unei părți procesuale în vreme ce pe judecătoarea Camelia Bogdan, care a primit bani de la una dintre părțile procesuale și apoi a dictat o soluție in favoarea acelei părți, nici măcar nu a citat-o pentru declarații legate de aceste fapte?
Lista întrebărilor incomode pentru doamna Kovesi e mult mai lungă (cazul Bercea – Mircea Băsescu, cazul Rarinca – Livia Stanciu, cazul ALRO, cazul Toni Greblă etc. etc. etc.) Cine să i le adreseze însă, și în ce context, astfel încât să poată obține și răspunsuri la ele? O competiție reală și transparentă pentru șefia DNA ar fi putut oferi un astfel de cadru. Nu cumva tocmai asta s-a dorit să se evite? Prilejul unor întrebări deranjante, care să umbrească festivismul alegerii unanime? Ca în cazul congreselor PCR? Că doar știm bine cu toții: cu sau fără procedură de selecție, doamna Kovesi oricum ar fi fost reînvestită…
Eu unul nu am nimic personal cu Laura Codruța. Chiar apreciez multe dintre realizările sale, de neconceput cu doar câțiva ani în urmă. O întrebare, însă, nu-mi dă pace în legătură cu buna credinţă şi patriotismul domniei sale. I-aş adresa-o, şi aş investi-o sau nu pentru încă un mandat, în funcţie de răspuns:
De ce îl protejaţi, stimată doamnă, pe Traian Băsescu? Cu ce foloseşte României această protecţie anticonstituţională ? Care sunt motivele pentru care încălcaţi Constituţia României, Art. 16 (2)?
Unii spun că ar fi ordin de la Washington. Alţii că ar fi pură recunoştinţă a unor oameni ajunşi sus faţă de binefăcătorul lor. Există însă şi clevetitori care merg până acolo încât, cunoscând apucăturile fostului preşedinte, suspectează posibilitatea unui şantaj.
E ceva adevărat din toate aceste speculaţii, doamnă Kovesi? Dacă da, credeţi-mă că nu ar trebui cu nici un chip să acceptaţi să fiţi reînvestită. În ipoteza, desigur, că v-ar preocupa, cu adevărat, binele ţării.
Poate, însă, aveţi un alt răspuns la întrebarea de mai sus, care să vă facă cinste şi să îndreptăţească reînvestirea dumneavoastră ca şef al DNA. Furnizaţi-ni-l şi veţi descoperi, în mine şi în cei care îmi împărtăşesc îndoielile, cei mai fideli şi fervenţi susţinători.
Doar că dumneavoastră nu vă coborâţi până la a răspunde unor anonimi necuviincioşi. Câinii latră, caravana trece – iată strategia de supravieţuire a preaputernicilor ce nu au a da socoteala nimanui.
Eu vă voi încadra, în aceste condiţii, în procedura aprobării tacite.
Acum, odată cu povestea reînvestirii Laurei Codruţa Kovesi fără respectarea procedurii de selecţie, ne aflăm într-o situaţie asemănătoare ca fond dar major diferită ca influenţe: nu mai suntem provinciali, am devenit cosmopoliţi. Ne-am deschis inspiraţiei planetare. Slugile, din acelaşi aluat ca şi pe vremea lui Ceauşescu, se recomandă azi cu un alt fel de prostie, una de contrabandă (US Patent), iar aparatcicii, de aceeaşi sorginte ca Dăscălescu şi Plesita, se revendică de la noua şcoală europeană de înstrăinare națională și dresaj corporatist, supranumită “Eu, apatridul”!
Ceea ce face doamna ministru Prună, o vomitivă reverenţă în faţa Laurei Kovesi, din aceiaşi categorie de servilism impudic ca panegiricul închinat de Teodor Baconschi Elenei Udrea mai de mult, nu este altceva decât un reflex ceauşist. Declanşat, peste decenii, de educaţia autoritarist – securistică a Monicăi Macovei. Se simte de la o poştă mâna doamnei procuror comunist, cu numele de domnişoară Gherghescu, în această manevră de pumn în gură ce dispreţuieşte oameni, proceduri, principii şi, până la urmă, un întreg popor care încearcă să-şi recalibreze aspiraţiile la standarde mai democratice.
Ce să se mai înscrie candidaţi la concurs şi să se genereze o competiție stimulatoare pentru identificarea celei mai bune propuneri pentru şefia DNA, cum recomandă codul de bune practici? Nu le da proştilor idei, că dracu’ ştie ce sunt în stare să facă cu ele! O nominalizăm direct pe Laura Kovesi, şi gata! “Că de-asta te-am promovat ministru al justiţiei, Ralucuţo, pentru că eu, Monica, te ştiu, de când îmi erai asistentă, ca fată de comitet și ascultătoare. Iar mai departe, să-l văd eu pe ăla care are tupeul să mârâie”!
Ei bine, iată-mă! Voluntar la mârâit! Aici, pe blogul meu cu 10 cititori, la periferia media, în mahalaua părerologilor de doi bani care-şi închipuie că opiniile lor ar trebui să fie luate în seamă măcar la prețul impozitelor pe care le-au plătit toată viaţa pentru ca înalţii funcţionari ai statului să-şi primească lefurile la vreme, aici, deci, după zăbrelele gardului de camuflaje și bruiaje care încearcă să mă antifoneze și limiteze, lansez nu doar un simplu mârâit ci un lătrat de protest în toată regula:
Mă opun reînvestirii din oficiu a Laurei Codruţa Kovesi la şefia DNA!
Vreau, cum scrie la manualul ca pentru chiori al europenizării noastre, o competiție transparentă. În cadrul căreia să se pună în balanță și bunele și relele mandatului doamnei Kovesi, care tocmai se încheie. Și să fie lăsate să-și prezinte programele de candidatură și alte persoane, ce pretind că ar putea performa mai bine decât domnia sa în funcția disputată.
Cine se teme de o astfel de confruntare? Nu cumva exact aceia care știu cel mai bine vulnerabilitățile reale ale actualei șefe a DNA?
Care, nu este un secret pentru nimeni, a fost numită prin troc politic (şi nu pe competenţe) în urmă cu patru ani, fiind suspectată de neprincipiale obligații și partizanate față de cel care a impus-o – Traian Băsescu – și, chiar mai grav decât atât, fiind acuzată public, de politicieni și ziariști vizibili ai României, că ar răspunde la comenzi străine care nu au nicio legătură cu aspirațiile de suveranitate și demnitate națională ale acestei țări.
Doamna Kovesi, care nu dă socoteală nimănui, care nu răspunde niciodată la ce o întreabă politicienii ori presa, ci doar la ce-i convine domniei sale atotputernice, ar fi putut fi obligată, în cadrul procedurii de selecție, pentru prima dată după patru ani, să clarifice anumite aspecte ce aruncă umbre de neîncredere asupra sa şi a instituției pe care o conduce. Cum ar fi:
– De ce vârfuri ale regimului băsist (Roberta Anastase, Emil Boc, Vasile Blaga, Sorin Blejnar etc.), împotriva cărora există de ani buni numeroase reclamații ale corpului de control al primului ministru, dezvăluiri de presă, denunțuri oficiale ale unor înalți demnitari ai statului român, pe scurt suspiciuni de corupție mai mult decât rezonabile, nu au fost în nici un fel implicate în dosare penale instrumentate până acum de procurorii DNA?
– De ce DNA aplică dubla măsură pentru infracțiuni comparabile, pe judecătorul Mustață arestându-l preventiv pentru tentativă de favorizare a unei părți procesuale în vreme ce pe judecătoarea Camelia Bogdan, care a primit bani de la una dintre părțile procesuale și apoi a dictat o soluție in favoarea acelei părți, nici măcar nu a citat-o pentru declarații legate de aceste fapte?
Lista întrebărilor incomode pentru doamna Kovesi e mult mai lungă (cazul Bercea – Mircea Băsescu, cazul Rarinca – Livia Stanciu, cazul ALRO, cazul Toni Greblă etc. etc. etc.) Cine să i le adreseze însă, și în ce context, astfel încât să poată obține și răspunsuri la ele? O competiție reală și transparentă pentru șefia DNA ar fi putut oferi un astfel de cadru. Nu cumva tocmai asta s-a dorit să se evite? Prilejul unor întrebări deranjante, care să umbrească festivismul alegerii unanime? Ca în cazul congreselor PCR? Că doar știm bine cu toții: cu sau fără procedură de selecție, doamna Kovesi oricum ar fi fost reînvestită…
Eu unul nu am nimic personal cu Laura Codruța. Chiar apreciez multe dintre realizările sale, de neconceput cu doar câțiva ani în urmă. O întrebare, însă, nu-mi dă pace în legătură cu buna credinţă şi patriotismul domniei sale. I-aş adresa-o, şi aş investi-o sau nu pentru încă un mandat, în funcţie de răspuns:
De ce îl protejaţi, stimată doamnă, pe Traian Băsescu? Cu ce foloseşte României această protecţie anticonstituţională ? Care sunt motivele pentru care încălcaţi Constituţia României, Art. 16 (2)?
Unii spun că ar fi ordin de la Washington. Alţii că ar fi pură recunoştinţă a unor oameni ajunşi sus faţă de binefăcătorul lor. Există însă şi clevetitori care merg până acolo încât, cunoscând apucăturile fostului preşedinte, suspectează posibilitatea unui şantaj.
E ceva adevărat din toate aceste speculaţii, doamnă Kovesi? Dacă da, credeţi-mă că nu ar trebui cu nici un chip să acceptaţi să fiţi reînvestită. În ipoteza, desigur, că v-ar preocupa, cu adevărat, binele ţării.
Poate, însă, aveţi un alt răspuns la întrebarea de mai sus, care să vă facă cinste şi să îndreptăţească reînvestirea dumneavoastră ca şef al DNA. Furnizaţi-ni-l şi veţi descoperi, în mine şi în cei care îmi împărtăşesc îndoielile, cei mai fideli şi fervenţi susţinători.
Doar că dumneavoastră nu vă coborâţi până la a răspunde unor anonimi necuviincioşi. Câinii latră, caravana trece – iată strategia de supravieţuire a preaputernicilor ce nu au a da socoteala nimanui.
Eu vă voi încadra, în aceste condiţii, în procedura aprobării tacite.